Lipitorile şi bizonii

Turma de bizoni se foi neliniştită. De mult timp însetată, în căutarea unei oaze de apă curată, parcă simţea acum o reţinere instinctivă de a băga botul şi de a se adăpa în voie. În memoria scurtă a turmei parcă dăinuia o amintire confuză despre o adăpare trecută, durere, goană nebună, tăvăliri prin noroi, mugete disperate…

Toate acestea se amestecau creierul lor limitat de rumegătoare, condus de instincte primare şi mai presus de orice de o sete de neimaginat. Aşteptau însă nehotărâţi pe malul apei cristaline, care le promitea ostoirea chiar şi temporară a nevoii stringente. Aşteptau ceva, un semnal, o comandă. În fond nu erau decât o turmă şi acesta era destinul unei turme.

În sfârşit, masculul dominant se hotărî să intre în apă. Ca la un semn, hoarda se îmbrânci după el, uşurată de lipsa răspunderii de a lua decizia pentru ea. Vaci, viţei, tauri se buluciră spre apa care le oferea alinarea. Turma începu să se adape lacom.

Deodată însă apărură ele. Din adâncul apei. Hâde, nemiloase, colorate în toate culorile curcubeului. Roşii, galbene, portocalii, albastre, fără deosebire se înfipseră în carnea bietelor animale. Lipitorile se adăpau şi ele, lacome, după un post îndelungat. Turma nu simţi nimic, pentru că lipitorile îşi cunoşteau meseria. Abia după ce vor fi ieşit din apă animalele vor simţi usturimea rănilor cre nu se vor închide curând. Dar istoria se va repeta, pentru că turma va fi mereu însetată şi va uita repede.

Aşa te adapi şi tu din sângele turmei însetate, cu minte puţină şi cu memorie scurtă. Oricare ar fi culoarea ta: roşu, albastru, galben, portocaliu. Nu eşti decât o lipitoare. Fie să sece balta şi să crăpi la soare, iar turma să se adape doar din ape curgătoare, fără lipitori. Politician împuţit.

Scrisori de la facultate – episodul 1. Maria către mama

Bună dragă mamă. Îţi scriu aşa cum ţi-am promis să ştii că sunt bine sănătoasă şi ca să nu-ţi faci griji pentru mine şi ca să ştii că m-am obişnuit aici la Bucureşti şi-mi place de minune nu ca la noi în sat unde te plictiseşti şi singura distracţie e să mergi la cârciumă. Ştiu că tata e încă supărat că am plecat aşa de departe şi că a zis că nu am eu faţă de studentă la Bucureşti, că-s proastă şi că o să-şi bată băieţii joc de mine, dar vreau să-ţi spun să-i spui că nu-i aşa, că încep să mă obişnuiesc aici şi că băieţii sunt foarte amabili, nu ca ţăranii de la noi, mai ales alde Marinică şi Ion care singura lor preocupare era cum să mă înghesuie în şură pe înserat.

Stii că eu cu fetele nu m-am prea înţeles niciodată că toate-s nişte ţaţe proaste şi bârfitoare, dar cu băieţii e altceva, cu ei mai poţi discuta şi despre altceva decât despre telenovele şi bârfe, cum ar fi maşini, fotbal şi cluburi. Aşa am citit odată într-o revistă celebră de la oraş, Cosmopotilan parcă, că fetele care se înţeleg mai bine cu băieţii sunt mai de character decât fetele care se înţeleg mai bine cu fetele.

Şi că veni vorba de băieţi vreau să-ţi dau vestea cea mare: mi-am şi făcut un prieten. Ştiu că tata iar o să zică că sunt proastă şi că toţi băieţii cu care am fost până acuma au vrut numai să mă fută şi şi-au bătut joc de mine, dar să ştii că nu-i aşa, şi că Marius e un băiat respectos şi se poartă cu mine cum nu s-a purtat nici un băiat până acuma. Mă scoate în oraş şi când mă alintă îmi zice “piţipoanca mea care este” care nu ştiu ce înseamnă dar cred că e un cuvânt de alintare de aici din Bucureşti, nu ca mârlanii ăia de la noi care din “fă tuto” nu mă scoteau.

Marius e băiat finuţ şi are nişte prieteni tot ca el. Am citit tot acolo în Cosmopotilan că ca fată nu trebuieşte să fii esclusivistă şi că la băieţi le place să fii fată de gaşcă şi să ieşi şi cu prietenii lor, chiar şi dacă în gaşcă mai sunt şi alte fufe, dar să fi cu ochii pe ele că toate vor să ţi-l fure pe al tău, că aşa sunt fufele geloase, dar tu trebe să te faci că nu te prinzi dar să fi cu ochii pe ele. Eu cred că am mare noroc aici pentru că în gaşca lui Marius nu sunt fufe ci numai băieţi care sunt foarte simpatici chiar dacă se îmbracă ciudat în negru şi cu lanţuri dar Marius mi-a spus că aşa e la modă aici la oraş şi că nu trebuie să judec oamenii după luc. Nu ştiu cine e Luc ăsta că nu mi l-a prezentat dar abia aştept să-l cunosc şi să îl văd cum arată şi apoi să încep să-i judec şi pe prietenii lui după el.

Am să-ţi povestesc o întâmplare de tot hazul care m-a făcut să intru în gaşcă la Marius şi să mă împrietenesc mai bine şi cu prietenii lui şi să fiu considerată fata lor aşa cum îi place lui Marius să zică, şi cred că cu asta am fost acceptată în gaşca lor pe bune.

Odată eram cu Marius şi cu prietenii lui la clubul ăla unde îi place lui să meargă şi-i zice rocotecă unde vin toţi îmbrăcaţi în negru cu ţinte şi cu lanţuri şi cu plete şi i-am povestit că la noi în sat oamenii ţin mai mult la băutură decât aici. A fost foarte interesat de povestea asta semn că mă ascultă cu atenţie şi m-a întrebat dacă şi eu ţin la băutură şi i-am spus că da, că de fapt pot să beau mai mult decât el şi decât toţi prietenii lui. A zis că nu crede şi eu m-am simţit obligată să-i demonstrez. Ce să-ţi spun mamă, băieţii de aici chiar nu ţin deloc-deloc şi se fac matoli imediat, dar sunt cinstiţi şi recunosc, nu ca fudulii ăia de Marinică şi Ion, aşa că Rocko, un prieten bun de-al lui Marius a zis că dacă tot sunt mai tare la asta ar trebui să facem concurs pe rând cu toţi cinci băieţii. I-am zis că nu am atâţia bani că eu fiind anul întâi nu primesc bursă încă, dar ei au fost aşa simpatici şi au pus mână de la mână şi au zis că nu-i nici o problemă că plătesc ei tot eu să nu-mi fac griji şi numa să câştig concursul.

A fost o seară foarte frumoasă, am reuşit să bag sub masă doi dintre ei dar deja la al treilea s-a cam înceţoşat atmosfera. Cred că din cauză că nu mă simţeam foarte bine şi chiar venisem de acasă şi nu apucasem să mănânc de seară. Marius a zis că “ce ai piţi, ţi-e rău?”, dar eu mă simţeam foarte bine şi el mi-a zis că dacă vreau putem să mergem toţi la el în garsonieră şi să ne simţim mai lejeri şi mie mi s-a părut o idee bună. Am ajuns acolo şi mare lucru nu-mi mai amintesc, că eram deja destul de obosită, dar mă simţeam aşa de bine şi băieţii au fost foarte simpatici cu mine.

M-am trezit dimineaţa cu durere de cap, Marius era acolo şi mi-a făcut cafeaua şi m-a întrebat dacă mă simt bine. I-am zis că-s obişnuită şi l-am întrebat ce s-a mai întâmplat că eu nu prea îmi amintesc aşa de bine. El a zâmbit şi a zis că o să aflu eu în următoarele zile, că are o surpriză pentru mine, dar ce poate să-mi spună e că am devenit toţi foarte intimi adică el şi cu mine şi cu prietenii lui, care cred că înseamnă că ne-am împrietenit foarte tare. A mai zis ceva de iutub şi de porno-casting care nu înţeleg ce înseamnă dar mi-a zis că face parte din surpriză şi că o să-mi dau eu seama în zilele care o să vină.

Într-adevăr, acuma parcă mă simt mai în centrul atenţiei, colegii care nu mă băgau în seamă se uită la mine cu alţi ochi şi se opresc din discuţii când apar şi îmi fac semne cu mâna. Cred că acuma intrând în gaşca lor de băieţi populari am ajuns să fiu invidiată de fufele celelalte la care le e ciudă că ele nu umblă cu băieţii ăia aşa de cul. Aşa am văzut eu într-un film pe video American Pie despre cum se petrec lucrurile astea şi mi-a fost de mare folos.

Te pup în încheiere şi să-i citeşti scrisoarea asta şi lu’ tata să vadă că mă descurc bine pe aici şi nu sunt aşa de proastă cum zice el că sunt şi că începe să-mi placă aici tot mai tare. Şi dacă ai putea să întrebi pe acolo prin sat ce înseamnă porno-casting, iutub, dildo, gangbang, cumşot. Am înţeles că despre asta e surpriza care mi-o pregăteşte Marius şi vreau să-i arăt că-s perspicacă şi că m-am prins şi singură.

Cu drag te pupă fica ta,

Maria

Simpatii

Azi am o zi proastă. M-am sculat cu curul în sus, n-am chef de nimic. Răsfoiam aşa a aiurea pe net şi am dat peste un site care seamănă izbitor cu cocălari sau piţipoanca. Anume http://www.latfh.com/

Observăm din nou că se foloseşte noţiunea de “hipstăr”, deşi nu prea par hipstări indivizii de acolo. Parcă totuşi par mai simpatici şi mai nevinovaţi decât colălarii sau piţipoancele de la noi. Oameni care au ales un look care să-i reprezinte, fără fiţe şi aere. Deşi look-ul…..ieecs, nu m-aş îmbrăca aşa never ever. Poate-s io de modă veche, nah…

În fine, răsfoind pe acolo am dat peste un individ care mi-a trezit amintiri plăcute prin look-ul abordat. Se zice că un om ţi-e simpatic sau nu prin prisma experienţelor trecute şi prin asociere. Adică, dacă ai întâlnit pe cineva cu care te-ai înţeles bine, ai fost prieten, etc şi apoi întâlneşti pe cineva care seamănă fizic cu el, automat îţi va fi simpatic. La fel, dacă ai avut vreo treabă cu un dobitoc care arată ca în pozele de mai jos, data viitoare când întâlneşti sau vezi un tip care arată cam la fel, fără să fie în mod necesar dobitoc, îl antipatizezi.

Destulă vorbă lungă, nu prea dau eu chestii din alte părţi, dar aici imaginile grăiesc de la sine. A, încă ceva, ce părere aveţi, oare putem judeca un om după look? Sau personajul de mai jos poate fi de fapt un intelectual rasat ?

Amsterdam Erotic Live Show – Episodul 2. La spital.

Acest articol este o continuare a episodului1. Cum sunt într-o evidentă criză de inspiraţie, reiau subiecte fumate, doar-doar mă bagă şi pe mine cineva în seamă. Glumesc, ce, iar nu ştiţi de glumă? A propos, am auzit o ştire întristătoare de-a dreptul. Cică în Olanda nu se vor mai vinde ierburi la străini. Naşpa dom’le. Mai trebuie să se interzică vitrinele şi putem şterge Olanda de pe hartă. Numai din lalele şi pescuit nu cred c-o s-o ducă prea bine. Tot ce-i bun pe lumea asta se duce naibii. Dar să revenim.

Scena e goală şi luminată slab. În fundal se zăreşte aceeaşi pictură naivă cu aceiaşi centauri cu pla sculată care fugăresc aceleaşi nimfe speriate. Ce-aţi vrea şi voi acuma, să schimbe tapetul la fiecare show ? Pe scenă se mai află un fel de ”panouri" improvizate dintr-un cadru metalic şi un cearşaf în mijloc. Un support pentru perfuzii trenează într-un colţ, un stingător roşu în altul. O masă cu un colţ rupt cu două scaune lângă, două paturi goale, fiecare flancat de cate o noptieră ruginită, un dulăpior cu o cruce roşie şi un defibrilator pe rotile cu padele imense ar vrea să sugereze un salon de spital.

La masa cu colţul rupt stă un moş chelios, scund, cu o barbă imensă şi îmbrăcat intr-un halat nu foarte curat. Scrie foarte încet ceva într-un catastif imens, folosind un creion minuscul şi silabisind fiecare cuvânt. Pare un fel de medic amator dintr-un sanatoriu obscur de boli mintale.Publicul este acelaşi ca întotdeauna, alcoolici, drogaţi, indivizi slabi şi neîngrijiţi, toţi în căutare de-o labă şi de-o senzaţie "tare".

Deodată, se aude marşul triumfal din opera Aida de Verdi. Aceleaşi două negrese imense din episodul1 împing un pat pe rotile în care este întins acelaşi individ mustăcios şi scheletic. Acuma ce-aţi vrea, să mai schimbe şi muzica şi actorii la fiecare show? Perverşilor, nu-i de ajuns că am angajat un doctor în loc de câine?

Negresele sunt îmbrăcate de data aceasta în halate scurte de asistente şi se bălăngăne pe nişte tocuri imense. “Doctorul” nu le bagă în seamă şi continuă să scrie în catastif. Negresele trag patul într-un colţ, undeva langă defibrilator. Una din ele îl întoarce pe “pacient” pe o parte şi îi dă dintr-o mişcare pantalonii jos, lăsând să se zărească un fel de fund albicios şi osos. Cealaltă scoate din sân un termometru, în scutură şi cu o mişcare expertă i-l vâră în fund norocosului pacient. Acesta scoate un urlet surprins. “Doctorul” se sperie, greseşte fraza, se enervează, înjură şi dă cu catastiful de pământ. Asistentele fac feţe speriate.Sala râde.

“Doctorul” se aşează la loc, îşi recuperează catastiful şi începe iar să scrie. Asistenta extrage termometrul din fundul pacientului şi în consultă cu un aer cunoscător. Cealaltă asistentă a venit lângă ea şi amândouă şuşotesc vădit îngrijorate. Apoi treaba se încinge şi asistentele încep să se pipăie şi să se sărute, lingând şi termometrul pe rând. Pacientul, întors cu spatele la ele şi cu pantalonii de pijama daţi jos până la genunchi îşi suceşte gâtul să vadă şi el ceva, dar din când în când asistenta cea mai apropiată îi mai trage câte o palmă peste cap.

Amândouă se suie apoi cu o uimitoare agilitate în pat, în picioare şi continuă să se mozolească. Sub halatele scurte se vede TOT. Pacientul bulbucă ochii şi începe să-şi frece ştormeleagul. Negresele scot sunete ciudate de intensitate variabilă. Sala râde. La un moment dat, negresa care stă cu spatele la “pacient” se dezechilibrează şi care peste el. Acesta urlă prelung, dă din nou ochii peste cap şi leşină. Negresa se rostogoleşte pe podea. Cealaltă negresă se dă jos din pat şi încearcă fără succes să-l resusciteze pe individ făcându-i respiraţie gură la gură.

“Doctorul” se ridică de la masă şi începe să se “ocupe” de negresa căzută la podea, care s-a lovit destul de rău. Apoi o ridică, o sprijină de pat şi începe să o “pompeze” pe la spate. Cealaltă negresă ia cele două padele, şi cum “pacientul” nu dă semne că-şi revine, îl întoarce pe spate şi îl “electrocutează” pe fund. Acesta sare ca ars şi o pocneşte peste mână. Padelele se ating de doctor şi îl electrocutează si pe el. Acesta se enervează şi o pocneşte peste cap. Negresa cade în patru labe.

Pacientul înviat se scoală din pat şi o pune pe cealaltă negresă în “poziţia câinească”. Apoi, el şi “doctorul” iau fiecare în mână câte o padelă. Negresele merg în patru labe spre ieşire. Cei doi, în spatele lor, le curentează din când în când. Negresele saltă atunci din fund în sus şi jambonul vibrează prelung. În fundal se aude iarăşi marşul triumfal din opera Aida de Verdi. Publicul e în delir şi aplaudă frenetic. Cortina cade.

Marş acasă ! Mai veniţi la episodul 3.

Despre feministe

- Ele sunt un fel negri din State. După ce au obţinut toate drepturile posibile, adică nu mai sunt obligaţi să stea în partea din spate a autobuzului and stuff…tot ei sunt cei oprimaţi şi discriminaţi. Dacă la un interviu pentru un job se prezintă 9 albi şi un negru şi care – doamne fereşte – nu e selecţiunat, e discriminare rasială pe faţă.

- Ele sunt un fel de FSN din “vechime”. După ce şi-a atins scopul de “salvare a naţiunii” şi a zis că pleacă de la putere…surpriză. A rămas acolo şi continuă să ne tortureze chiar şi după 20 de ani sub diferite forme care de care mai ridicole. Naţiunea încă mai trebuie salvată.

- Ele sunt ca ţiganii. Şi ei sunt cei mai săraci şi discriminaţi oameni de pe pământ. Ani de zile le-a plâns Europa de milă şi ne-a acuzat că-i tratăm rău, că nu-i înţelegem şi alte minunăţii, pe când ei sunt niste îngeri iubitori de aproape. Acum, când au deschis graniţele, le-am zis din toată inima “luaţi-i”. Cred că le-a trecut.

- Ele sunt ca secuii. Nu mă refer la UdeMereu, deşi…ba da. Luptă de o viaţă pentru chestii desuete gen autonomie, egalitate, libertate,fraternitete…a, nu, asta era in revolutia franceza, iar le amestec. Voiam să spun chestia aia cu “toate animalele sunt egale, dar unele sunt mai egale decât altele”. Sau nu era cu animale? Era cu oameni? A, da…aia cu animale era “Four legs - good, two legs – bad”

- Ele se plâng că iubitul nu comunică îndeajuns cu ele, că nu le cumpără chestii, că nu le dă destui bani pentru coafor, mall. Iubiţilor, puţin respect! O piţi…ăăăă, pardon, iubită are nevoie de atenţie. Fiţi sensibili. Citiţi Cosmopolitan ca să vă daţi seama ce le doare. Eu ştiu ce le doare dar nu spun.

- De fapt scopul lor este să ne aducă în situaţia din poza de mai jos. Când nu le iese…plâng. Asta e arma supremă care ar trebui să moaie inima crudă a orcărui bărbat care nu e destul de “sensibil”.

- Ele duc o campanie de “feminizare” a bărbatului. Aşa au apărut metrosexualii, indivizii efeminaţi, penibilii care poartă poşetă “masculină”. Încet şi sigur. Picătura chinezească. Cum fac şi secuii de 20 de ani. Mai câte un drept, câte un stâng, o mică concesie…Chiar, secuii o fi şi ei un fel de unguri?

- În încheiere, ştiu că e poza e super veche, dar se potriveşte aici. Fiţi atenţi băieţi cum vă purtaţi cu fetiţele, să nu cumva să ajungeţi aşa.

Soyez Lezbien Venus

Pentru că în ultima săptămână am observat un nou val de vizitatori care mi-a trecut graniţele umilului blog, ţin să le urez un călduros Soyez Lezbien Venus.

Aici e un blog unde ne râdem puţin, facem mişto de tot ce mişcă în limbajul care ne place şi ne simţim liberi să spunem cam tot ce ne trece prin scăfârlie.

Nu am de gând să cenzurez pe nimeni, deci puteţi lăsa un “Bună ziua”, un “Să te fut” sau orice altceva. Porcuşorul apreciază. O rugăminte însă: nu fiţi măgari. Porcuşori puteţi fi.

Acestea fiind zise….spor la ce vreţi voi. Şi…..

Despre curve – episodul 2. Cuantificarea.

Ante scriptum:

Există unele femei care, în loc sa-i facă să sufere pe mai mulţi bărbaţi, aşa cum e firesc, se concentrează asupra unuia singur, până îl extermină. Acestea se numesc "fidele".

Acest articol este o continuare a episodului1. A durat ceva vreme până să mă gândesc la o continuare, pentru că nu am ştiut foarte bine ce aş mai putea să scriu. Credeam că am zis totul şi că nu va mai urma episodul 2. Şi aşa mă “acuză” lumea că încep chestii şi nu le termin. Dar nu, am avut acuma câteva zile o discuţie interesantă cu un prieten mai experimentat ca mine în “domeniu”, care mi-a făcut nişte calcule interesante. Să mai zici că matematica asta nu se aplică peste tot. Damn, nici măcar nu ştiu dacă n-ar trebui să pun articolul ăsta la “serioase”.

În episodul1 am ajuns la concluzia – eu şi comentatorii – că noţiunea de “curvă” este absolut relativă la societatea care pune aceste etichete. Mai mult, am arătat că noţiunile de curvă şi prostituată nu sunt identice, nici măcar nu sunt incluse vreuna în cealaltă. Bine, se intersectează pe undeva, dar asta e altă poveste. Hai s-o luăm cu începutul.

O ardeam noi filozofic despre subiectul ăsta, îi dau eu cu “nu-i funny să dai bani pentru sex, adică ce, nu mai suntem în stare să ne găsim şi fără, păi suntem băieţi tineri, treaba asta e pentru moşi libidinoşi care nu mai prind nimic…na, ştiţi textul clasic”. La care pretenul zice cam aşa:

- Uite, o să-ţi demonstrez că orice ai face, gratis tot nu fuţi. Mai mult, o să-ţi demonstrez că o fată “cinstită” te costă mai mult decât una pe care o plăteşti.

- E, iaca pula, cum poate asta să fie adevărat?

Ce-a urmat, poate fi încadrat uşor într-un spot la mastercard. Poate fi rezumat în “Buchet de flori: 50 RON, Restaurant: 200 RON. Repeat. Repeat. Repeat. Sex: ( dacă mai ajungi acolo şi dacă-ţi rămân bani) : priceless. Or gen.

- Deci, curva, da ?

- Aşa…

- Nu luăm una de pe stradă, ci hai să zicem una de “lux”. Cam 70 de euroi pentru un “tacâm” complet, fără grabă.

- Nu ştiu frate, aşa o fi dacă zici, nu ştiu preţurile.

- Păi îţi zic eu.

- Bun, deci 70 de euro vine cam 300 RON. Acuma analizează-mi cazul “fericit”.

- Aşa. Fata cuminte acuma. Zicem că ai cunoscut-o pe una “ca lumea”. Normal că o scoţi în oraş, la o plimbărică, la un film, la un restaurant. Trebuie să socializezi cu ea, s-o “vrăjeşti”. Corect?

- Corect, doar nu merge aşa hop-ţop “nice shoes, let’s fuck”.

- Loool, da. Deci:

- Taxi dus-întors să zicem 50 RON pe seară, că la întoarcere o conduci şi acasă.

- Îi mai iei ceva cadou, o floare, o chestie, că nu te duci şi tu la prima întâlnire cu mâna în cur ca ţăranul. Alţi 50 RON .

- Restaurant nu scapi fără 100 RON pe seară, în cazul optimist. Poate merge şi până la 150-200 RON dacă vrei s-o impresionezi.

- Film, popcorn, chestii iar nu scapi fără 50 RON.

- Dacă ieşiţi la o disco, ceva chestia asta iar costă minim 100 RON.

- Măi, ai dreptate. Deci stai că nu ies calculele. Nu ajungi totuşi la 300 pe seară nu?

- Poţi ajunge şi acolo, na, în general nu, să zicem maxim 150-200 RON pe seară. Dar am zis că luăm una cuminte. Care nu îşi pune poalele în brâu din prima. Deci faza asta se va repeta măcar de câteva ori.

- Aaaa…

- Deci să presupunem că va dura să zicem două săptămâni. Bine, nu ieşiţi în fiecare seară. Să zicem de 4 ori în 2 saptămâni, dintre care 2 în weekend. La o medie extra rezonabilă de 150 RON pe seară – şi te asigur că nu ieşi aşa de ieftin, mai ales în weekend, aşa că tot scoţi 600 RON în total. Minim-minim.

- Aaaa…băi, io n-am făcut niciodată calculele astea.

- Şi până la urmă s-ar putea să nici nu vrea! Se mai întâmplă. Dacă începi să calculezi şi “pierderile”….

- Nu, lasă, nu vreau să fac şi calculul ăsta.

- Timpul “pierdut”. Efortul, nervii…

- Lasă. Dar dacă ai o prietenă stabilă? Afecţiune, partide de calitate decât îţi oferă una pe bani. Asta nu poţi nega totuşi. Aia o face pe bani până la urmă, i se cam rupe ei de tine. Asta nu poţi să negi.

- Aşa-i, dar oricum la majoritatea li se cam rupe. Calculul pe care ţi l-am făcut e în cazul unei fete ca lumea. Majoritatea oricum vor să te tapeze de bani, îţi zic din experienţă. Mai dai peste piţipoance care vor să “le scoţi” şi la cumpărături în Mall. Şi dacă te simt fără “entuziasm” caută imediat alt fraier.

- Bine, dar prietena “stabilă”?

- Aia te va costa cel mai mult. Tu crezi că îţi “amortizezi” investiţia, dar de fapt, pe termen lung e un dezastru. Mai ales că la un moment dat va vrea să se mute la tine. Libertate- zero, costuri crescute…nu-ţi mai povestesc.

Am rămas descumpănit. Niciodată nu m-am gândit la în felul acesta. Poate am rămas în urmă şi trăiesc într-o lume ideală. Dar până la urmă, şi dacă nu-i dau dreptate în totalitate amicului meu, trebuie să recunosc că totul costă pe lumea asta. Chiar si o relatie sinceră.

Imaginează-ţi…

….că eşti într-o ţară străină. Cât mai străină. În fundul lumii. În Pizdeea Tropicală.

…că prevăzător fiind ţi-ai pus banii pe un card Visa la BCR. Le plăteşti acolo un comision de-ăla, de-ălalalt dar stai liniştit că nu vine Matumba la tine cu iataganul şi-ţi face traditionala urare “Give me all your money”.

…că din când în când treci pe la Maşina de Scos şi o mai întrebi de sănătate. Ea e drăguţă cu tine, şi după cateva opinteli îţi dă de vrei de la ea. Aproape întotdeauna.

…că odată, fiind supărată pe tine, ca o femeie pe care nu ai mai trecut cam de multişor, Maşina de Scos ţi-a făcut o figură urâtă: a zis prietenului ei Serverul din Pizdeea că ţi-a dat banii, dar de fapt i-a păstrat pentru ea. Femeile fac asta.

…că prietenul ei Serverul din Pizdeea l-a sunat pe prietenul lui Serverul Mioritic şi i-a spus: “trage-i banii din cont prostului. Deşi am o vagă bănuială că prietena mea Maşina de Scos i-a tras o ţeapă. Noi mai facem din astea pe aici când ne plictisim”.

…că tu la un moment dat te trezesti cu minunatul mesaj “Fonduri Insuficiente”. Da, femeile fac şi asta. De obicei când apare un astfel de mesaj caută un alt fraier.

…că tu începi să te agiţi dă-ţi recuperezi mălaiul de care chiar ai nevoie în Pizdeea Tropicală, telefonând pe banii tăi la bordelul banca de care ţine Maşina de Scos.

…care bancă te trimite la bordelul banca mioritică BCR. Aici lucrurile se complică şi mai mult, într-un foarte cunoscut stil românesc. Nu, nu vorbesc de cât costă telefonul şi cât te ţin ăia de vorbă. Am mai avut o experienţă de genul . Nu…chiar îmi place să vorbesc cu ei la telefon, sunt atât de amabili…ce dacă mă costă? Dar deviez…

…care bordel bancă mioritică îţi spune senină : “Veniţi la noi şi faceţi o cerere. Într-o lună-două vă primiţi banii înapoi.” Hopa! Stai aşa! Eu nu pot să vin la voi! Eu sunt în Pizdeea Tropicală!

…că lor le pare aşa de rău, dar asta e politica bordelului băncii. Dar bine, pot să trimit pe cineva să facă cererea în locul meu? Nu se poate. Adică se poate, dar cu împuternicire notarială. Nici dacă e împuternicit pe cont? Nici. A, e OK aşa, vin pană în Romanica, fac o împuternicire notarială şi vin înapoi. Doar e aşa de simplu…

…că nu prea ştii cu ce o să-ţi plăteşti chiria din Pizdeea Tripicală. Poate negrul va fi înţelegător şi te va lăsa să scapi ieftin, numai puţin futut în cur. Aşa le place lor să facă când nu mai ai bani. Deşi la cât îi datorez s-ar putea să ajung direct în harem. Fresh, white, crispy ass.

… că…îmi bag pula în voi de BCR. Când vin în ţară mă mut de la voi cu cont, card, tot. Îl urăsc pe tipul cu cravată roşie care m-a îmbiat să-mi fac cont la bordelul banca voastră de căcat. Ba nu, e prea puţin. L-aş spânzura cu cravata proprie, pe el şi pe toţi dobitocii de acolo care au putut să se gândească la aşa ceva. Tuturor de la BCR un călduros “Multă muie! Matumba să vă iubească şi pe voi în cur! O să vin crăcănat să vă povestesc cum a fost!“

Cugetări împrăştiate – episodul 2

Dacă aş fi femeie m-aş fute toată ziua. Chiar nu vă înţeleg : aveţi şansa asta şi nu profitaţi de ea în numele unei aşa-zise “moralităţi”.

Mă enervează la culme când mi se zice “şef” sau “patron”. Se pare că africanii au un fetiş bizar cu chestia asta. O fi pentru că sunt alb? Sau o fi legată de partea a doua, când încep să-ti ceară bani? Vede cineva vreo legătură? Eu nu.

Statistica zice că la fiecare 3,5234 minute o femeie aduce pe lume una, două sau trei chestii orăcăitoare. Trebuie prinsă şi oprită cu orice preţ!

De ce întotdeauna când încerci să dormi şi bâzâie ceva în cameră presupui că e un singur ţânţar? E autoamăgire oare? Oricum, eu am dezvoltat o atitudine de păianjen: mă învelesc până la gât şi aştept să vină. Când mi se pune pe faţă îmi trag o palmă. Reuşesc în 80% din cazuri. Problema e că am fost prea optimist, întotdeauna mai vine un ţânţar. Au şi prostul obicei să nu spună câţi mai stau la rând.

Musulmanii de aici sunt comici. Să-i vezi ce frumos stau ei înşirati pe covoraşe şi fac mătănii în grup. Şi cum îşi încălzesc ei ceiuţul pe grătare improvizate. Nu cred că pun bombe. N-am văzut pe nimeni ocupându-se cu aşa ceva. O fi vreo legendă ameri…ăăăă…urbană.

Femeile nu au cur. De fapt nici bărbaţii. E impropriu spus când te uiţi după una pe stradă “moooamă ce cur are aia”. Tehnic, curul e exact gaura, pe care de obicei nu o vezi. Şi apoi, o gaură e prin definiţie o chestie fără conţinut. Deci ce admirăm noi pe stradă nu e curul, ci partea superioară a picioarelor. “Care parte o vreţi, domnu’, ciocănelul sau pulpiţa?”. “Pulpiiiiţa, că-i mai fragedă.”

“Ca să nu se supere nimeni vă vom chema în ordine aleatoare. Sa zicem…alfabetică”. Bag pula în ordinea voastră “aleatoare-alfabetică”. Numai eu ştiu cât am suferit în viaţă din cauza asta, că am prima literă din “last name” pe la coada alfabetului. Deci eram tot timpul printre ultimii ( la orice vreţi voi, examen, coadă….). Un singur profesor am avut care avea imaginaţie şi ne ordona după lungimea părului, culoarea hainelor, numărul de la pantofi…Respect.

Baietelu` la cofetarie:
-Saru’mana! Aveti Fanta roz?
-Da puisor, toate avem fanta roz...

Ştiu, banc vechi, dar acuma mi l-am amintit şi vi-l servesc pe tavă. Comentezi sau iei?

Am descoperit cum se zice în franceză “Noaptea toate mâţele-s negre”. “La nuit, tous les chats sont gris”. Oricum, încerc din răsputeri să zic “noir” când mă refer la oameni şi nu “nègre”. E cam acelaşi lucru ca in engleză când îi zici unui negru “nigger” în loc de “black”. Adică rişti să ti-o iei în bot pe considerente pur lingvistice. Degeaba incerci să le explici printre pumni în ceafă că pe română “noir” se zice “negru” şi te-ai încurcat la semantică.

Cel mai bun mod de a te sinucide e sa te tai singur cu o hartie de un milion de ori. Dacă n-o să mori de la hemoragie, sigur o să mori de la numărat. Dacă ajungi într-adevăr să crăpi din asta înseamnă că ai fost hotărât, nu ca puleţii care se suie pe clădiri şi aşteaptă să se strângă lumea jos şi să-I strige să nu sară. Ba sari în pula mea…ce treabă am eu cu tine ?

Replică de piţipoancă: “Auzi făăă, să ştii că io-s curvă mai scumpă ca tine, aşa că ciocu’ mic, că n-ai valoarea mea, s-a înţeles? “

Nu cred că negrii au scula mai mare decât restul lumii. Pur şi simplu e o chestie de proporţionalitate. Dacă eşti de 2/2 şi scula ţi-e pe măsură. Dacă eşti un viernamez de 1.50 şi 50 de kg clar o ai mai mică. Acuma că tot sunt aici vreau să verific teoria asta. Mă duc în pişoare aglomerate şi mă uit insistent la toate “bijuteriile” negre din jurul meu. Băieţii apreciază. Sper să nu mă iubească în cur. Pana mea, glumesc, ce nu ştiţi de glumă? De fapt zecile de negrese pe care le-am mardit mi-au zis că o am mai mare decât toţi negrii cu care au pus-o până acuma. O fi oare adevărat sau îmi zic aşa numai pentu că le mint că le iau în Europa cu mine? Glumesc, pana mea, ce, iar nu ştiţi de glumă?

Îmi amintesc o fază faină: Un bun preten care a fost în Egipt, obosit să tot spună că e din România, şi normal că ăia habar n-au pe unde e România, mi-a relatat următorul dialog avut cu un băştinos.

- Boss, where are you from?

- From…Europe!

- Îhî…nice country, nice country.

O partidă de sex mai puţin obişnuită

- Aşa, dragă, acolo, ce bine faci – gemu el

- Hai şi tu deasupra – susură ea cu ochii mici de plăcere

- Da, hai că vin, ai răbdare că e ceva mai complicat.

- Of, iarăşi schimbăm poziţia! M-am săturat!

- Tu taci acolo şi mişcă-te mai repede!

- Na bine, hai, treacă de la mine.

…………………………………………………………………….

- Aşa, dragă, acolo, ce bine faci – gemu ea. Să nu cumva să termini acuma!

- Mă ţin, mă ţin – icni el cu ochii bulbucaţi de efort

- Mai încet că mă doare şoldul. Îmi dai perna aia ?

- Tu taci acolo! Acuma ţi-ai găsit ?

- Păi mă doare, ce căcat să fac?

- Taci că şi tu faci la fel. Ai răbdare că ţi-o dau imediat.

- Na bine – bombăni el.

…………………………………………………………………….

- Simt că-mi vine – icni el.

- Nu acuma, aşteaptă. Hai să terminăm amândoi în 69. Vin eu deasupra – spuse ea.

- Daaa, îmi place aşa – spuse el cu privirea înceţoşată.

- Ce, iar schimbăm poziţia?

- Da, că invers e prea complicat. Da’ să nu te uiţi că te pleznesc.

- Na bine, treacă de la mine! Dar e ultima oară, după aia vreau şi eu să dorm.

…………………………………………………………………….

- Aşa, dragă, acolo, ce bine faci – gemu el din nou! Mai finuţ, nu vreau să termin încă.

- Tu poţi să faci mai apăsat un pic – gemu ea întrerupându-se pentru un moment şi intorcând capul. Hei! Ţi-am zis să nu te uiţi!

- Încerc, dar sper că-ţi dai seama că e cam imposibil!

- Da’ pe dracu imposibil. Închide ochii! Gândeşte-te la altceva.

- Na bine – bombăni el.

…………………………………………………………………….

- Îmi vine…nu mai pot ţine..ahhh…

- Şi mie…ahhh…ahhhhhhh…

- Şi mie…ahhh… ahhhhhhh…

- Tu faci mişto ?

- Nu.

- Ia dă pătura la o parte!

- Nu vreau!

- Ţi-am zis să dai pătura la o parte - ţipă ea strident smulgând pătura. Ştiam eu! Porc nenorocit! Iar te-ai masturbat!

- Nu m-am putut abţine! Lasă acuma şi tu, ce mare filosofie. Numai voi să vă distraţi ? De mine nu te-ai ocupat niciodată.

- Auzi, nu fi obraznic. Eu nu-s din alea! Perversule! De fapt m-am săturat. Vă părăsesc !

- Hai pisi, nu te supăra, nu trebuie să-l bagi în seamă. Aşa e el!

- Ba nu! Gata! M-am săturat! Eu plec – strigă ea! Aţi auzit? Plec şi nu mă mai întorc niciodată!

- Pisi, aşteaptă…

Uşa se trânti cu putere lăsând să cadă bucăţi de tencuială. O tăcere penibilă se lăsă în cameră.

- Iartă-mă, îmi pare rău. Dar nu m-am putut abţine. De mine nu se ocupă nimeni niciodată. Întotdeauna tu ai avut mai mult succes.

- Lasă, nu te necăji. Dă-o în p*la mea de proastă. Găsim noi una şi pentru tine.

- Promiţi ?

- Promit solemn. Doar nu s-au terminat femeile pe lumea asta , aşa-i ? Poate găsim una să se ocupe de amândoi. Ce zici ?

- Ar fi fain. Dar ştii ce mi-ar place?

- Ce?

- Să găsim două ca noi…să le regulăm în acelaşi timp.

- Uuuuu, nebunuleee….dar ştii că-i cam complicat, nu?

- Clar, nu-i simplu. Nici găsitul nici “partea tehnică”.

- Las’ că vedem.

- Da’ sigur nu eşti supărat pe mine?

- Da’ de unde. Dă-o încolo de proastă. Nu mai găseşti în ziua de azi fete destupate la minte.

- Bine, m-am liniştit. Mergem la un duş?

- Haide.

Cei doi siamezi se ridicară cu greutate din pat şi porniră spre duş. Coapsele lipite le îngreunau destul de mult mişcările dar, te obişnuieşti cu timpul. Şi, nu-i aşa, n-ai cum să ţii supărare pe cineva cu care eşti aşa de apropiat.

Despre proşti

Urăsc pălăvrăgeala de dragul pălăvrăgelii. Şi oamenii proşti care n-au ce zice dar se bagă în seamă, vorbesc tare, pentru că altfel nu se aud. Dacă n-ai nimic interesant de zis taci în pula mea. De exemplu:

Urăsc să merg cu trenul. Bine, în ultima vreme n-am mai avut ocazia, pentru că am devenit aşa de bogat încât am şofer personal şi Maybach mai tare ca becalul. Dar în adolescenţă, facultate şi post-facultate am avut ocazia din plin. Nu mizeria din trenuri mă enerva cel mai tare pentru că porcuşorului oricum îi place în noroi. Ci prostia. N-am nimic cu oamenii simpli, nu-s cu fiţe, dar dai peste mulţi proşti în tren. Proşti care se bagă în seamă de plictiseală şi încep să debiteze idioţenii numai ca să treacă timpul. Mai ales când încerci să citeşti ceva, sau, mai rău, să dormi.

Ameţit de somn, pe la ora 4 într-un tren aproape gol, încercam să pun geană pe geană. Vis-a-vis de mine un ţăran ( în sensul peiorativ ). Se sucea pe cur, n-avea stare deloc.

- Crezi că o să se facă grâul anu’ ăsta?

- Hăi? Nu ştiu dom’le, habar n-am, eu nici nu deosebesc grâul de orz sau alte chestii – zic eu sperând să fiu lăsat în pace.

- A, nu ştii? Păi hai să-ţi explic. Grâul are spicul aşa, pe când orzul are spicul invers…..

- Dom’le, io-s de la oraş, chiar n-am treabă cu astea, nu mă prea interesează.

( Plescăie dezamăgit. Tace un pic, sper să pot dormi. )

- Şefu, şefu…şefuuu...ia uite, două trenuri intră în gară deodată !

- Ce? – tresar eu în pragul somnului.

- Uite, le bagă deodată.

( Ţi-aş băga eu o rangă în cur şi te-aş coace la foc mic. Cred că aşa apar criminalii în serie )

- Auzi, nu te supăra, încerc să dorm un pic.

- Bine şefu’ hai ca nu te mai deranjez.

Sun la telefon o ţaţă nu mai ştiu pentru ce naiba. Căutam pe cineva parcă. Neesenţial.

- Alo, bună ziua, îl caut pe domnul Lupulescu.

- Da, imediat îl chem.

Apoi, adresându-se plodului de nu ştiu câţi ani de lânga ea:

- Ţine aici, vorbeşte cu nenea.

- Aaaaaaaaaaaaa……..

- Aşa mami, vorbeşte cu nenea…

- Aaaaa uuuuuu aaaaaaaa…

( M-a luat prin surprindere şi mi-a spart timpanul. Proasta pulii mele…)

Căutam şi eu un apatament ca orice student amărât.

- Alo, bună ziua.

- Bună!

- Mă numesc Porcuşorul şi am sunat în legătură cu anunţul din ziar…

- S-a dat!

- Bine, vă mulţumesc şi scuze pentru….

( Clanc! Telefonul în nas! Ţărani dom’le… Brusc tensiunea mi s-a dublat. Sun din nou. )

- Alo ?

- Da !

- Eşti o pizdă proastă! Clanc!

Tot în tren, unde se concentrează parcă prostia cel mai tare. Două taţe îşi povesteau “aventurile” destul de tare încât să nu mai se audă nimeni în vagon. Era un vagon din ăla lung şi tixit de persoane respectabile, cu batice, coşuri, bagaje enorme care trenau pe culoar în loc să stea sus la bagaje unde era gol. Aţi observat că oamenii ăştia nu-şi pun niciodată bagajele sus, ci le ţin ba în braţe, ba la pocioare, ba pe culoar? De ce oare? Habar n-am.

- Şi a venit beat acasă şi m-a bătut că nu era mâncarea caldă.

- Da, ce să-i faci, uite, şi al meu săptămâna trecută…uite, aici m-a pocnit ( şi îşi ridică baticul să i se vadă un cucui de toată frumuseţea ).

- A, stai să vezi şi la mine odată…

( O ţin ele tot aşa, cu relatări din astea. La un moment dat se bagă alta mai emancipată de pe scaunul de vis-à-vis ).

- Auzi, da eu nu înţeleg o chestie. De ce-şi bat bărbaţii femeile? – întrebare care mie mi s-a părut cel puţin de bun simţ.

Tot vagonul izbucneşte într-un râs molipsitor. Se pare că lor li s-a părut foarte funny întrebarea. Cum de ce făăă…aşa-i de când lumea! Eşti proastă, voiau să-i transmită probabil)

Cele mai comice discuţii sunt alea în care diverse personaje îşi povestesc aventurile gen capete sparte, operaţii, mâini rupte…Nu ştiu dacă aţi observat, când unul începe cu ceva de gen “astă vară am avut mâna ruptă în 3 locuri”, imediat se găseşte altul cu o bubă şi mai mare să comenteze gen “a, asta-i nimic, stai să vezi ce-am păţit eu acu 3 ani, am avut coloana vertebrală ruptă, capul tăiat şi mâinile zdrobite la presa de 5 tone…”. Nu înţeleg ce e aşa de interesant la chestia asta. Mai bine te băgai cu totul sub presa de 5 tone şi mai scuteai lumea de un respirac inutil pe gură.

Le urăsc şi pe alea care se laudă non-stop cu ce deştept e copilul sau nepoţelul lor, de câte ori s-a căcat împrăştiat, la ce vârstă a inceput să vorbească, când a inceput să mănânce sarmale…Să nu mă înţelegeţi greşit, îmi sunt simpatici copiii, înţeleg că al vostru e cel mai deştept, dar de aici până la a nu mai avea alt subiect de discuţie e cale lungă. Mai diversificaţi fetelor. Mai sunt şi telenovele de povestit, operaţii, bătăi din partea soţului…subiecte se găsesc.

Tuturor ţaţelor şi ţăranilor le urez “Vizionare plăcută pe Acasă TV”. Şi staţi cât mai mult în casă. Succes!