Porcuşorul Radioactiv

La facultate – ep.1

2012-02-01T12:59:00.000+02:00

Toamnǎ. Vânzolealǎ mare. Liste peste liste, şi studenţi care se cautǎ pe ele. Restanţe, Re-uri, Re-re-uri. Studenţi de an mai mare care intrǎ în holul Universitǎţii şi se îndreaptǎ cu pas sigur spre sǎlile în care trebuie sǎ ajungǎ, pentru susţinerea vreunei prezentǎri sau disertaţii. Studenţi de an mai mic, care intrǎ cu pas şovǎielnic şi îşi cautǎ din ochi eventualii colegi de restanţe. Unii dintre ei, probabil la prima restanţǎ, speriaţi cǎ un vor mai primi bursǎ, sau, mai rǎu, cǎ pǎrinţii un le vor mai da bani dacǎ o zbârcesc şi la examanul acesta.

Şi, bineînţeles, BOBOCII. Şi, mai ales, BOBOACELE. Unele înalte şi zvelte, cu fuste care se terminǎ înainte de a începe, mândre de a se numǎra printre studente şi dornice de a face o primǎ impresie cât mai favorabilǎ. Altele pitice şi grase, vizibil intimídate, dar încercând şi ele sǎ nu lase sǎ se vadǎ acest fapt. Bǎieţi de toate culorile, de la foşti macho ai clasei a 12-a, acum destul de retraşi şi circumspecţi, la tocilarii clasei, niciodatǎ bǎgaţi în seamǎ sau invitaţi la chefuri, conştienţi cǎ îşi vor pǎstra statutul pe tot parcursul facultǎţii, în cel mai bun caz. În cel mai rǎu vor fi invitaţi la câte un chef doar pentru a fi îmbǎtaţi şi a-şi bate lumea joc de ei, a le face poze şi filme deocheate, care vor fi urcate inevitabil pe net, iar ei vor ajunge bǎtaia de joc a întregului an, dacǎ un a întregii facultǎţi.

Dorel şi George stǎteau deoparte şi studiau cu un ochi de expert toatǎ aceastǎ harababurǎ. Ei erau cei mai liniştiţi şi siguri pe ei, siguranţǎ datǎ de cei şapte, respectiv şase ani de experienţǎ în facultate. Pe principiul arhicunoscut “Primii şapte ani îs grei/ Pân’ajungi în anul trei”. De când se introdusese sistemul de credite, care îţi permitea sǎ repeţi la nesfârşit un an şi sǎ-ţi iei examenele pe rând, câte 2-3 în fiecare an, ei erau studenţii eterni. Le plǎcea acest status-quo, şi nu l-ar fi schimbat pe nimic. Pǎrinţii ştiau cǎ ei terminaserǎ facultatea de mult şi se angajaserǎ, din nefericire pe foarte puţini bani, deci trebuiau susţinuţi în continuare, ştiut fiind faptul cǎ viaţa în Capitalǎ era foarte scumpǎ, mai ales chiriile. În schimb, ei se rǎmǎseserǎ în campusul universitar, stǎteau pe la colegi, mereu alţii, câteodatǎ pe la prietenele temporare, pe care le schimbau la fiecare maxim douǎ luni, sau când acestea se sǎturau de cei doi paraziţi care le mâncau toatǎ mâncarea cǎratǎ în sacoşe de acasǎ, umblau beţi trei-patru zile din şapte şi se dǎdeau la toate prietenele lor.

De fapt cei doi stǎteau la vânǎtoare. Studiau cu ochi expert “fufele” de anul 1 care treceau pe lângǎ ei şi dǎdeau note.

- Şase, şase! Ia uite la aia ce bunǎ e ! – titrǎ Dorel cu ochi expert.

- Care mǎ? Aia? – întrebǎ George scuipând o sǎmânţǎ printre dinţii crǎcǎnaţi din faţǎ.

- Da mǎ, aia în roşu. Cred cǎ are cracii de minim 1.20

- Şasecincizeci, maxim şaseoptzeci.

- Du-te mǎ, io zic un opt aşa.

- Opt pe dracu’ Dorele. Îmbǎtrâneşti, îţi scad stanardele. Acuma’ 2 ani nici un te-ai fi uitat la aia.

- Eşti prost! Ştii care e problema ta? Nu gândeşti în perspectivǎ. Are moacǎ de fatǎ cuminte, care primeşte de acasǎ. Pun pariu cǎ la aia aş putea sta vreo trei luni moca, numa’ s-o fac sǎ se îndrǎgosteascǎ ca proasta de mine.

- Hai mǎ, da’ e urâtǎ. Un vezi ce nas mare are?

- Da’ mǎ, dar nu vezi ce cur?

- Mda, curu’ e acceptabil. Auzi, crezi cǎ învaţǎ bine ?

- Cui drac’ îi pasǎ cum învaţǎ mǎi Dorele ?

- Mie îmi pasǎ. Dacǎ învaţǎ are bursǎ, cǎmin…trai asigurat.

- Îmbǎtrâneşti Dorele, îmbǎtrâneşti. Acu’ trei ani un-ţi pǎsa de prostii din astea. Şi ştii şi tu cum e cu învǎţatul. Vin generaţii tot mai slabe. Anul ǎsta doar 30% au luat bacul, iar facultǎţile un mai au de unde alege.

- Mda, mare problemǎ. E de cǎcat.

- Aşa-i, e de cǎcat. O sǎ ajungǎ rǎu-rǎu societatea noastrǎ cu atâţia proşti care fac facultatea. Tu ştii cǎ anul trecut am avut o colegǎ care habar n-avea sǎ tortureze o mâţǎ?

- Hai pe bune!

- Sǎ-mi sarǎ ochii dacǎ te mint. La primul seminar i-a bǎgat fierul roşu prin cur pânǎ în gât, de i-au ieşit ǎleia ochii prin gurǎ.

- Habarnişti dom’le! Nu ştiu ce naiba învaţǎ ǎştia în liceu. Chestiile astea sunt elementare. Eu în clasa şasea scoteam 3 kilowaţi dintr-un amǎrât de guşter.

- Haha, numai 3 kilo? Eu am scos 4,6 şi nici mǎcar un trecusem într-a cincea.

- Bine cǎ eşti tu deştept!

Va urma

Pentru mult iubitul şi stimatul ion iliescu

2011-12-22T15:47:00.000+02:00

Cu ocazia a 22 de ani de la victoria Revoluţiei Române din decembrie 1989, sǎ ne unim glasul pentru a-i ura pǎrintelui nostru întru democraţie, Ion Iliescu, acest emanat spontan al unei mişcǎri bine pregǎtite, tot ceea ce ne lasǎ inima.

Pentru a uşura trimiterea mesajelor, am pregǎtit o scrisoare standard, pe care doar trebuie sǎ bifaţi caldele voastre urǎri. De asemenea, acelaşi model poate fi folosit şi cu ocazia altor evenimente din viaţa ilustrului, sperǎm cât mai puţine de acum încolo.

Listaţi, completaţi şi trimiteţi-i cât mai mulţi. Sǎ simtǎ şi el cǎ-i aniversare.

Dani Şeful Tuturor

2011-12-19T14:38:00.000+02:00

Încǎ din fragedǎ pruncie, DANI din satul Botuşel, comuna Fundu Moldovei, judeţul Suceava a fost un individ diferit de ceilalţi. Din cauza inteligenţei sclipitoare - implicit a calortei craniene cu 2 numere mai mari decât a celorlalţi copii de vârsta lui – era poreclit "Deşteptul", lucru care îl încânta foarte tare, deşi nu inţelegea de ce toatǎ lumea râdea înfundat când era strigat în felul acesta. A pus însǎ acest fapt pe seama invidiei rǎutǎcioase a celorlalţi copii, fiind binecunoscut faptul cǎ în general copiii sunt invidioşi şi rǎutǎcioşi cu cei supradotaţi.

Din familie doar mama sa a ştiut sǎ exploateze talentele ascunse ale micului DANI, aceasta trimiţându-l mereu dupǎ cartofi şi ceapǎ doar cu basca sa superîncǎpǎtoare.

De mic copil talentele sale s-au manifestat în lumea artisticǎ şi a ştiinţei, fiind fan Andreea Raicu, Mǎruţǎ, precum şi mare pasionat de fizicǎ cuanticǎ şi de cǎlǎtoria în timp. Era de asemenea un tip sociabil şi, deşi nu prea ieşea din casǎ, avea peste 500 de prieteni pe Facebook şi era nelipsit de pe Twitter.

Necazurile lui DANI au început de timpuriu, când s-a declarat pe Facebook un mare fan al emisiunii Through the Wormhole cu Morgan Freeman, mai ales a celor în care venea vorba de fizicǎ cuanticǎ, lumea subparticulelor şi cǎlǎtoria în timp. Dus consultul psihiatric anual obligatoriu care se fǎcea împreunǎ cu clasa, psihiatrul i-a mǎrturisit îngrijorat învǎţǎtoarei:

“ Nu am mai întâlnit copil de clasa I-a sǎ fie pasionat de cǎlǎtorii în timp. Dupǎ pǎrerea mea - şi a altor specialişti – este vorba de un sindrom post-traumatic legat de dispariţia prematurǎ a cǎţelului sǎu, Snoopy, care a fǎcut atac de cord în timpul unei poşte câineşti, în timp ce aştepta sǎ-i vinǎ rândul la cǎlǎrealǎ. Ghinionist câine.Nici mǎcar nu a murit fericit. "

Dupǎ episodul cu Facebook-ul, DANI a intrat în contact virtual cu nişte fizicieni belgieni de culoare de la – ziceau ei – institutul Max Plank din Germania. DANI a fugit la un moment dat de la ore pentru a participa la un seminar de fizicǎ experimentalǎ la Bucureşti. Nu micǎ i-a fost uimirea când s-a trezit sechestrat într-o garsonierǎ din Ferentari şi sodomizat timp de o sǎptǎmânǎ de trei ţigani în cǎlduri. Fapt care se putea ghici cumva şi din ultima lui postare de pe Twitter de dinainte de a i se confisca smartphone-ul :

" BRB. O iau la caca!!! "

La proces, cei trei ţigani au avut de declarat în apǎrarea lor urmǎtoarele :

" De unde era sǎ ştim, mâncaţi-aş cǎ nu e gǎozar? La noi în Ferentari, când te declari fan Morgan Freeman şi zici cǎ îţi place Worm-Hole e clar cǎ iţi plac ţiganii gay!”

Scǎpat din Ferentari, cu ruşinea în suflet faţǎ de cei 500 de prieteni de pe Facebook care îl tot întrebau dacǎ acum s-a prins cum vine treaba cu gaura de vierme, şi-a anulat abonamentul la Internet mobil şi a fugit în lume, urcându-se aleator în trenul Iaşi-Timişoara. Fiind încǎ la o vârstǎ fragedǎ şi având nevoie de ocrotire pǎrinteascǎ, a fost adoptat de o familia de porumb din Jebel, jud. Timiş, alǎturi de care a trǎit fericit timp de aproape un an. Tata porumb îl învǎţa sǎ sperie ciorile care dǎdeau tarcoale coceanului familial, iar mama porumb îl antrena în exclusivista artǎ a cǎutatului de râme. Trebuia sǎ fii iute ca sǎ prinzi o cantitate suficientǎ de râme pentru masa de prânz, acestea fiind reputate ca alergǎtori înǎscuţi şi maeştri în arta camuflǎrii.

DANI simţea cǎ îşi gǎsise liniştea sufleteascǎ, moment în care s-a produs o tragedie inexplicabilǎ. Era undeva pe la sfarşitul toamnei, când familia sa adoptivǎ a cǎzut seceratǎ de o combinǎ. În faţa acestei drame, DANI a fost nevoit sǎ ia din nou drumul pribegiei, rǎmânând cu o gravǎ intoleranţǎ faţǎ de mǎmǎligǎ şi cu accese de furie inexplicabilǎ şi necontrolatǎ când simţea miros de popcorn. De asemenea, a rǎmas cu o ciudatǎ capacítate extrasenzorialǎ de a detecta orice lan de porumb pe razǎ de zece kilometri şi de a intra în contact telepatic cu orice ştiulete mai lung de douǎzeci de centimetri.

Pribeag din nou pe strǎzile Timişoarei, a fost racolat de o gaşcǎ de aurolaci acuiaţi în Gara de Nord. Inhalaţiile repetate de lac de parchet Palux i-au sporit capacitǎţile extrasenzoriale. În transǎ pretindea cǎ poate comunica cu sticlele de ulei de porumb de la alimentara din fata gǎrii - pe care le numea afectuos “tatǎ” – spre admiraţia colegilor sǎi de trotuar. A ajuns repede mentorul lor spiritual şi şef de gaşcǎ, lucru care se putea intui uşor din id-ul sǎu de mess: sefu_tuturor_dani84

Tot pe stradǎ a fost remarcat de liderul unei grupǎri de recuperatori, care, impresionat de poveştile lui Dani despre tapetul scorojit al garsonierei din Ferentari, l-a luat sub aripa sa ocrotitoare şi l-a iniţiat în nobila artǎ a recuperǎrii debitelor şi a zdrobirii lente a degetelor cu uşa şi cu cǎrǎmida. Aşa a trǎit Dani Şeful Tuturor pânǎ la 29 de ani în mediul select al recuperatorilor şi peştilor din Timişoara. La a 29-a aniversare a primit în dar de la mentorul sǎu - acum un bǎtranel simpatic retras la pensie într-un fotoliu de parlamentar – un lanţ de aur cu cruce de aur, pe care era gravat în relief motto-ul care l-a cǎlǎuzit pe Dani în carierǎ:

“ Debitor ce nu plǎteşte, degetele i le zdrobeşte. Trǎiascǎ porumbul! Moarte ţiganilor! ”

Un singur regret l-a urmǎrit pe Dani în viaţǎ, mai ales in ultimii 23 de ani, de când şi-a pierdut virginitatea analǎ : nu a gǎsit o fatǎ care sǎ nu-l lase sistematic sǎ-şi plǎteascǎ singur biletul la film. De unde sǎ aibǎ un biet bǎiat sǎrac din Fundu Moldovei bani de film? Nişte materialiste toate, şi curve pe deasupra. Astfel, a apelat la ultima sa şansǎ de a gǎsi o gagicǎ aşa cum vrea el, de “maxym” 35 de ani care sǎ nu se gândeascǎ doar la banii (ei) – anunţul la ziar.

Înduioşat de povestea tristǎ a lui Dani, am decis sǎ public şi pe acest blog anunţui sǎu complet din PubliTim online. Haideţi sǎ-l ajutǎm pe sǎracul bǎiat sǎ-şi gǎseascǎ dragostea adevǎratǎ. Scrieţi-i cat mai mulţi.

http://www.publi24.ro/anunturi/matrimoniale/el-pentru-ea/anunt/caut-jumatatea/7b096c7171616151.html

Demnitar prins că (nu) fură

2011-11-22T15:20:00.002+02:00

O incredibilă ştire de ultimă oră ne parvine de la Secretariatul General al Guvernului. Demnitarul – să-i spunem - Dumitru D. , care lucra ca şi contractor de licitaţii la departamentul de drumuri din Ministerul Transporturilor, deşi uns în funcţie de mai bine de un an a fost prins că (nu) fura şi refuza în mod sistematic să ia şpagă. Cităm din conferinţa de presă organizată cu ocazia prinderii lui:

Purtător de cuvânt: Suntem uimiţi de acest comportament absolut anormal pentru un demnitar cu această functie. Guvernul îşi exprimă profunda consternare şi îngrijorare cu privire la acest comportament, total incompatibil cu functia pe care D.D. o deţine

Reporter: Dar totuşi cum a fost prins sus-numitul că (nu) desfăşura activităţile specifice de furăciune?

Pdc: Suspiciuni au existat încă din prima lună după investitură, când a permis accesul la o licitaţie importantă unei firme care (nu) dăduse şpagă la minister. S-a crezut iniţial că este o afacere personală a sus-numitului, lucru întrucâtva normal, având în vedere că era proaspăt în funcţie şi trebuia să-şi facă plinul prima dată. S-a suspectat chiar că ar fi vorba de prostie. În timp însă s-a dovedit că un e aşa, iar lucrurile s-au agravat…

Reporter: Care a fost picătura care a umplut paharul?

Pdc: Ei bine, acum o lună, o firmă respectabilă cu care am lucrat foarte bine în trecut, băieti buni, cotizanţi serioşi şi în campania electorală l-au contactat pe D.D. pentru a realiza o tranzacţie absolut normală de mituire pentru câştigarea unei licitaţii pentru tronsonul de autostradă Deva-Sibiu. Atunci, contractorul de licitatii parcă a înebunit. Nu numai că a refuzat suma care i se oferea, ba a sesizat şi poliţia pentru o aşa-zisă “încercare de mituire a funcţionarului public”. Este un tupeu nemaivăzut. Cum să deranjezi poliţia pentru aşa ceva? Doar ei ar trebui să ne apere de observatorii UE, nu de clienţii noştri oneşti.

Reporter: Care este paguba estimată pe care a provocat-o funcţionarul (ne)corupt?

Pdc: Este foarte greu de estimat. O comisie de evaluare a fost formată pe loc pentru evaluarea prejudiciului. Asupra lui D.D planeaza însă acuzatii grave. În primul rând firma respectivă s-a retras de la licitaţie, deci autostrada nu va fi începută mai devreme de doi ani, asta doar dacă se va găsi o altă firmă la fel de bun platnică. Să nu mai vorbim de faptul că o grămadă de funcţionari superiori au rămas cu vilele începute şi rate de leasing la maşini neachitate din cauza lui D.D. Ce vină au aceşti bieţi oameni? Au contat doar pe un venit carea ani de zile a fost sigur şi acum s-a evaporat din cauza unui nemernic de funcţionar. Criza asta e nemiloasă.

Reporter: Ce veţi face în continuare?

Pdc: Am şi iniţiat procedura de demitere a respectivului din toate funcţiile. Analizăm retragerea sprijinului politic şi destituirea din PDL. În plus, mai mulţi colegi, pe care acţiunile respectivului i-au afectat în mod direct vor să ceară daune în instanţă. Ce e şi mai grav, opoziţia ne dă cu tifla şi cere postul respectiv pentru PSD. Citez din telegrama primită azi-dimineaţă la sediul partidului nostru:

“Este inacceptabil şi ilar faptul că puterea a ajuns în situaţia jalnică de a nu mai avea oameni competenţi pentru asemenea posturi importante în stat. Aceasta dovedeste odată în plus erodarea la care PDL a fost expusă de iresponsabilul guvern Boc. Pe vremea lui Năstase asemenea elemente nu aveau şansa de a obţine nici măcar un post de consilier în cel mai mic sat din Moldova.

Solicităm ca acest post să fie oferit PSD, pentru că noi avem de 8 ani exact omul care trebuie în acel loc. În caz contrar opoziţia va initia o moţiune de cenzură împotriva guvernului şi va cere destituirea preşedintelui Băsescu.”

Dreptortodox.ro

2011-11-02T14:13:00.001+02:00

De ceva vreme încoace Biserica Ortodoxǎ a constatat împuţinarea îngrijorǎtoare a mirenilor care trec pragul sfintei dreptbiserici dreptortodoxe pentru a sǎvârşi sfântul act al spovedaniei. A mai constatat şi împuţinarea de-a dreptul alarmantǎ a celor care, ieşind de la spovedanie, trec şi pe la Cutia Milei, aşa cum preadreptcuviosul care îl asistǎ pe preapǎcǎtos în ritualul sfânt al mǎrturisirii de nu uitǎ sǎ menţioneze la sfârşit, ca etapǎ obligatorie pentru purificarea sufletului celui alunecat.

Situaţia este de-a dreptul alarmantǎ, mai ales cǎ se ştie foarte bine cǎ nu poate exista iertarea pǎcatelor fǎrǎ trecerea prin faţa cutiei respective şi fǎrǎ lǎsarea obolului, întru vesnica propǎşire a respectabilei şi izvorâtoareidehar instituţii. În faţa acestui fenomen, în virtutea grijii nemǎrginite pentru mântuirea sufletelor dreptcredincioşilor dreptortodocşi, şi de asemenea în tendinţǎ cu tehnologiile moderne, ca sǎ nu mai zicǎ nimeni cǎ Biserica Ortodoxǎ este o instituţie anacronicǎ şi împietritǎ în nişte ritualuri care nu s-au schimbat de vreo 2000 de ani care nu se mai upgradeazǎ cu nimic, Patriarhia Ortodoxǎ lanseazǎ noul site special conceput pentru iertarea pǎcatelor:

http://www.dreptortodox.ro

Pe acest nou site dreptcredinciosul dreptortodox se va putea înregistra gratuit şi va beneficia timp de o lunǎ întreagǎ de zile de urmǎtoarele servicii gratuite:

- Vizualizarea tuturor posturilor, praznicelor, slujbelor şi milosteniilor din calendarul dreptortodox

- Vizualizarea în timp real a locaţiilor şi traseului principalelor moaste prin ţarǎ şi prin lume.

- Downloadarea a 5 slujbe în format mpeg

- Video streaming în timp real a tuturor slujbelor de la Catedrala Patriarhalǎ.

- Localizarea prin GPS în timp real a 5 din cele mei apropiate biserici ortodoxe de locaţia în care deţinǎtorul se aflǎ.

Dupǎ o lunǎ aceste servicii se vor plǎti cu o sumǎ modicǎ, echivalentul unui Big Mac pe zi ( sau a unui hamburger vegetarian în zilele de post ). Dacǎ poţi în fiecare zi sǎ treci pe la Mac şi sǎ bagi în tine junk food de banii ǎştia, sigur poţi sǎ donezi aceeaşi sumǎ pentru o cauzǎ mai nobilǎ.

Dreptenoriaşii care uploadeazǎ pe site un numǎr egal de bonuri de casǎ scanate de la MacDonalds cu numǎrul de zile de abonament cumpǎrate vor beneficia de o reducere de 10% la serviciile www.dreptortodox.ro. Plata se poate face atât prin card, prin SMS, cât şi la orice casierie a bisericii sau chioşc de ziare de unde veţi achiziţiona niste vouchere speciale ce conţin un cod unic.

Partea interesantǎ şi mântuitoare de abia acum vine, şi a fost implementatǎ magistral de cǎtre departamentul de IT-cǎlugǎri ai Mânǎstirii Cernica. S-a implementat în premierǎ mondialǎ un sistem online de mǎrturisire şi iertare a pǎcatelor. Prin acesta, dreptcredinciosul dreptortodox nu va mai fi obligat sǎ treacǎ pe la bisericǎ pentru spovedanie. Procedura este foarte simplǎ, dreptutilizatorul trebuind doar sǎ fie înregistrat pe situl bisericii cu numǎrul de mobil, adresa de acasǎ, adresa de mail, numǎrul contului bancar şi fişa fiscalǎ pe anul anterior, din care sǎ reiasǎ exact veniturile acestuia.

Acesta va intra la secţiunea Spovedanie Online, va bifa pǎcatele pe care doreşte sǎ le mǎrturiseascǎ şi va apǎsa pe butonul Iartǎ. Fiecare pǎcat iertat, în funcţie de gravitatea lui va fi taxat cu o sumǎ modicǎ, multiplul costului unui BigMac ( sau a unui hamburger vegetarian în zilele de post ). Dacǎ poţi sǎ te îndopi cu junk-food, poţi sǎ îţi şi plǎteşti pǎcatele în aceeaşi monedǎ. Aşa..

Mai departe utilizatorul îşi poate vizualiza Coşul Virtual de Pǎcate, poate adǎuga sau scoate pǎcate din acesta apǎsând butoanele “Mǎrturiseşte” sau “M-am rǎzgândit”. La final, dupǎ apǎsarea butonului “Confirmǎ iertarea” se intrǎ într-o paginǎ în care utilizatorul face plata, într-o aşa numitǎ pre-cutie a milei virtualǎ, o îmbunǎtǎţire a post-cutiei milei realǎ pe care mulţi o ocoleau, cǎzând astfel într-un nou pǎcat.

Plata se va putea face cum am menţionat mai sus, introducând codul unic al voucherelor pre-plǎtite, prin SMS-uri su taxǎ sau cu orice card bancar. Etapa finalǎ constǎ în confirmarea ~~plǎţii~~ iertǎrii, în care utilizatorul este obligat sǎ bifeze disclaimer-ul “Sunt conştient cǎ omiterea oricǎrui pǎcat, oricât ar fi el de neînsemnat, poate duce la damnare eternǎ”.

Pe viitor, conducerea dreptbisericii noastre dreptortodoxe se gândeşte la unele îmbunǎtǎţiri, cum ar fi:

- Introducerea conceptului de pachete de pǎcate. Acestea vor fi introduse ca urmare a observaţiilor statistice asupra pǎcatelor care se comit împreunǎ ( de exemplu adulterul merge foarte bine cu minciuna, doar ca sǎ mergi sa cǎţeleşti secretara trebuie sǎ-ţi minţi nevasta cǎ lucrezi pânǎ târziu sau eşti în delegaţie ). Pachetele vor beneficia de reduceri de la 5% la 20% în funcţie de numǎrul de pǎcate conţinute.

- Pachete pentru iertarea în avans a pǎcatelor. Într-adevǎr, nu ştii când poate veni sfârşitul prin accident de maşinǎ, stop cardiac sau aruncare de la etaj de cǎtre soţ încornorat furios. De aceea utilizatorul, înaintea unei activitǎţi posibil generatoare de pǎcate, cum ar fi o delegaţie, team-biulding, beţie cu colegii urmatǎ de o vizitǎ nevinovatǎ la un club de striptease, poate cumpǎra în avans un astfel de pachet, putând apoi sǎ facǎ activitatea respectivǎ cu sufletul curat. Creditele pentru pǎcatele necomise vor fi valabile doar o lunǎ, dreptcredinciosul fiind obligat sǎ comitǎ respectivul pǎcat în 30 de zile sau creditul va fi pierdut.

- Iertarea prin SMS. Dacǎ eşti undeva departe, fǎrǎ acces la net şi nu deţii un smartphone pentru a accesa varianta mobilǎ a sitului nostru, poţi trimite un SMS cu codul pǎcatului pe care eşti pe cale de a-l sǎvârşi sau l-ai sǎvârşit. Costul acestui serviciu va fi suprataxat cu 100% din cauza costurilor mari de integrare cu operatorii de telefonie mobilǎ.

Iatǎ deci cum biserica noastrǎ strǎmoşeascǎ se modernizeazǎ, venind în întâmpinarea nevoilor enoriaşilor sǎi prin croirea de noi cǎi alternative spre ~~buzunarul~~ sufletul acestora. Dumnezeu sǎ vǎ binecuvinteze!

România…

2011-10-24T22:04:00.004+03:00

Ţara unde oamenii cumpără lucruri de care nu au nevoie, pe bani pe care nu-i au, pentru a impresiona oameni pe care îi urăsc.

Dicţionar corporatist-comercial

2011-10-11T18:50:00.003+03:00

Lucrezi într-un post comercial, sau, mai rǎu, într-o corporaţie. E clar cǎ tu urǎşti orice contact cu alţi oameni şi ai prefera sǎ stai singur într-un birou şi sǎ primeşti pe mail dimineaţa ce ai de fǎcut şi sǎ trimiţi seara rezultatele. Însǎ, pentru cǎ erai “între joburi”, (nu şomer) ţi-ai pus CV-ul pentru acest post de cǎcat care presupune interacţiunea cu alţi oameni. Şi nu orice fel de oameni, ci muişti corporatişti cu fundul plat şi creierul spǎlat de-atâtea şedinţe sau vulpi comerciale care, pentru a-şi atinge targetul de vânzǎri, s-ar preface cei mai buni prieteni şi cu dracul ( chiar şi cu tine ) pentru a-ţi vinde nuş-ce-cǎcaturi de care nu ai nevoie. Ai luat acest job pǎcǎlindu-l pe intervievator cǎ esti o persoanǎ “comunicativǎ”, “care relaţioneazǎ uşor”, “care se integreazǎ uşor în colectiv”, pe când tu eşti o dronǎ antisocialǎ, care ar prefera sǎ stea pe facebook şi pe mess toatǎ ziua în loc sǎ ieşi la o cafea pe coridor mǎcar cu colegii de birou.

Ei bine, hai sǎ încerc sǎ te ajut mǎcar puţin cu câteva traduceri a unor termeni corporatişti-comerciali-forţat politicoşi, carevasǎzicǎ sǎ te iniţiez în bǎgatul elegant în p*zda-mǎtii care se practicǎ în mediile infecte mai sus-menţionate, cu atâta eleganţǎ încât îţi vine sǎ le mai şi mulţumeşti frumos.

Frazǎ: Foarte interesant.

Ce întelegi tu: Sunt impresionaţi

Ce vor sǎ spunǎ: Ideea ta e de cǎcat.

Frazǎ: Cu cea mai mare consideraţie...

Ce întelegi tu: Mǎ ascultǎ

Ce vor sǎ spunǎ: Eşti un idiot

Frazǎ: E o propunere foarte îndrǎzneaţǎ.

Ce întelegi tu: Apreciazǎ iniţiativa şi curajul meu

Ce vor sǎ spunǎ: E o nebunie şi tu eşti un idiot.

Frazǎ: Aş sugera sǎ...

Ce întelegi tu: E doar o idee marginalǎ şi fǎrǎ importanţǎ.

Ce vor sǎ spunǎ: Fǎ aşa cum zic eu sau o sǎ suporţi consecinţele

Frazǎ: Foarte interesant

Ce întelegi tu: Sunt impresionaţi

Ce vor sǎ spunǎ: Am uitat deja

Frazǎ: Sunt aproape de acord

Ce întelegi tu: Vom cǎdea în curând la o înţelegere

Ce vor sǎ spunǎ: Nu sunt deloc de acord

Frazǎ: Cǎ tot veni vorba....

Ce întelegi tu: Nu are prea mare importanţǎ

Ce vor sǎ spunǎ: Despre asta voiam de fapt sǎ discutǎm

Frazǎ: Sunt sigur cǎ ar putea fi vina mea

Ce întelegi tu: De ce oare crede cǎ e vina lui?

Ce vor sǎ spunǎ: Este vina ta!

Frazǎ: Sunt de acord cu tine, dar...

Ce întelegi tu: Vrea sǎ aducǎ o micǎ modificare

Ce vor sǎ spunǎ: Trebuie sǎ o iei de la capǎt

Frazǎ: Am doar cateva mici remarci la documentul tǎu

Ce întelegi tu: A gǎsit cateva mici greseli de exprimare

Ce vor sǎ spunǎ: Trebuie sǎ o iei de la capǎt

Frazǎ: Vom ţine legǎtura

Ce întelegi tu: Mǎ vor contacta maine sau poimâine cu o ofertǎ

Ce vor sǎ spunǎ: Deja am uitat de tine

Frazǎ: Ar trebui sǎ luǎm prânzul împreunǎ

Ce întelegi tu: Voi primi în curând o invitaţie

Ce vor sǎ spunǎ: Nu e o invitaţie, încerc doar siticos

Frazǎ: Destul de bine

Ce întelegi tu: Destul de bine

Ce vor sǎ spunǎ: Extraordinar de prost

Frazǎ: Nu e rǎu

Ce întelegi tu: E aşa şi aşa

Ce vor sǎ spunǎ: E foarte bine

Frazǎ: Ar trebui sǎ cauţi sǎ-ţi extinzi orizontul profesional

Ce întelegi tu: Vor sǎ mǎ trimitǎ la un training pe banii firmei

Ce vor sǎ spunǎ: Am gǎsit pe cineva mai bun şi vrem sǎ te dǎm afarǎ

Si am ajuns critic de bloguri

2011-09-24T15:02:00.002+03:00

Am fost "ispitit" sa scriu cateva randuri pe luna intr-o revista culturala.
Porcusorul si cultura...baba si avioanele.

http://porcusorulserios.blogspot.com/2011/09/si-am-ajuns-critic-de-bloguri.html

Nişte ţigani…

2011-09-21T20:27:00.002+03:00

Aflǎm cu stupoare urmǎtoarea ştire aşa-zisǎ “la cald”. Ţiganii cer înlocuirea din DEX a denumirii etniei lor din ţigan în rom.

"Vǎ solicitǎm sǎ luaţi mǎsuri pentru a rectifica imediat definiţia cuvântului «ţigan», dupǎ cum urmeazǎ: sǎ consemnaţi caracterul peiorativ al cuvântului «ţigan» atunci când acesta din urmǎ este folosit pentru a denumi o persoanǎ care aparţine minoritǎţii rome şi sǎ specificaţi cǎ folosirea acestui cuvânt nu este recomandatǎ deoarece este considerat ofensator (discrimineazǎ împotriva minoritǎţii rome), sǎ consemnaţi caracterul peiorativ sau depreciativ pentru epitetul de la punctul 3 din definiţia cuvântului «ţigan», care în prezent apare: «Epitet dat unei persoane cu apucǎturi rele», sǎ definiţi minoritatea naţionalǎ în dreptul cuvântului «rom», care va deveni astfel termenul de referinţǎ (termenul principal) în locul cuvântului «ţigan»"

Nu înţeleg, mânca-ţi-aş, unde e discriminarea. În folosirea unui sau altui termen? Cred cǎ discriminarea e doar un rezultat al „apucǎturilor rele” pe care le acuzǎ fraţii noştri mai coloraţi, şi nu se trage nicidecum din DEX, cǎrţulie de care oricum majoritatea nu au auzit. Şi de ce ai vrea sǎ ai ca naţie un nume de bǎuturǎ? Cum cǎcat ar fi dacǎ polonezii n-ar mai vrea sǎ se cheme polonezi ci "vodcǎ”, sau irlandezii "whiskey” ?

Un mic „hint” ni-l dǎ fratele Mǎdǎlin Voicu, care ne spune ceva de genul:

"Normal cǎ suntem ofensaţi. Cine n-ar fi ofensat dacǎ s-ar numi Popescu, iar ceilalţi l-ar striga Ionescu?”

Frate Mǎdǎlin, hai s-o luǎm altfel. Eu sunt Popescu şi în casa mea s-a aciuat de la o vreme Ionescu, un fost angajat cu ziua, pe care nu l-am lǎsat de milǎ pe drumuri, ci i-am fǎcut un culcuş în hambar. Între timp şi-a fǎcut domiciliul la mine, iar când şi-a scos buletinul nou s-a "intitulat” Popa şi se pretinde rudǎ bunǎ de-a mea. Ţipǎ în tot satul cǎ pe el îl cheamǎ Popa, iar pe cei care îl strigǎ Ionescu îi bate cu parul şi îi acuzǎ la primǎrie şi la postul de poliţie de discriminare.

Asta n-ar fi tot: Eu aveam o relaţie bunǎ cu toţi oamenii din sat, mai ales cu Franţ. Nevastǎ-sa mǎ simpatiza, mai ales fiicele lui Franţ se purtau bine cu mine de cate ori mergeam pe la ei în vizitǎ. Le mai aduceam câte o gǎinǎ grasǎ, iar ele mǎ lǎsau din când în când sǎ le cǎlǎresc poneiul prin hambar şi la fâneaţǎ. Ei bine, lucrurile s-au stricat rǎu de când şleahta de puradei ai lui Ionescu a început sǎ dea târcoale ogrǎzii lui Franţ şi sǎ fure gǎini. De multe ori, în puterea nopţii Franţ ieşea în papuci şi cǎmaşǎ de noapte sǎ vadǎ ce se petrece la el în ogradǎ, doar ca sǎ vadǎ un individ cu un sac burduşit de gǎini cum sare gardul. La întrebarea :

- Care eşti, bǎ, acolo ?

Puradelul numǎrul x al lui Ionescu rǎspundea peste umǎr.

- Popescu!

Şi se fǎcea nevǎzut.

A doua zi, când Franţ venea la mine cu jalba-n proţap cǎ cine i-a furat gǎina, mergeam împreunǎ la Ionescu în hambar pentru a cere socotealǎ (unde abia te puteai ţine de nas de ce putoare era ) dialogul era invariabil:

Eu: Ionescu, am fost acuzat cǎ am furat azi noapte un sac de gǎini de la Franţ. Ştii ceva despre asta?

Ionescu: Nu ştiu nici un Ionescu pe aici, eu sunt Popa.

Franţ: În fine, Popa, cine a furat gǎinile?

Ionescu cǎtre puradelul y: Hauzi bǎi!

Puradelul y: Ce-i bǎi?

Ionescu: Halişi?

Puradelul y: Halii!

Ionescu: Mişto?

Puradelul y: Mişto!

Ionescu: N-o furat el dom’le gǎina! Mai bine cautǎ în oale la vǎru’ Popescu! Mi-o mirosit mie ceva din bucǎtǎrie.

Şi uite aşa mi-am futut relaţia bunǎ şi cu Franţ şi cu ceilalţi sǎteni. Nu mǎ mai primesc în casǎ la ei, nici la rugǎ nu mai sunt binevenit, nu mai pot juca nici fotbal sâmbǎtǎ, iar la bisericǎ nimeni nu mai stǎ lângǎ mine. Mǎ simt marginalizat.

Cred cǎ singura soluţie pentru mine şi familia mea, pentru a participa din nou la viaţa socialǎ din sat, e sǎ ne mutǎm cu forţa la Oliver în curte ( are el acolo un pavilion roşu mişto de tot ) şi sǎ ne (rede)numim Olanzii. Toţi vin la Oliver în curte la bairam, şi vrând-nevrând o sǎ trebuiascǎ sǎ ne înghitǎ şi pe noi, apoi o sǎ vadǎ cǎ nu suntem aşa de rǎi. Venim cu niste gagici bune şi cu niste butoaie cu vin ca sǎ nu zicǎ nimeni nimic, şi aşa jumate din sat pun botul la alcooale şi tǎvǎlealǎ. Dacǎ totuşi o sǎ comenteze cineva cǎ e viol de domiciliu o sǎ strigǎm tare cǎ-i discriminare. Am observat cǎ ţine de fiecare datǎ.

Şi cu asta am rezolvat-o şi cu Schengen-ul. Daca tot nu ne primesc, mergem de tot la ei. Apoi, dupǎ ce ne acceptǎ pe acolo o sǎ începem sǎ militǎm sǎ-i punǎ vizǎ lui Popa-Ionescu la ieşirea pe uliţǎ. Sǎ se înveţe minte, futu-i mama lui de ţigan!

Pierdut preot

2011-09-17T05:18:00.001+03:00

Povestea începe în noaptea dintre anii 2004 şi 2005. Împreunǎ cu prietenii am hotǎrât sǎ facem un revelion mai neconvenţional. Adicǎ sǎ luǎm cel mai naşpa tren posibil, care face cât mai multe ore pe drum, care opreşte în cele mai multe gǎri, astfel încât ora 12 noaptea sǎ ne prindǎ undeva pe drum. Cum nu existǎ tren mai naşpa decât personalul Timişoara-Galaţi, iar norocul a fǎcut ca unul din gaşcǎ sǎ fie chiar din Galaţi am zis cǎ se brodesc lucrurile. Urma deci sǎ mergem sǎ dormim la el în ziua de 1 ianuarie.

Zis şi fǎcut, am îndesat în bagaje o cantitate apreciabilǎ de alcool, fiindcǎ erau încǎ acele vremuri bune în care nimǎnui nu-i pǎsa de aceste mǎrunţişuri cum ar fi alcoolul şi pokerul în tren. În tot trenul eram oricum doar noi şi naşul, pe care l-am corupt şi l-am îmbǎtat pulbere. Nici noi un eram oricum mai breji. A fost o beţie pe cinste, una dintre cele mai lungi pe care le-am tras vreodatǎ. Apropiindu-se şi ziua mea, prietenii mi-au fǎcut cadou în avans un costum de popǎ. Toatǎ noaptea (sau mǎcar cât am fost incǎ lucid) l-am purtat, iar toţi mi se închinau şi-mi ziceau “Pǎrinte”.

Mi s-a tǎiat filmul un pic dupǎ 12, când, cu ultimele puteri l-am întrebat pe naşu’:

- În ce garǎ suntem?

- Brǎila – spuse el trǎgând vârtos din sticlǎ şi prǎbuşindu-se sub banchetǎ.

- Aha! Amin! – am zis şi apoi un-mi mai amintesc nimic.

A doua zi de dimineaţǎ, pe la ora 17, m-am trezit la prietenul din Galaţi. Toţi aveam nişte feţe ca dupǎ o beţie de 12 ore. Unul din prieteni m-a bǎtut familiar pe umǎr:

- Ai fost norocos pǎrinţele, n-ai pierdut vremea între Brǎila şi Galaţi!

- Nu mai ştiu nimic de la Brǎila încolo. Ce s-a întâmplat?

Prietenul a zâmbit enigmatic şi a zis ceva despre o muie. N-am înteles prea bine despre ce vorbea şi nici n-am insistat. Eram toţi atât de mahmuri încât nimeni nu-şi mai amintea nimic şi am fost convins cǎ face mişto de mine.

Timpul a trecut puţin. Iatǎ-ne în primǎvara anului 2006, chiar de Paşte. Întâmplarea a fǎcut sǎ fiu prezent la o slujbǎ de Înviere la Constanţa. Îmi vedeam linistit de treabǎ, când am fost abordat de cea mai urâtǎ femeie de pe planetǎ. Asta:

Era foarte familiarǎ cu mine şi îmi zicea “Pǎrinte” şi “Dragul meu”. Habar n-aveam de unde s-o iau. A tot insistat sǎ îi dau numǎrul de telefon. I-am zis cǎ nu am. A ridicat o sprânceanǎ, şi am glumit spunându-i cǎ mobilul e unealta Diavolului, iar eu fiind un preot cucernic vreau sǎ îndepǎrtez de la mine orice ispitǎ. M-a întrebat cum poate da de mine, iar eu i-am spus cǎ mǎ cheamǎ Ciprian, sunt fiul unui preot din Brǎila, cǎ stau deocamdatǎ la bunici în Focşani şi cǎ urmeazǎ sǎ fiu hirotonisit anul acesta preot undeva într-un sat din Moldova. Cum femeia insista, m-am scuzat elegant cǎ trebuie sǎ particip la slujbǎ şi m-am tirat.

Timpul a trecut şi mai mult. Suntem în toamna lui 2011. Mǎ plictiseam şi mǎ dǎdeam pe net aiurea, când, deodatǎ, am dat peste urmǎtorul anunţ:

Un vǎl de ceaţǎ s-a ridicat de pe amintirile vechi de ani de zile. Mi-am amintit vag, pentru prima oarǎ în atâta timp faza în care cu o manǎ îmi ţineam sutana ridicatǎ, cu cealaltǎ ţineam strâns o sticlǎ de vodcǎ, în timp boram pe un scaun de tren, iar un ceferist mǎ ţinea pǎrinteste cu mâna pe frunte. În tot acest timp, dǎdeam o frumuseţe de muie. Contactat, prietenul meu din Galaţi mi-a confirmat povestea.

Acum mǎ ascund. Cineva sǎ se milostiveascǎ de mine şi s-o sune pe femeia aceasta şi sǎ-i spunǎ cǎ m-am cǎlugǎrit şi am plecat definitiv pe muntele Atos.

Poveste cu ţigani

2011-09-09T16:16:00.000+03:00

Un ţigan avea un BMW negru, iar BMW-ul, fiind doar o maşinǎ fǎrǎ minte nu avea, bineînţeles, nimic împotrivǎ. Într-o zi, ţiganul nostru se plimba ţanţoş cu 120 la orǎ prin cartier la volanul BMW-ului sǎu negru. Deodatǎ, de pe o stradǎ lateralǎ ţâşneşte, fǎrǎ sǎ se asigure, un alt ţigan, din alt cartier, la volanul unui mercedes negru, cu 130 la orǎ. Impactul este catastrofal, cei doi ţigani ajungând cu rǎni grave la spital. Maşinile sunt fǎcute praf.

La spital se adunǎ peste nici jumǎtate de orǎ tot neamul primului ţigan şi tot neamul celui de-al doilea ţigan. Iese, bineînţeles, o bǎtaie generalǎ între cele douǎ neamuri, medici, asistente, şi poliţie ( poliţie care îi lasǎ, ca de obicei, sǎ se omoare între ei, apoi îi bate pe cei rǎmaşi şi îi suie în dube ).

Bilanţ: - 6 ţigani morţi

- 13 ţigani rǎniţi grav

- 15 ţigani rǎniţi uşor

- 3 medici cu vânǎtǎi ( ǎştia un se pun la socotealǎ cǎ nu-s ţigani )

- 4 asistente violate ( se bǎnuieste cǎ ar fi doar 3, una lǎsându-se de bunǎ voie ). Nici astea un se pun la socotealǎ.

- 2 pirande leşinate şi 5 speriate

Între timp, unul din ţigani moare din cauza rǎnilor grave. ( total 7 morţi ). Imediat sunt convocate rudele acestuia de pânǎ la gradul 7 de pe razǎ de 100 de km pentru a merge în cartierul celuilalt ţigan şi a face dreptate.

Din causa scurgerilor de informaţii autocarul este interceptat într-un sat de pe drum de neamurile ţiganului mort. Şoferul se sperie şi scapǎ volanul autobuzului, acesta prǎbuşindu-se de pe un pod.

Bilanţ: - 7 ţigani morţi ( 14 morţi pânǎ acum ) + şoferul, care nu e ţigan, deci nu se pune

- 9 ţigani rǎniţi grav

- 6 ţigani rǎniţi uşor

- 4 pirande leşinate şi 2 speriate

- 1 puradel nǎscut prematur în perfectǎ stare de sǎnǎtate în timp ce mǎ-sa ieşise pe jumǎtate din autobuz cu cracii înainte ( 14 morţi + 1 nǎscut = 13 ţigani mai puţin pe lume )

Neamurile ţiganului mort coboarǎ cu sǎbii ninja sǎ termine treaba. Iese o bǎtaie generalǎ intre cei rǎmaşi întregi din accident, atacatori, ţiganii din satul respectiv care veniserǎ pe acolo doar cǎ era rost de furat şi de caftealǎ, şi cei de la SMURD.

Bilanţ: - 3 ţigani morţi ( 16 morţi pânǎ acum )

- 9 ţigani rǎniţi grav

- 5 ţigani rǎniţi uşor

- 2 pirande leşinate şi 7 speriate

- 2 asistente + şoferul uneia dintre ambulanţe sunt violaţi. Se pare cǎ şoferul s-a lǎsat de bunǎ voie pentru cǎ era gay şi îl pǎrǎsise prietenul de nici o lunǎ.

Apare şi poliţia care îi lasǎ, ca de obicei, sǎ se omoare între ei, apoi îi bate pe cei rǎmaşi şi îi suie în dube.

Total, 16 victime. Victime colaterale: 2 maşini negre şi un şofer care nu era ţigan. Aceasta a fost povestea pentru femei.

Poveste pentru bǎrbaţi:

Un milion de ţigani au un milion de BMW-uri negre…..

Pentru cǎ bǎrbaţii preferǎ cantitǎţile mari. Consumaţi Big Joe.

Psihologia de budǎ

2011-09-05T21:47:00.002+03:00

Am vǎzut în viaţa mea tare puţine teste de personalitate pe bune. Majoritatea sunt labǎ tristǎ bunǎ doar sǎ umple paginile pseudo-revistelor ca_Cosmopolitan, Elle şi alte maculaturi pentru pizde frustrate şi sǎ le facǎ pe alea grase sau/şi complexate sǎ se simtǎ şi ele bine, sǎ le mintǎ cum cǎ ar fi şi ele un fel de oameni normali şi sǎ cumpere în continuare gunoiul cu pagini lucioase care le face sǎ se simtǎ bine. La fel pentru puştani plini de coşuri, zǎpǎciţi de atâta labǎ a cǎror singurǎ viaţǎ socialǎ este FaceBook li se explicǎ ( fǎcând cine ştie ce kkaturi de teste de personalitate ) cǎ de fapt ei sunt OK, au viaţǎ social, aşa este normal, doar societatea nu e în regulǎ pentru cǎ nu-i înţelege, iar ei pot în continuare sǎ-şi facǎ unul altuia labǎ virtualǎ pe bloguri, pentru cǎ sigur vor ajunge bloggeri şi scriitori de succes. Divalghez însǎ.

O sǎ vǎ prezint singurul test adevǎrat de pe lumea asta, elaborat de cabinetul specializat Porcuşorul Psiho s.r.l. , care se bazeazǎ pe îndelungate şi aprofundate studii ale unor cercetǎtori britanici (sic!) al cǎror nume şi universitate nu le pot divulga sub blestemul faraonului cǎ o sǎ-mi pice coaiele.

Ei bine, idea de bazǎ a acestor iluştri cercetǎtori este cǎ_caracterul omului nu se dezvǎluie mai bine în alte ipostaze decât cele intime, şi aici un mǎ refer la cele sexuale, care necesitǎ (de obicei) doi parteneri. Cele cu un singur partener ( mai pe romaneşte labǎ ) se pun, aşa cum vom vedea mai jos. Ca sǎ nu mai lungim vorba, caracterul unui om este dat în mare parte de comportamentul sǎu în aşa-zisa „camerǎ unde şi regele intrǎ singur”. Aka, la budǎ. Iatǎ deci mirificul test.

Întrebarea 1: Dupǎ ce te-ai cǎcat şi înante de a trage apa te uiţi în budǎ?

a) Dacǎ te uiţi în budǎ s-ar putea sǎ ai o problemǎ serioasǎ. Eşti o fire sensibilǎ, care are tendinţa de a regreta mereu faptele trecute şi de a le analiza mereu şi mereu. Acest lucru te poate face sǎ ratezi oportunitǎti serioase şi sǎ ajungi un ratat care va trǎi mereu în trecut.

b) Dacǎ tragi apa fǎrǎ sǎ privesti în urmǎ, de asemenea poţi avea mari probleme. Eşti o persoanǎ superficialǎ, care se precipitǎ mereu şi care nu este constientǎ de acţiunile faptelor sale. De unde ştim cǎ la un moment dat, din neglijenţǎ, vei apǎsa un buton care va acţiona o macara de 100 de tone care va omorî 20 de muncitori, iar tu vei pleca fǎrǎ sǎ te uiţi în urmǎ? Ai deci mari şanse sǎ-ţi petreci urmǎtorii 20 de ani la mititica, unde vei fi sodomizat zi de zi la duş de 7 puşcǎriasi imenşi, rude cu muncitorii decedaţi.

Întrebarea 2: Pe ce parte pui hârtia igienicǎ în suport? Cu partea de care tragi spre tine sau spre perete ?

a) Dacǎ o pui cu partea de care tragi spre perete s-ar putea sǎ ai o problemǎ serioasǎ. În afarǎ de faptul cǎ te îţi poţi prinde mâna în maleficul dispozitiv şi cǎpǎta cicatrici groaznice, mai poţi provoca şi incendii. În caz de diaree acutǎ, cand tragi ca disperatul de hârtie, frecarea dintre aceata şi perete poate literalmente sǎ aprindǎ totul în jur. Astfel poţi face bulǎu pentru incendiere voluntarǎ, asta în cazul în care scapi cu viaţǎ. În cel mai rǎu caz vei arde ca un şobolan, cu mâna prinsǎ în diabolicul distribuitor şi urlând de durere.

b) Dacǎ o pui invers înseamnǎ cǎ esti o persoanǎ superficialǎ, care cautǎ mereu în viaţǎ calea mai uşoarǎ. Vei fi mereu în conflict cu cealaltǎ tabǎrǎ, care pun hârtia invers. În cazul în care ai o consoartǎ/consort care pune hârtia invers rişti scandaluri casnice monstruoase, care se pot lǎsa cu morţi şi rǎniţi.

Întrebarea 3: Cum procedezi când faci te masturbezi în baie?

Avertisment: În ambele cazuri, NU nega. Nu are rost. Ştim cǎ toatǎ lumea o face, doar cǎ unii nu recunosc.

a) Dacǎ o faci cu mâna stângǎ şi te sprijini cu dreapta de faianţǎ, cel mai probabil esti stângaci. Riscul este crescut ca în caz de podea umedǎ sǎ aluneci şi sǎ dai cu partea dreaptǎ a capului de gresie, chestie care iţi va afecta lobul drept, cel responsabil cu sentimentele. Risti sǎ ajungi un ucigaş în serie, workoholic înrǎit, sau mai rǎu, profesor de matematicǎ.

b) Dacǎ o faci cu mâna dreaptǎ situaţia se schimbǎ. Scenariul este aceeaşi, deci poţi rǎmâne fǎrǎ lobul stang, responsabil cu ratriunea. Vei ajunge probabil un individ patetic care scrie poezii, îşi explicǎ sentimentele femeilor. Probabil vei ajunge sǎ scrii în Cosmopolitan rubrici pentru femei de genul „Cum sǎ mǎ impac cu ciclul” sau în Men’s Health „Cum sǎne exprimǎm sentimentele faţǎ de alţi bǎrbaţi”

Întrebarea 4: Dacǎ eşti într-o budǎ strǎinǎ te aşezi sau gǎseşti altǎ metodǎ ?

a) Te aşezi cu încredere pe orice budǎ: Eşti un individ încrezǎtor în forţele proprii, fǎrǎ pera mari mustrǎri de conştiintǎ, de multe ori inconştient. Rişti sǎ iei o boalǎ venericǎ nasoalǎ, cum ar fi sifilisul, sau mai mult hazlie, ca sculamentul. Oricum, neştiind cǎ ai luat-o o poti da foarte uşor partenerei/nevestei, care se va supǎra, iti va intenta un proces scump de divorţ din care vei ieşi falit şi vei ajunge sǎ trǎieşti intr.-o garsonierǎ confort III, cu pensie alimentarǎ de minim 1000 de euro pentru urmǎtorii 18 ani.

b) Te sui cu picioarele pe budǎ. La prima vedere poate fi o solutie înţeleaptǎ, dar care ascunde riscuri nebǎnuite. De la consecinte hazlii, cum ar fi sǎ cazi cu picioarele în budǎ şi sǎ te murdǎreşti în timp ce uşa se deschide toatǎ gloata de cheflii se tǎvǎleşte pe jos de râs, poze care ajung pe facebook pânǎ la chestii serioase gen cǎzut si dat cu capul de beton, spital, neurochirurgie, lobotomie, legumǎ, sau mai rǎu budǎ spartǎ, cǎzut în cioburi, jugularǎ sectionatǎ, baltǎ de sânge, nasol.

Salvaţi planeta !

2011-08-05T15:15:00.000+03:00

Tot mai des auzim pe la TV, radio ş.a.m.d. sintagma “Salvaţi Planeta!”. Cǎ_cicǎ noi am fi responsabili de moartea planetei, cǎ_cicǎ o sufocǎm cu dioxid de carbon, gaz de eşapament, deşeuri de plastic şi alte chestii ne-eco.

Nu-i adevǎrat! Eu cred cǎ e, dacǎ un o minciunǎ sfruntatǎ menitǎ sǎ vǎ întoarcǎ atenţia de la adevǎratele chestii nasoale, doar aşa zice teoria conspiraţiei, cǎ vine o agenţie din aia care de fapt nu existǎ şi al cǎrei nume dacǎ îl afli trebuie sǎ te omoare şi intoxicǎ lumea cu informaţii care de care mai false şi un mai ştie melteanul de rând ce sǎ creadǎ, cǎ aşa au fǎcut şi cu extratereştrii de la Roswell pe care i-au ascuns în Hangarul 18, aţi vǎzut filmul, nu ?

Unde rǎmǎsesem de fapt? Aha! Salvarea planetei. Pǎi cum cǎ noi am ucide lent planeta. Pǎi n-are cum, frate! E - daca nu o minciunǎ sfruntatǎ - cel puţin o chestie nesimţitǎ şi o izbucnire de orgoliu din partea unor furnici care nu fac decât sǎ mute grǎmezi de lucruri dintr-o parte în alta.

Adicǎ cum adicǎ? Pǎi aşa simplu. Credeţi-mǎ, planeta e bine! De când suntem noi pe aici? De câteva milioane de ani ( sau vreo şapte mii, o sǎ zicǎ ǎia care mai cred încǎ în povestea cu coasta Evei ). Planeta de când funcţioneşte? Pǎi dupǎ ultimele mele calcule, şi a altor specialişti, de vreo patru miliarde juma’ de ani. Timp în care, porcuşorii mei, a trecut prin chestii muuuult mai naşpa decât acum. A fost bombardatǎ cu meteoriţi cât oraşe întregi, vulcanii au erupt în atmosferǎ tot ce se plimba prin maţele pǎmântului, continentele s-au mişcat de la locul lor de zeci de ori, şi o sǎ continue sǎ se mişte muuult dupǎ ce noi vom fi terminat treburile pe aici. N-a fost timp de milioane de ani n-a fost nici un copac pe scoarţa pǎmântului, cǎrbunii un existau decât sub formǎ de metan ( iar ǎla era tot în atmosferǎ ), şi n-a mai urlat nimeni la nimeni cǎ un planteazǎ copaci.

Dupǎ aceea, o grǎmadǎ de specii au apǎrut, au dispǎrut, specii mult mai mari şi mai importante decât nişte gâze sau mamifere pentru face lumea atâta caz. Ce-ar fi fost sǎ înceapǎ unii din triburile de oameni primitivi cu ecologisme gen “Salvaţi Pǎdurea cretacicǎ, Brahiozaurii şi T-Rex! Nu vedeţi ce plǎpânzi sunt? Dispariţia lor va afecta tribul nostru, care se va inmulţi peste mǎsurǎ, va inventa mitralierele şi tancurile şi va ajunge sǎ se cǎsǎpeascǎ mult mai eficient decât pânǎ acum. Vom fi o catastrofǎ pentru planetǎ. Salvaţi planeta!”.

Iar în tot acest timp, credeţi-mǎ, Pǎmântul se simţea foooarte bine şi fǎrǎ noi, şi cu noi. Lui chiar nu-i pasǎ dacǎ existǎm sau un pe coaja lui, el îşi face treaba oricum. Un planeta trebuie salvatǎ, dragii mei porcuşori. Nici noi nu trebuie sǎ fim salvaţi, la ce specie cretinǎ suntem. Ne credem deştepţi cǎ am inventat nişte chestii ca maceta, nava spaţialǎ, roata de torturǎ, picǎturile de nas şi şocurile electrice? E un mare fâs, pe bune. Dacǎ ne-am fǎcut-o cu mâna noastrǎ, mǎcar sǎ dispǎrem în linişte, fǎrǎ a deranja prea mult. Suntem doar nişte vaci care au mâncat toatǎ iarba de pe pǎşune înainte de a fi in stare sǎ se mute pe pǎşunea vecinǎ şi acum stau şi behǎie de foame înainte de a începe sǎ se mǎnânce între ele.

Peste câteva mii de ani pǎmântul nu-şi va mai aminti de noi decât vag, ca de o specie agasantǎ de pǎduchi de care a scǎpat la un moment dat trǎgând o bǎşinǎ. Deşerturile sale nesfârşite vor fi cutreierate de şobolani uriaşi mutanţi care se hrǎnesc cu plastic şi nisip şi fac fotosintezǎ, iar Pǎmântul îşi va gǎsi în sfârşit linistea. Asta pânǎ când şobolanilor uriaşi mutanţi care se hrǎnesc cu plastic şi nisip şi fac fotosintezǎ le va creşte un creier mai mare, vor re-inventa mitraliera şi îşi vor scoate maţele între ei mult mai eficient decât cu singurul corn pe care îl au în frunte pe post de dinţi.

Cu fetele la restaurant

2011-06-01T13:54:00.000+03:00

Grup de majorete pregǎtindu-se pentru concertul de torogoatǎ cu bile din Piaţa Prostituţiei.

Paralelozauri

2011-05-17T20:55:00.000+03:00

- Credeţi cǎ mai dureazǎ mult? – întrebǎ Cel Cu Creastǎ Roşie cu Dungi Galbene. Întrebarea lui sunase retoric, aşa cǎ ceilalţi nu se simţirǎ obligaţi sǎ rǎspundǎ, mulţumindu-se sǎ-l priveascǎ plictisiţi.

- Nu de alta, dar mǎ cam piş pe mine – continuǎ prosteşte Cel Cu Creastǎ Roşie cu Dungi Galbene.

De data aceasta ceilalţi se uitarǎ la el dezaprobator. Din spate se auzi un “şşşş”.

- Cred cǎ vrea sǎ se punǎ bine cu restul – şopti Cel Cu Creastǎ Verde cu Picǎţele cǎtre Cel Cu Creastǎ Mov. Asta pentru cǎ aşa cum îl vǎd de “dotat” sigur va fi sclavul cuiva din sala asta – adǎugǎ tot el, privindu-şi cu coada ochiului bǎrbǎţia.

Cel Cu Creastǎ Mov surâse sigur pe el şi oarecum arogant. Dintre toţi cei prezenţi i se pǎrea cǎ o are cea mai mare.

- Cred cǎ nu eşti mai breaz decât el. Este evident cǎ toţi veţi fi sclavii mei, inclusiv tu. Îmi veţi face laba cu ciocul de trei ori pe zi dacǎ o sa am chef.

Cel Cu Creastǎ Verde cu Picǎţele şi Cel Cu Creastǎ Albastrǎ cu Pete Multicolore îl privirǎ dezaprobator.

- Nu fi aşa de sigur – spuse Cel Cu Creastǎ Albastrǎ cu Pete Multicolore. Dupǎ ultímele cercetǎri se pare cǎ nu doar lungimea Tentaculului de Reproducere conteazǎ, ci şi alinierea planetelor din momentul fecundǎrii coroboratǎ cu alinierea planetelor din momentul eclozǎrii celui care fecundeazǎ.

Ceilalţi îl privirǎ cu neîncredere. Este adevǎrat cǎ în ultima vreme începuserǎ sǎ circule şi astfel de teorii, dar doar cei cu Tentacul mic credeau în ele.

- Nu ştiţi cumva unde e buda? - întrebǎ Cel Cu Creastǎ Roşie cu Dungi Galbene.

- Vrei cumva sǎ fugi? – întrebǎ Cel Cu Creastǎ Mov. Ştii bine cǎ fuga de la locul eclozǎrii se pedepseşte cu tǎierea Tentaculului şi revocarea dreptului de vot.

- Tǎceţi! – tresǎri Cel Cu Creastǎ Verde cu Picǎţele. Mi se pare cǎ mişcǎ.

Atenţia tuturor fu captatǎ de Oul din mijloc care începuse sǎ pulseze uşor. Cea Cu Creastǎ Portocalie cu Dungi Şi Mai Portocalii, care stǎtuse pânǎ atunci retrasǎ într-un colţ se apropie nerǎbdǎtoare. Într-adevǎr, Oul era pe cale sǎ eclozeze. Toatǎ lumea era cu sufletul la gurǎ.

Oul se sparse în mii de fragmente, iar din mijloc ţâşni Puiul. Toate privirile erau îndreptate spre creasta lui. Stupoare, aceasta era neagrǎ. Toţi îşi studiarǎ reciproc crestele. Uimire: niciuna nu era neagrǎ. Paralelozaurii se privirǎ tâmp unii pe alţii, apoi privirǎ tâmp la Cea cu Creastǎ Portocalie cu Dungi Şi Mai Portocalii

Dupǎ reguli venite din negura timpului şi niciodatǎ puse la îndoialǎ, în acest colţ uitat de Univers lucrurile se petreceau în felul urmǎtor: în perioada de reproducere, pe lista fiecǎrei femele se înscria un numǎr variabil de masculi, care aveau fiecare un numǎr de trei încercǎri de a fecunda Oul. Cum creasta fiecǎrui paralelozaur era unicǎ, iar aceastǎ caracteristicǎ se moştenea le linie masculinǎ, era uşor de determinat care dintre ei era tatǎl. Acesta se bucura mai departe de statutul privilegiat de Partener al femelei asta incluzând un adăpost (paralelozaurii neînscrişi pe nici o listă sau respinşi fiind obligaţi să vagabondeze şi să se hrănească din gunoaie), iar ceilalţi erau obligaţi sǎ devinǎ Sclavi ai celor doi, pe întreaga perioadǎ de 491 de ani cât dura maturizarea preţiosului vlǎstar. Conform teoriei – nedovedite ştiinţific, dar verificatǎ de mii de ori în trecut – lungimea Tentaculului avea o importanţǎ covârşitoare în stabilirea Tatǎlui, ordinea în care se încerca fecundarea fiind total neimportantǎ.

- Mi se pare cǎ are ochii mei – spuse extraordinar de tâmp Cel Cu Creastǎ Roşie cu Dungi Galbene – iar ceilalţi îl privirǎ extraordinar de dezaprobator.

- Cum se poate aşa ceva? – întrebǎ Cel Cu Creastǎ Mov. O asemenea anomalie nu s-a mai vǎzut de la….de fapt niciodatǎ.

- Linişte! – spuse Cea cu Creastǎ Portocalie cu Dungi Şi Mai Portocalii. Vi-l prezint pe Paco, noul vostru Stǎpân. Lui şi mie ne datoraţi supunere pentru urmǎtorii 491 de ani.

Uşa se deschise şi în încǎpere intrǎ Cel Cu Creasta Neagrǎ. Sau acesta presupuserǎ toţi ceilalţi cǎ era numele lui, având în vedere cǎ avea o creastǎ neagrǎ. ”Paco” trebuia sǎ fie o poreclǎ, doar cine mai auzise de aşa un nume ridicol? Ca o altǎ particularitate, lungimea Tentaculului din dotare era în mod evident cu cel puţin 25 de bali mai mare decât a orcǎrui paralelozaur din cei prezenţi. Asistenţa era sideratǎ.

- El, el, el...nu era pe listǎ – spuse Cel Cu Creastǎ Verde cu Picǎţele.

- Nu e corect – protestǎ şi Cel Cu Creastǎ Albastrǎ cu Pete Multicolore. Dacǎ ştiam nu ne mai înscriam pe listǎ.

- Eşti bou – interveni şi Cel Cu Creastǎ Mov. Nu tu ziceai ceva mai devreme ceva de alinierea planetelor?

- Bǎieţi, bǎieţi, ajunge cu cearta – interveni Cea cu Creastǎ Portocalie cu Dungi Şi Mai Portocalii. Faptul e oricum consumat. Eu şi cu Paco ne cunoaştem de mult timp şi am hotǎrât sǎ-i fiu fidelǎ. Doar un era sǎ las pe seama sorţii urmǎtorul meu Partener şi să trebuiască să suport nişte muişti ca voi. Este vorba doar de 491 de ani pânǎ la urmǎ, nu? Şi apoi, dacǎ aţi fi ştiut de la început ce dotare are Paco v-aţi mai fi înscris pe lista mea ?

- Vrei sǎ spui cǎ noi am fǎcut doar figuratie? Puteai sǎ ne spui de la început…

- Nu dragul meu, deloc. Veţi fi niste sclavi foarte folositori. Doar nu ai vrea sǎ ne creştem singur puiul? Acum gata cu vorba, haideţi cǎ avem de lucru!

Maria M.

2011-03-09T22:51:00.003+02:00

În exclusivitate ne parvine o senzaţionalǎ ştire de ultimǎ orǎ din Cǎminul 2 al Universitǎţii de Medicinǎ şi Farmacie din Timişoara. De la faţa locului relateazǎ reporterul nostru Cosmin Porcuşor:

Stimaţi teleporcuşori bloguşori, un senzaţional breiching niuz de aici din Timişoara: În cǎminul 2 Medicinǎ a fost descoperitǎ o studentǎ virginǎ. Maria M este studentǎ în anul II (!!!) la medicinǎ şi încǎ îşi pǎstreazǎ starea deFlorabilǎ în care a ajuns în urmǎ cu un an şi trei luni la facultate.

Reprezentanţii agenţiei noastre de ştiri nu au putut sǎ obţinǎ nici o declaraţie de la împricinata. Putem doar preciza cǎ nu este grasǎ, şchioapǎ sau hâdǎ, ci pe din afarǎ pare o fatǎ absolut normalǎ. Singurele cuvinte pe care le-a scos în faţa camerei, în apǎrarea sa au fost “Mereţi în p...” (aici urmeazǎ câteva cuvinte pe care nu le-am înţeles).

Ceva mai multe informaţii am putut obţine de la o colegǎ de camerǎ, Veronica P. Aceasta ne-a declarat in exclusivitate cǎ împricinata se comportǎ bizar, este mai tot timpul plecatǎ şi crede cǎ în aproape toate weekend-urile merge acasǎ. În sprijinul acestei ipoteze, colega de camerǎ a adus argumentul cǎ de câteva ori, duminicǎ seara, a vǎzut-o pe aceasta cǎrând nişte plase imense în care crede cǎ se aflau cârnaţi şi borcane pline cu ceva ce ar putea fi marmeladǎ sau murǎturi, legate în pungi de culoare închisǎ. O altǎ colegǎ de palier ne-a declarat cǎ ar fi vǎzut-o pe Maria M. În douǎ sau trei rânduri cǎrând CǍRŢI şi chiar a suspectat-o cǎ se ducea la sala de lecturǎ, fapt pe care aceasta l-a negat vehement.

Cu greu am gǎsit un fost prieten al Mariei, sǎ-l numim Robert, care sub promisiunea anonimatului ne-a declarat urmǎtoarele:

“Da, o cunosc pe Maria. O ciudatǎ. Am fost prietenul ei timp de 2 ( douǎ!!! ) sǎptǎmâni lungi şi dureroase. Avea un comportament bizar, şi mi-a luat trei zile întregi s-o conving sǎ mǎ cheme la ea în camerǎ. Dupǎ zece zile abia am reuşit sǎ petrec prima noapte cu ea. Ştiţi ce-a fǎcut bestia? Mi-a pretins sǎ o ţin în braţe, spunându-mi cǎ e obositǎ. Atunci am bǎnuit cǎ de fapt ea este virginǎ” – povesteşte cu lacrimi în ochi Robert.

Tot el a recunoscut cǎ a luat câteva şedinţe de psihoterapie pentru a-şi reveni din şoc şi cǎ de ruşine s-a transferat în altǎ grupǎ, pentru ca nu carecumva colegii lui sǎ afle aceastǎ oripilantǎ poveste şi sǎ devinǎ un marginalizat al campusului. Sora lui Robert este singura care cunoaşte drama acestui bǎiat şi ne-a declarat urmǎtoarele:

“ Am fost extraordinar de revoltatǎ pentru cum s-a purtat cu fratele meu. E trist cǎ acceptǎ la facultate astfel de specimene. Mai au şi neobrǎzarea sǎ se numeascǎ studente! Eu cred cǎ ar trebui depistate şi exmatriculate pe loc!

Imaginaţi-vǎ cǎ m-am dus sǎ vorbesc cu ea, şi singurul argument pe care a gǎsit de cuviinţǎ sǎ mi-l dea a fost cǎ ea nu e curvǎ şi cǎ îşi doreste o singurǎ iubire în viaţǎ. Asta m-a înfuriat la culme. Adicǎ ce, eu sunt curvǎ? Doar toatǎ viaţa mea am avut şi eu o singurǎ iubire: boxerii. “

Despre matematicǎ

2011-03-04T13:02:00.002+02:00

Toatǎ povestea a început cu o oarecare înclinaţie spre ştiinţele exacte prin clasele 1-4, când am reuşit sǎ demonstrez prin adunare repetatǎ cǎ 9x9=81, spre deosebire de colegii care işi luaserǎ exemple mai uşoare de gen 2x6 sau 5x3 şi, deşi m-a ţinut “tovarǎşa” la sfertul de tablǎ marcat cu creta pânǎ mi-a ieşit, mi-a prezis un strǎlucit viitor “realist”.

A continuat suav cu câteva olimpiade de mate şi problema gen “un tren pleacǎ din localitatea A spre B cu viteza de…”. În schimb eram varzǎ la compuneri şi la comentarii şi un înţelegeam de ce dracu’ trebuie aşa de multe cuvinte pentru a comunica trei idei principale. Dar punctul de cotiturǎ, dragii mei, punctul în care AM ŞTIUT ce o sǎ devin a fost momentul când mi-am fǎcut “formate” la teza la istorie în clasa a 8-a. Erau patru subiecte predefinite, deci era simple sǎ pregǎteşti patru caiete ( da, teza se dǎdea pe caiete atunci ) cu patru subiecte şi sǎ le schimbi la momentul propice. Simplu pentru toatǎ lumea, mai puţin pentru mine, care de lene ( sau din motive practice sǎ zicem ) am considerat cǎ un trebuie sǎ scrii chiar aşa de mult ca in manual, ci e suficient sǎ conspectezi un pic rǎscoala lui Horia&co. Şi, spre hazul general profa mi-a futut un 7 zicând: “Se vede cǎ ai învǎţat temeinic, dar aici suntem la istorie, nu la mate. Trebuia sǎ scrii şi tu mai PE LARG.”

Ca urmare m-am supǎrat şi, la urmǎtoarea compunere la românǎ, unde trebuia sǎ faci o compunere debilǎ pornind de la un citat şi mai debil, am scris vreo douǎ pagini dezvoltând la nesfârşit citatul, scriind fiecare propoziţie de trei ori cu alte cuvinte şi înflorind la maxim într-un mod care mi se pǎrea penibil. Ca urmare profa m-a lǎudat, spunându-mi cǎ „am stofǎ de viitor scriitor” şi a dat sǎ-mi punǎ un 10(zece). Poate de „blogger” – zic. Ce-i aia „blog”? „Nu stiu, cǎ nu s-a inventat încǎ”. „Aha”.

Realistul din mine nu s-a abţinut atunci sǎ spunǎ: „pǎi a fost simplu, uitaţi ce-am fǎcut...” şi am explicat „algoritmul”. Profa a recitit, s-a fǎcut verde, s-a prins şi ea în sfârşit şi a tunat spre mine: „Nu ţi-e ruşine, nesimţitule! Treci la loc. Ai un 4(patru)”. În momentul acela soarta îmi era pecetluitǎ. Strǎlucita mea carierǎ umanistǎ era terminatǎ. Nu-mi mai rǎmanea decât sǎ dau la ceva pe profil real. Eram fǎrǎ scǎpare.

A doua chestie care mi-a „predestinat” viitorii câţiva ani cel puţin a fost când am dat la facultate. Deşi între timp descoperisem programarea şi-mi plǎcea tare, am zis eu cǎ de ce sǎ mǎ duc la Poli unde se mai cere şi fizicǎ din greu, când pot sǎ mǎ duc la „sora geamǎnǎ” Info de la Universitate, unde în loc de 3 ani de fizicǎ mi se cere o banalitate de geometrie şi trigonometrie. Cǎ doar tot informaticǎ se face şi colo şi colo, nu ?

Ei, bine, ca în reclamele cu steluţǎ din ziua de azi, n-am citit ce scria mai jos, cu litere mici „Facultatea de MATEMATICǍ, secţia de INFORMATICǍ”. Am zis cǎ e doar o chestie de semanticǎ. Însǎ nu, de fapt chiar aşa era, şi pentru încǎ vreo trei ani destinul meu trist a fost marcat de aceastǎ inocentǎ alegere. Aici am dat peste o „specie” ciudatǎ de oameni, care se numesc MATEMATICIENI şi se hrǎnesc cu sufletul şi energia studenţilor pentru a produce un şir infinit de teoreme şi demonstraţii.

Prima întrebare – logicǎ dealtfel – care îţi vine în minte dupǎ ce te dezmeticeşti puţin este „dar la ce drac’ îmi folosesc mie ca viitor programator toate astea?”. Întrebare la care nu cred cǎ a reuşit cineva sǎ rǎspundǎ nici dupǎ terminarea mirificei facultǎţi. Şi daca n-au murit pe undeva pe parcurs şi-o mai pun şi în ziua de azi. Bineinţeles cǎ auzi tot felul de explicaţii cum cǎ matematica e foarte utilǎ in informaticǎ_cǎ info fǎrǎ mate e un nonsens. Cǎ_calculatoarele tot de matematicieni iluştri au fost inventate şi cǎ fǎrǎ baza doi şi integrala nedefinitǎ pe frontiera unei mulţimi n-am face mǎcar doi paşi.

Argumentul suprem a venit într-o zi când un bǎtrân prof de analizǎ ( a murit saracu’, dar de bǎtrâneţe ) scoase triumfǎtor o scrisoare de la un fost student de-a lui, doctorand prin State care-i scrisese ceva de genul „ani de zile atâtea generaţii de studenţi au spus cǎ analiza asta nu foloseste la nimic, cǎ mai bine s-ar scoate, dar eu vǎ asigur cǎ nu e aşa. Îmi este foarte de folos în lucrarea mea de doctorat de aici J”. Ei, aţi vǎzut? Sǎ nu mai ziceţi niciodatǎ cǎ nu foloseşte.

Alte argumente funny adunate în decursul timpului:

- Dom’ profesor, dar la ce ne foloseşte chestia asta ? ( era ceva complicǎturǎ de la analizǎ ).

- Cum la ce foloseşte? E foarte utilǎ...în geometria analiticǎ şi în calculul probabilistic..

- Dom’ profesor, ne-aţi predat 1000 de teoreme pentru chestia asta ( ceva integralǎ ), dar practic cum se calculeazǎ?

- A, nu e esenţial pentru voi, ce e esenţial e sa puteţi demonstra cǎ existǎ şi este unicǎ.

- Dom’ profesor, la ce ne trebuie nouǎ atâta matematicǎ?

- Pǎi e logic, unii dintre voi vor deveni profesori şi vor trebui sǎ-i înveţe şi pe ceilalţi.

- Şi lor la ce le foloseşte?

- Pǎi şi unii dintre ei vor deveni profesori...

Cine are prioritate în urmǎtoarea intersecţie ?

2011-02-16T09:20:00.000+02:00

Tramvaiul 1 pentru cǎ vine din partea de jos a pozei şi carǎ o grǎmadǎ de oameni nervoşi care au întârziat la lucru
Tramvaiul 2 pentru cǎ vine din partea opusǎ cu tramvaiul 1 iar vatmanul s-a plictisit de linii care merg doar în faţǎ şi ar vrea sǎ vadǎ unde duce strada din stânga.
Betoniera 3 deoarece se întǎreşte cimentul şi şeful de şantier iar îl va da afarǎ pe şofer pentru cǎ (iar) a pierdut vremea pe la amantǎ din drum spre casǎ spre şantier, futu-i mama lui de fustangiu cǎ are câte una în fiecare cartier şi tot nu se mai saturǎ.
Maşina 4 pentru cǎ merge pe contrasens şi blocheazǎ în mod fatal intersecţia, iar în pozǎ se vede clar ceafa groasǎ şi lanţul gros de aur, deci nimeni nu va îndrǎzni sǎ-l întrebe “Bǎi umflatule, de ce blochezi în mod fatal intersecţia?”
Camionul 5 pentru cǎ transportǎ pâine spre o gaşcǎ de pǎlmaşi înfometaţi, şi oricum s-a bǎgat in intersecţie ca o muscǎ în curul calului, iar în spate nu vrea sǎ dea, strigând ca un apucat “ Ia mâna bǎǎǎ, nu vezi cǎ zgârâi vopseaua...”
Maşina 6 pentru cǎ este complet blocatǎ de cei doi muişti albaştri care au parcat în spatele lui şi se îndreaptǎ spre cauciucurile adverse cu şişul în mânǎ.
Maşina 7 pentru cǎ a sǎpat deja dupǎ o orǎ de aşteptate şi înjurǎturi.
Pietonul 8 pentru cǎ are o drujbǎ în plasǎ şi este hotǎrât sǎ-şi facǎ loc pânǎ pe partea cealaltǎ a carosabilului.

Geneza dupǎ Porcuşor – partea 4 – Blestemul bǎrbatului

2011-02-10T09:26:00.001+02:00

Prima parte

A doua parte

A treia parte

18.1 Apoi Domnul s-a întors spre bǎrbat şi aşa i-a glǎsuit:

18.2 Iar tu, pentru cǎ ai ascultat de femeie, blestemat vei fi în veci sǎ nu-ţi gǎseşti locul şi rostul. Vei fi un animal ciudat, plin de contradicţii.

18.3 Toatǎ viaţa ta vei depinde de femeie şi vei alerga dupǎ PIZDǍ, deşi te vei crede independent. Cum vei ajunge la o PIZDǍ vei dori imediat o alta.

18.4 Vei cǎuta tot timpul femeia perfectǎ, pe care, când o vei gǎsi, vei vrea doar sǎ o fuţi, apoi vei cǎuta o altǎ femeie perfectǎ.

18.5 Te vei crede stǎpânul femeii, cocoş, taur, dar de fapt ea te va manipula şi vei munci ca un rob pentru ea şi pentru copiii tǎi, care nu întotdeauna vor fi ai tǎi.

18.6 Vei avea douǎ capete, care nu vor putea gândi simultan. Cel mare va suporta toate funcţiile corpului, iar cel mic se va gândi exclusiv la PIZDǍ. Mai mult, când cel mic va incepe sǎ gândeascǎ, cel mare va intra pe stand-by... De aici ţi se vor trage toate nenorocirile...”

18.7 Bǎrbatul privi triumfǎtor spre femeie: „Ai auzit fǎǎǎ, eu o sǎ fiu dual-core. Sǎ ştii de pe acum cine-i şeful...”

18.8 Domnul îşi trase o palmǎ peste faţǎ şi se întoarse spre Iisus: „Auzi, nu cumva îi dǎdusem deja darul prostiei înainte sǎ şi-l mai aleagǎ odatǎ în locul frumuseţii?”

18.9 „Nu ştiu Doamne - spuse Iisus încurcat. Trebuie sǎ-mi verific registrele. Revin peste 5000 de ani...”

18.10 Pe la mijlocul vieţii vei avea impresia cǎ ai pierdut vremea, o vei lua razna şi îţi vei lua câmpii cǎutând o PIZDǍ mai tânǎrǎ. Când iţi vei da seama cǎ ai fǎcut-o de oaie va fi prea târziu şi vei ajunge rǎu.

18.11 Doamne – spuse Isus – iartǎ-mǎ cǎ mǎ bag, dar înainte de a pleca pot sǎ adaug ceva?

18.12 Spune Fiule, deşi cam cred cǎ ştiu unde baţi.

18.13 Deci, preferata mea, o sa ne asigurǎm entertainement-ul pe câteva mii de ani:

18.14 „Scopul tǎu în viaţǎ va fi sǎ mardeşti cât mai multe femei. Nimic nu va conta aşa de tare ca mardeala. Paradoxal însǎ, vei avea pretenţia ca femeile cu care umbli sǎ nu mai fi umblat cu nimeni înaintea ta şi, bineînţeles, sǎ fie virgine. Le vei cǎuta disperat pe alea care nu vor fi, iar pe restul le vei considera curve. Vei vrea sǎ te cǎsǎtoreşti doar cu o virginǎ, dar, paradoxal, o vei acuza de lipsǎ de experienţǎ şi vei cǎuta imediat alta. Asta câteva mii de ani, pânǎ te vei prinde de farsǎ.”

18.15 Domnul se întoarse plin de admiraţie spre Iisus : „Fiule, ţi-am mai zis cǎ eşti bun?”

18.16 La care Iisus rǎspunse grav: „Da!”

19.1 Şi Domnul spuse cu glas mare: „Asta e tot. Acum dispǎreţi, înmulţiţi-vǎ, iubiţi-vǎ, scoateţi-vǎ ochii, faceţi ce vreţi, numai sǎ nu vǎ mai vǎd. Şi plecaţi din grǎdina Mea, cǎ mi-aţi tǎvǎlit toate zambilele. Şi aţi fi în stare sǎ mâncaţi şi din Pomul Vieţii şi atunci nu mǎ mai scap de voi în veci.

19.2 Şi dacǎ aveţi ceva de comentat, mergeţi la DRACU’. Mi-a zis cǎ o sǎ vǎ asculte cu atenţie.”

19.3 Astfel a izgonit El pe Adam; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi cu o sticlǎ de gin, care să nege vehement cǎ acela este drumul spre Pomul Vieţii dacǎ va veni cumva cineva vreodatǎ sǎ întrebe tâmp: „Nu vǎ supǎraţi, ǎsta este drumul spre Pomul Vieţii?”

- sfârşit -

Geneza dupǎ Porcuşor – partea 3 – Blestemul femeii

2011-02-05T19:40:00.000+02:00

Prima parte

A doua parte

17.1 Şi Domnul i-a zis femeii: „Pentru cǎ mi-ai nesocotit porunca voi înmulţi foarte mult suferinţele tale.

17.2 Vei fi mereu nemulţumitǎ şi vei dori altceva decât vei avea. Când vei obţine acel ceva îţi vei dori altceva şi tot aşa la infinit

17.3 Vei fi excesiv de preocupatǎ de frumuseţea ta pe care nu o vei gǎsi niciodatǎ indestulǎtoare. Te vei compara mereu cu alte femei şi le vei gǎsi mai frumoase.

17.4 Câteva mii de ani vei fi sclava bǎrbatului, timp în care te vei plânge incontinuu cǎ eşti asupritǎ, pânǎ când tu şi surorile tale veţi inventa feminismul şi emanciparea femeii.

17.5 Dupǎ inventarea emancipǎrii femeii va fi şi mai rǎu, pentru cǎ te vei plânge cǎ ai prea multe resopnsabilitǎţi, pentru cǎ nu vei fi capabilǎ sǎ-ţi dai seama cǎ libertatea vine împreunǎ cu responsabilitatea.

17.6 Multe din suratele tale vor prefera sǎ fie nişte paraziţi care sǎ trǎiascǎ pe spinarea bǎrbatului şi sǎ se hrǎneascǎ cu zilele lui fripte decât sǎ-şi câştige singure existenţa.

17.7 Îţi voi da o viaţǎ plinǎ de scurgeri şi menstruaţii, şi suferinţa ta se va uşura doar în momentul in care un bǎrbat va inventa tamponul, iar tu vei inventa pusul tamponului. Asta pentru cǎ nu vei fi de fapt în stare sǎ inventezi nimic toatǎ viaţa ta.

17.8 Vei creşte o şleahtǎ de copii, pânǎ în momentul în care un bǎrbat va inventa prezervativul şi tu vei inventa pusul prezervativului. Oricum va fi prea târziu, pentru cǎ şi aşa veţi fi prea mulţi pe Pǎmânt, şi bonele se vor fi inventat înainte.”

17.9 Femeia cǎzu pe gânduri: „Doamne, grele pedepse mi-ai dat. Dǎ-mi mǎcar o micǎ alinare pentru acestea”.

17.10 Domnul cǎzu pe gânduri şi zise: „Bine, fie. În compensaţie îţi voi da o unealtǎ puternicǎ, pe care vei învǎţa sǎ o foloseşti instinctiv, încǎ de la naştere. Vei putea manipula toţi bǎrbaţii cu ea şi toatǎ lumea se va învârti în jurul ei.”

17.11 Aceastǎ unealtǎ se va numi PIZDǍ.

- va urma -

Chinul speranţei vs regretul pierderii

2011-02-02T23:40:00.004+02:00

---->Aici

Geneza dupǎ Porcuşor – partea a 2-a

2011-01-31T09:22:00.003+02:00

Prima parte

16.1 Femeia fǎcu ochii mari şi se burzului: „Doamne, nu-i corect. Ştii bine cǎ eu sunt feministǎ convinsǎ. Cum sǎ stǎpâneascǎ peste mine tǎlâmbul ǎsta cu privire saşie şi cu rânjet prostesc pe meclǎ? Şi cât despre copii, am citit eu pe undeva cǎ peste vreo şepte mii de ani o sǎ se inventeze cezariana. Ultimul rǎcnet...”

16.2 Bǎrbatul rânji superior: „Taci fǎ, proasto”. Am ascultat de tine şi am ajuns în cǎcat. E normal ca eu sǎ fiu şeful de acum încolo.

16.3 Dumnezeu se uitǎ strâmb şi interveni drept: Copii, nu vǎ certaţi, am pentru voi douǎ cadouri, mutual exclusive. Cine vrea sǎ aleagǎ primul?

16.4 Ce e aceea „miutulal escluxive” – întrebǎ femeia scǎrpinându-se cu o mânǎ în claia de pǎr neîngrijitǎ şi mirându-se cu cealaltǎ ?

16.5 - Taci fǎ, proasto - se. Zice cǎ poţi sǎ iei fie unul fie hǎptǎlǎlalt. Şi cum s-a stabilit cǎ io sunt şeful, e normal sǎ aleg eu primul, just ? Zi Doamne, care-s cadourile?

16.6 Am pentru voi Frumuseţea şi Prostia. Care ce alegeţi?

16.7 Femeia tǎcu încurcatǎ, iar bǎrbatul se scǎrpinǎ superior în creştetul capului: „Apoi Doamne, e simplu – frumuseţea e trecǎtoare. Deci alegerea mea e uşoarǎ.”

16.8 Domnul îşi trase o palmǎ peste faţǎ şi se întoarse spre femeie: „Ai auzit alegerea şefului tǎu. Ai vreo obiecţie?”

16.9 Femeia se gândi puţin şi spuse: „Frumuseţea îmi vine bine. Eu oricum mǎ plictisesc repede şi nu-mi plac chestiile veşnice.”

16.10 Atunci Domnul glǎsui: Aşa sǎ fie de acum încolo. Veţi face o echipǎ bunǎ pe Pǎmânt. Veniţi dupǎ mine pânǎ la Peşterǎ sǎ vǎ arǎt şi celelalte daruri.

16.11 Mai primim şi altceva? – se bucurǎ bǎrbatul. Dacǎ ştiam mâncam un coş de mere.

16.12 Domnul îl privi surânând: „Da fiule, o sa primiţi la daruri sǎ nu le puteţi duce. Şi încǎ personalizate dupǎ alegerea pe care aţi fǎcut-o”.

16.13 – Ce bine, ce bine – se bucurǎ tâmp bǎrbatul. Vine Moş Crǎciuuuun.

Continuarea în episodul urmǎtor

Geneza dupǎ Porcuşor – prima parte

2011-01-28T21:42:00.001+02:00

Ante Scriptum

1. Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: „Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?”

2. Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină.”

3. Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mâncaţi din el, şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.”

4. Atunci şarpele a zis femeii: „Hotărât, că nu veţi muri:

5. dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii, şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”.

6. Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui, şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el.

7. Atunci li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele.

8. Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei: şi omul şi nevasta lui s-au ascuns de Faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.

9. Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om, şi i-a zis: „Unde eşti?”

10. El a răspuns: „Ţi-am auzit glasul în grădină; şi mi-a fost frică, pentru că eram gol, şi m-am ascuns.”

11. Şi Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ţi-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?”

12. Omul a răspuns: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat.”

13. Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai făcut?” Femeia a răspuns: „Şarpele m-a amăgit, şi am mâncat din pom.”

14. Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale să te târăşti pe pântece, şi să mănânci ţărână.

15. Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”

16. Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.”

Adevǎrata continuare – în episodul urmǎtor

Poveşti corporatiste – ep.9 - Curul

2011-01-24T21:00:00.000+02:00

Într-o zi, organele din corp aureuşit să scape de beţivul care îl locuia. Bineînţeles, trebuia să fie ales un nou şef care să conducă de azi înainte destinele corpului.

Creierul : Eu trebuie sǎ fiu şeful, doar de aceea mǎ numesc "Creier". Eu coordonez tot corpul.

Ochii : Ba noi ar trebui sǎ fim şefii, doar fǎrǎ noi corpul nu se poate orienta.

Inima : Greşiţi, eu ar trebui sǎ fiu şefa, pentru cǎ fǎrǎ mine sângele nu ajunge unde trebuie. Ştiţi foarte bine cǎ stau la lucru 24/24.

Plǎmânii : Ba noi ar trebui sǎ fim, pentru cǎ fǎrǎ noi corpul nu se poate oxigena.

Stomacul : Ba eu ar trebui sǎ conduc corpul pentru cǎ eu asigur mâncarea pentru toţi.

Curul : Ba eu ar trebui sǎ fiu şeful.

Toţi se întoarserǎ spre cur cu surprindere şi începurǎ sǎ râdǎ :

- Cum sǎ fii tu şeful corpului mǎi cur ?

- Ba vǎ spun foarte serios cǎ eu trebuie sǎ fiu şeful.

- Cum bǎi cur, doar tu nu faci decât sǎ te caci…

- Vǎ spun cǎ eu trebuie sǎ fiu şeful şi aşa va fi.

Şi curul a intrat în grevǎ şi nu s-a mai cǎcat o sǎptǎmânǎ la rând. Stomacul stǎtea sǎ plezneascǎ, ochii ieşiserǎ din orbite, creierul o luase razna, inima şi plǎmânii pompau din ce în ce mai greu…s-a convocat o şedinţǎ de urgenţǎ.

Creierul : Propun ca_curul sǎ ne conducǎ de acum înainte destinele .

Ochii, Inima, Plǎmânii, Stomacul : Bunǎ idee. Trǎiascǎ_curul, noul nostru lider.

Sfârşitul României.

Hora – teatru scurt sǎtesc

2011-01-18T20:02:00.003+02:00

Era horǎ mare în sat. Or vinitu lǎutari duium. Hora, începutǎ cu puţini oameni se tot lǎbǎrţeazǎ şi devine tot mai rapidǎ şi mai haoticǎ. Horiştii se ţin strâns unul de altul pentru ca hora sǎ nu se strice. Din când în când, un grup de horişti se împiedicǎ şi cade, antrenând şi vecinii la o bǎlǎcealǎ generalǎ in noroi. Se ridicǎ însǎ, în privirile dezaprobatoare ale celorlalţi, se bagǎ iar în horǎ, umplând cu noroi vecinii şi joacǎ în continuare ca apucaţii. Parcǎ a intrat dracu’ în ei. Iatǎ lista protagoniştilor noştri:

Ana, Beatrice, Costicǎ, Dorina, Florina, Fanfan ( ǎsta e cam ţigan ), Gogu ( nume de homosexual ), Grigore, Irinuca, Ismiralda( cam coloratǎ şi asta) Lae, Marin Bobaru ( se zice cǎ şi ǎsta ar fi homo), ‘Olae ( de la Nicolae zic unii ), Porumb, Spânu, Suelen ( şi asta cam ţigancǎ de felul ei ).

Gogu: “bǎi, io zic cǎ ar trebui sǎ ii chemǎm sǎ se distreze şi pe amǎrâţii ǎia care stau pe margine şi le curge balele acolo.

Marin Bobaru: Bunǎ idee. Poate le luǎm şi o taxǎ de intrare sau le vindem ceva.

Fanfan: Nush’ dacǎ e o idee bunǎ mâncaţi-aş, e deja cam mulţi ţigani pe aici – şi se uitǎ cu subînţeles la Ismiralda care cu o mânǎ juca şi cu o mânǎ se scobea în nasul borcǎnat.

Belinda ( împǎciuitor): Hai sǎ-i chemǎm, îs şi ei sǎteni de-ai noştri.

Toţi: Bine, hai. Costaíche, Siminicǎ, Esmeralda, Popicǎ, Letiţia, Salam, Licǎ, Unguru’, Siminicǎ – haideţi şi voi!

Hora deveni şi mai mare şi mai haoticǎ. Participanţii se cǎlcau pe picioare, îşi dǎdeau cu capul in gard, cǎdeau, se ridicau, dar nu voiau sǎ se dea bǎtuţi. Rǎmǎseserǎ pe margine doar Romicǎ şi Bulǎ care priveau cu jind.

Romicǎ: Da’ pe noi când ne primiţi?

Fanfan: Nu mai e loc, mereţi în p..acasǎ. La hora urmǎtoare.

Bulǎ: Da’ vrem si noi. Dacǎ a intrat pânǎ şi Salam….

Romicǎ: Şi Unguru’…

Gogu: Linişte. Staţi pe aici cǎ poate vǎ primim. Da’ ciocu’ mic. Dacǎ mai aud comentarii nu intraţi nici la paştele cailor.

Ismiralda: Nu-i primiţi şefu’, mânca-ţi-aş, cǎ ǎştia e ţigani şi pute.

Belinda: Rasişti ce sunteţi. Un-s şi ţiganiii şi ei un fel de oamani acolo? Şi aşa avem destui, ce mai conteazǎ doi acolo?

Gogu ( fǎrǎ chef ): Bine în pula noastrǎ, Belindo, fǎ, hai de gura ta. Şi aşa hora asta se stricǎ şi a cam devenit de cǎcat.

Fanfan (sictirit): Io oricum plecam acasǎ. Las sǎ intre şi amǎrâţii sǎ joace cinci minute acolo.

Marin Bobaru: Aţi auzit bǎi, ţiganii de pe tuşǎ? Romicǎ şi Bulǎ? Hai şi voi în horǎ cǎ nu vǎ zicem de douǎ ori.

Bulǎ şi Romicǎ intrarǎ excitaţi în hora care se destrǎma şi devenea într-adevǎr haoticǎ. Toatǎ lumea se sǎturase şi voia sǎ meargǎ acasǎ sǎ se spele. Lǎutarii îşi împachetau instumentele. Doar cei doi tropǎiau fericiţi în noroi şi se ţineau tare…

Pentru cine nu s-a prins încǎ:

AUSTRIA - Ana

BELGIA - Belinda

CIPRU - Costicǎ

DANEMARCA - Dorina

FINLANDA - Florina

FRANTA - Fanfan

GERMANIA - Gogu

GRECIA - Grigore

IRLANDA - Irinuca

ITALIA - Ismiralda

LUXEMBOURG - Lae

MALTA – Miticǎ

MAREA BRITANIE – Marin Bobaru

OLANDA – ‘Olae

PORTUGALIA - Porumb

SPANIA - Suelen

SUEDIA - Spânu

SLOVENIA - Salam

LETONIA - Letiţia

LITUANIA - Licǎ

ESTONIA - Esmeralda

POLONIA - Popicǎ

UNGARIA – Unguru’

CEHIA - Costaíche

SLOVACIA - Siminicǎ

BULGARIA - Bulǎ

ROMANIA - Romicǎ

Hora- Uniunea Europeanǎ

Greierele şi furnica

2010-12-21T23:49:00.003+02:00

Au fost odată o furnică şi un greiere care trăiau în SUA. Greierele cânta toată ziua, cum e obiceiul greieresc, iar furnica strângea pentru la iarnă. A venit iarna şi greierele suferea, normal, de foame. A mers la furnică să-i ceară de ale gurii şi a primit, normal un şut în cur. Greierele a murit de foame. SFÂRŞIT.

Au fost odată o furnică şi un greiere care trăiau în Franţa. Greierele cânta toată ziua, cum e obiceiul greieresc, iar furnica strângea pentru la iarnă. A venit iarna şi greierele suferea, normal, de foame. A mers la furnică să-i ceară de ale gurii şi a primit, normal un şut în cur.

Disperat, greierele merge să ceară ajutor social. Pe loc se formează o comisie care să ancheteze cazul şi să răspundă la întrebarea "de ce a ajuns greierele să trăiască în mizerie şi să nu aibă ce să mănânce". Între timp greierele este transferat într-un adăpost social unde nu plăteşte chirie, şi primeşte două mese calde pe zi. Guvernul francez se mândreşte cu capacitatea sa de reacţie rapidă la problemele sociale.

Ancheta durează de luni bune. Între timp, se înmulţesc grevele şi creşte presiunea social la adresa guvernului. Se argumentează că sistemul de protecţie social nu este suficient, că greierii un au şanse egale şi sunt discriminaţi pe motive etnice şi religioase.

Sub presiunea străzii, comisia urgentează raportul şi ajunge la concluzia că un există destui bani la fondul de protecţie social. Grevele încetează, iar furnica este impozitată suplimentar. Guvernul francez se mândreşte cu capacitatea de a aplana conflictele şi de a da tuturor şansa la un trai decent.

Furnica nu mai poate plăti impozitele din ce în ce mai mari, îşi bagă piciorul, îşi ia grăunţele şi se cară în Elveţia. Greierele este mutat în casa rămasă liberă.

Toamna următoare greierele se găseşte în aceeaşi situaţie ca anul trecut. În plus, cum un a făcut nimic pentru a întreţine casa, aceasta devine de nelocuit. Este din nou transferat în adăpostul social şi primeşte de data aceasta trei mese calde pe zi, deoarece este considerat caz social cronic.

În casa goală şi de nelocuit se mută o gaşcă de păianjeni şi coropişniţe. Aceştia fac trafic cu iarbă şi terorizează gărgăriţele şi furnicile din zonă. Încet-încet cartierul se goleşte şi apar gândaci şi cărăbuşi care ocupă abuziv locuinţele părăsite.

Guvernul francez se mândreşte cu diversitatea culturală. SFÂRŞITUL FRANŢEI.

(poveste nu foarte originală)

Poveşti corporatiste - De Crăciun – ep.8 - partea a 2-a

2010-12-16T19:41:00.002+02:00

Aparent livrările mergeau ca pe vremuri. Sania cu reni levita undeva prin hyperspaţiu, permiţându-i moşului ( sau mai nou sosiei de moş ) să deschidă gaura de vierme interspaţială şi să iasă în spaţiul 3D exact lăngă şemineu, să lase cadoul, şi să revină într-o fracţiune de secundă. Gaura de vierme era invizibilă şi era programată să se închidă imediat după re-intrarea moşului.

Sania aluneca lin prin hyperspaţiu, de la nod la nod. Găurile de vierme se deschideau şi închideau succesiv, mosul intra si iesea, renii aşteptau cuminţi, apoi tranzitau instantaneu spre următorul nod energetic. Aparent livrările mergeau ca pe vremuri...Aparent...

Lin, nevăzută de nimeni, pe lângă sania "oficială" aluneca o altă sanie. "Lângă" era doar un fel de a spune, pentru că este binecunoscut din fizica cuantică elementară de clasa a II-a că în hyperspaţiu noţiunea de distanţă nu are sens. Aşadar se putea considera foarte bine că sania a doua se afla la 10.000 de kilometri sau la doi centimetri de sania oficială, la fel de bine cum se putea spune că se afla înaintea sau în urma acesteia. Nonsens, la fel ca şi împărţirea cu zero. La fel, timpul curgea ciudat în acest spaţiu, de unde şi percepţia că moşul distribuie în acelaşi moment cadourile în lumea întreagă. Pentru a nu ne complica totuşi cu detalii de fizică relativistă şi cuantică, să spunem totuşi că a doua sanie aluneca "în spatele" primei şi venea "la o fracţiune de secundă" după ea. Bineînţeles că cele două sănii erau invizibile una alteia, datorită absenţei noţiunii de foton din hyperspaţiu, implicit a celei de lumină. În fine...

- Rudolf, e răndul tău să te caci în pachet – spuse renul Dancer.

- Iară eu ? – protestă Rudolf? Acum două dăţi am fost tot eu. De ce nu se duce Dasher, sau Comet ?

- Dacă te-ai haloşit şi ai mâncat toată fasolea cine-i de vină? – zise Dancer

- Da, ştim că îţi vine tare să te caci. Altfel nu te-ai băşi atâta. Şi mai stai şi în faţă.

- Eşti bou. N-ai învăţat în clasa a II-a că "în faţă" şi "în spate" nu au sens în hyperspaţiu?

- Nu sunt bou, sunt ren. Şi nu mă lua cu chestii din astea intelectuale, că nu ţine. Hyper sau nu, tot pute înfiorător.

- Da, da, pute înfiorător! – exclamară şi ceilalţi reni. Vrem ca tot Rudolf să se ducă. Până se goleşte de tot.

- Bine, fie! Să nu ziceţi că sunt infidel. Hai că ne apropiem de următoarea gaură de vierme. S-o ţineţi deschisă până ies.

Anul acesta era şi mai mare degringoladă în Laponia. Aproape toţi clienţii reziliaseră contractele, ba unii dăduseră chiar firma în judecată şi cereau daune morale imense. Toate pachetele, ba uneori chiar şi bradul şî celelalte cadouri fusesră împroşcate cu o diaree urâtă. Toată lumea intrase în panică, doar Primii Reni jubilau în tăcere. Erau răzbunaţi. Consideraţi prea bătrâni pentru deplasări fuseseră traşi pe linie moartă şi primeau doar salarul de bază, care abia le ajungea pentru fân şi hambar. De aceea trenau fără rost prin firmă, mâncând la cantină, unde fasolea şi fânul erau încă la discreţie, iar hambarele erau calde. Fasolea le dădea şi un alt avantaj, fiind singurul aliment care avea ciudate proprietăţi de automultiplicare în hyperspaţiu, un ren putând astfel să se cace virtual la nesfârşit în cadourile clienţilor.

Anul următor, datorită unei oferte generoase de cumpărare a acţiunilor, pachetul majoritar a trecut la un alt proprietar, care a ţinut să rămână anonim. Se ştia doar că sediul central se afla prin Hawaii sau Ibiza, iar ca pentru anul următor toţi copiii cuminţi vor primi gratiut, pe lângă cadoul solicitat, o bâtă de base-ball, o cască cu lămpaş şi o pereche de cizme de cauciuc. Lichidare de stocuri mai vechi, se pare.

Poveşti corporatiste - ep.8 - De Crăciun – partea 1

2010-12-14T20:55:00.002+02:00

Şi anul acesta era confuzie mare la Polul Nord. Se apropia Marea Campanie de Distribuire de Cadouri şi încă sabotorul care stricase imaginea Companiei Polul Nord & co nu fusese prins. Corporate Managerul Moş Crăciun era turbat, elfii dădeau şi ei semne de nervozitate şi petreceau toată ziua pe BestJobs, renii veneau tot mai târziu la lucru, comenzile scăzuseră drastic. Managera de la HR, Doamna Crăciuniţa nu mai înţelegea nimic. În fond Compania îşi făcuse planul la prezentări şi traininguri motivaţionale pentru reni şi elfi, headcountul crescuse, costurile fuseseră drastic controlate, şi deşi mare parte din elfii cu experienţă plecaseră, fuseseră angajaţi cu 50% mai mulţi elfi noi, cu salarii pe jumătate. Un câştig real pentru Companie.

Dintre toţi, renii păreau cei mai demotivaţi. Contrar legendei că ar fi doar opt, Compania Polul Nord & co avea un efectiv însemnat de reni, pentru a face faţă volumului mare de cadouri de distribuit. Doar un naiv ar putea crede că într-o singură seară pe an, 8+1 angajaţi pot distribui atâtea cadouri. Se foloseau deci dubluri, aşa cum erau denumite în limbaj de specialitate, plus sosii de Moş Crăciun. Doar cel iniţial ajunsese Corporate Manager acum şi nu mai putea merge din uşă în uşă ca pe vremuri. Odată cu scăderea drastică a comenzilor însă, nu toţi renii angajaţi în vremurile bune aveau de lucru, aşa că managementul decisese să le dea un salar fix foarte mic, plus o primă de deplasare. În caz că aveau deplasări. În acest mod, se salvau costuri însemnate – se mândrea Doamna Crăciuniţa.

Mai presus de toate, Crăciuniţa nu înţelegea de ce crescuse consumul de fasole in rândul renilor şi al sosiilor de Moş Crăciun. Şi de ce, în ciuda controalelor inopinate din timpul anului, a angajării de companii externe de consultanţă, sabotorul nu fusese prins.

Ce se întâmplase de fapt? De câţiva ani, după distribuirea cadourilor la o destinaţie oarecare, cineva venea în mod complet aleator şi sabota livrarea. Ori cadoul era furat şi substituit cu o mănuşă de box care sărea în momentul deschiderii pachetului, ori în loc de superbele păpuşi şi maşinuţe se puneau jucării stricate, ori – pur şi simplu – cineva deschidea cu mare viteză pachetul şi se căca în el, trăgea o flegmă imensă sau o borală greţoasă, apoi îl închidea la loc.

Fusese iniţial suspectat Moş Nicolae, a cărui firmă se extinsese în ultimii ani, trecând de la livrarea de dulciuri şi beţişoare la cadouri adevărate. Temerea generală a managementului era aceea că Moş Nicolae ltd dorea să acapareze Crăciunul. Această ipoteză căzuse însă, deoarece Moş Nicolae era bătrân şi nu avea efectivele necesare unui sabotaj aşa de însemnat, el operând mai degrabă pe plan local.

Apoi toate bănuielile se îndreptaseră spre Moş Gerilă, un vechi moş comunist care încercase să deturneze Crăciunul pe vremuri apuse, convingând pentru o bună bucată de vreme oamenii că bradul se făcea pe 30 decembrie, de Ziua Republicii. Nu se dovedise însă nimic, Moş Gerilă susţinând că a ieşit de mult la pensie, după ce dăduse lovitura cu o livrare mare de ciomege undeva prin iunie 1990 şi se stabilise prin Hawaii sau Ibiza.

- va urma -

În pădure

2010-12-09T22:39:00.002+02:00

Du-te-n pula mea de-aici

Zise vulpea către-arici

Dar ariciul de sub nuc:

Du-te-n pula mea de cuc

Ursul se băgă frontal

Ca musca în cur la cal:

Să-mi beliti cu toti cariciul!

Ce-are cucul cu ariciul?

Tu de ce te bagi în vorbă

Ca bondarul chior în ciorbă?

Zise-ariciul ofensat

Către ursul cel dungat

Ursu-i prost de felul lui

Când să pescuiacă-l pui.

Din greşeli el nu învaţă

Cand îl laşi cu coada-n gheaţă.

Şi vulpea ţeapă i-a cam tras

Fară coadă a ramas

Ursul cel cu botul gros

Îsi lasa privirea jos

Sub nuc de unde ariciul

I-arata râzând cariciul

Cugetări împrăştiate – episodul 4

2010-11-29T16:49:00.001+02:00

- Întrebare întrebătoare:

- Dacă cineva scrie într-o buda “Sugi pula” iar tu vii si îl stergi pe “i”, înseamnă că ai recunoscut că sugi pula ?

- Adâncă:

- Şopârla, observând că nu-i mai creşte noua coadă, se întoarse la cea veche. Surpriză însă, acesteia îi crescuse altă şopârlă.

- Din desene animate:

- El e, lordul Zeltron! Te aşteptam ticălosule. Activaţi transformarea neutronică, pregătire de luptă nivel subliminal 4, scuturile în unghi grad 7, putere maximă nondescriptivă!

- Taraban, te-am găsit, nu-mi vei mai scăpa! Pregătire deluptă, laser anti-pozitronic în gama roşiu-portocalie activat. Putere de poartă sub-spaţială! Cu toată viteza inainte. Foc! ( multe explozii şi jocuri de lumini ).

- Zeltron, nu mă vei învinge! Manevră de eschivare hyper-dimensională, contra-atac supertronic, laser în gama albastru activat, putere ultra-telurică activată. Şi mai multe explozii, Zeltron se dezintegrează într-un zgomot infernal, bucăţi de tablă zboară în toate direcţiile.

- Taraban, ticălosule, nu credeam că ai dobândit puterea ultra-telurică. Mă voi autorepara şi te voi învinge – spuse Zeltron trimiţându-şi cu ultimele cuante de energie sub-droizii de avarie spre Taraban. Mă voi întoarce: Ha-ha-ha-haaa. Mai râse el în timp ce ledurile de pe panoul central clipeau tot mai slab, iar corpul lui se ridica, aspirat de Nava-Mamă aflată pe suborbită interdimensională.

- Zeltron, ticălosule, credeam că ţi-am anihilat sub-droizii de avarie data trecută – strigă Taraban surprins în timp ce braţele mecanice ale celor doi roboţi îi sfâşiau carnea. Sângele şi organele androidului Taraban zburau peste tot, iar totul se termină într-o explozie uriaşă care acoperi câmpia Morţii cu resturi organice şi de tăblărie. Doar capul lui Taraban se târa cu ajutorul tentaculelor de implant.

- Mă voi reconstrui şi mă voi întoarce, Zeltron ! Vom lupta până la victoria finală! Ha-ha-ha-haaaa –râse el in timp ce capul i se auto-îngropa şi făcea joncţiunea cu baza sub-telurică de nivel 7 pentru reimplantare organică.

- Dragi copii, acesta a fost episodul 735 din serialul de animaţie Teribilul Zeltron şi Neînfricatul Taraban. Urmăriţi în episodul 736 reconstrucţia celor doi androizi şi următoarea lor luptă cu noile arme implantate. Vă dorim noapte bună şi vise plăcute.

- Din mica publicitate:

- Tânără frumoasă, cultă, simpatică, serioasă doresc relaţie de lungă durată cu un bărbat serios, nu contează vârsta sau aspectul, ceea ce este în inimă este cel mai important. P.S. fac sex oral, normal şi anal 100 RON protejat, 150 RON neprotejat.

- Tânăr nefericit, dezamăgit în dragoste, caut o fată materialistă, pe care să nu o intereseze decât banii şi să se pişe pe sentimentele mele. Ce drac’ să o mai dăm cotită după cireş, toate asta vreţi. Măcar să ştiu şi eu de la început şi să nu-mi mai fac iluzii. Aşa, căţea, loveşte în mine, că toate sunteţi nişte curve nesătule. P.S. Cumpăr pistol, se poate şi folosit, chiar şi cu un două cartuşe, sau cu un singur cartuş plus cuţit de vânătoare.

Poveşti corporatiste - episodul 7: Din fişa de obiective anuală a unui angajat la o multinaţională

2010-11-25T15:14:00.000+02:00

Obiectiv: Să sugi până la sfârşitul anului cinci puli pline cu căcat^(*).

Criterii de evaluare:

- Ai supt 10 puli pline cu căcat: indicele I=100%

- Ai supt mai mult de 10 puli pline cu căcat: Se adaugă 10% la indicele I pentru fiecare pulă plină cu căcat suptă.

- Ai supt mai puţin de 10 puli pline cu căcat ( dar nu mai puţin de 5 ): Se scade 10% din indicele I pentru fiecare pulă plină cu căcat suptă.

- Ai supt mai puţin de 5 puli pline cu căcat: În această situaţie ai dovedit că nu eşti fidel corporaţiei, şi vei trece la un program intensiv de sodomizare zilnică, executat de un nigerian specializat, pe nume Matumba Mbobo, care măsoară doi metri înălţime, 25 de cm lungime, respectiv 7 cm grosime. Asta în timp ce tot departamentul HR se uită la tine şi te încurajează.

La finalul fiecărei şedinţe va trebui să îi sugi pula plină cu căcat.

- Angajaţii care au dovedit fidelitate şi motivaţie, sugând mai mult de 20 de puli pline cu căcat, vor fi recompensaţi astfel: Angajatul va fi adăugat în blogroll-ul profesoarei http://profesoara.wordpress.com/ şi va putea participa la o şedinţă gratuită din partea firmei, dacă achită abonamentul de 10 şedinţe. 50% din profitul înregistrat de profesoară va fi vărsat în bugetul companiei.

Bonusul anual se va calcula aşa:

B=70% * indicele de performanţă al companiei pe anul în curs + 20% * indicele de creştere al acţiunilor companiei + 9% * cât de bine esti văzut de şeful direct +1% * I , unde I este calculat mai sus.

Vă dorim un an plin de realizări in câmpul muncii şi o dezvoltare multilaterală. Şi nu uitaţi, oricât căcat mâncaţi, noi mâncăm mai mult.

(*) Notă din partea HR: Dacă una din puli nu este complet plină cu căcat, ea nu se consideră validă. Să mănânci căcat este scopul de bază într-o multinaţională, pentru că şi noi mâncăm în fiecare zi, aşadar de ce să nu mănânci şi tu? Pula este doar ambalajul, pentru a-ţi aminti că dacă nu o iei în gură s-ar putea foarte probabil s-o iei în cur.

Hassan

2010-10-11T13:18:00.002+03:00

Un arab stătea ca de obicei într-o cafenea savurându-şi cafeluţa la nisip şi trăgând din când în când din narghilea şi holbându-se insistent la fetele care treceau pe stradă. Deodată cineva intră în mare viteză în şi strigă:

- Hassan! Hassan! Vezi că nevastă-ta te înşeală chiar acum cu prietenul tău Mohamed!

Arabul se făcu roşu la faţă, scoase cuţitul din teacă şi se năpusti pe uşă afară. În timp ce alerga spre casă se opri brusc şi se gândi:

- Hei! Cred că sunt prea nervos. Ar trebui să mă calmez puţin. În primul rând nu am nici un prieten pe care să-l cheme Mohamed, în al doilea rând nu sunt căsătorit şi în al treilea rând nici măcar nu mă cheamă Hassan.

Ştiu că unii dintre voi ştiaţi istorioara asta, dar este SO FUCKING TRUE...

Cartea Întâia a Duhurilor

2010-09-15T14:05:00.002+03:00

1.0 Scriu această carte pentru ca toţi să creadă şi să nu se îndoiască. Toate lucrurile s-au petrecut întocmai şi cine va adăuga sau scoate vreun cuvânt să fie blestemat pe vecie să ardă în Flacăra Care Nu Se Stinge a lui Bulzunur. Eu am văzut aceste lucruri şi acum cred, dar ferice de cel ce nu le-a văzut şi crede în ele. Eternă să fie pacea sufletului său în Câmpiile Paşnice ale lui Walramek.

1.1 Şi în acel an a fost o invazie de mari Duhuri ce zburau pe cer şi coborau în Câmpia Interzisă unde depuneau un fel de larve necrescute şi luau larvele crescute îndeajuns pe care le duceau spre Cer.

1.2 Aveau fiecare câte patru aripi care se vedeau numai când Duhul se odihnea. Când acesta era în zbor le rotea iute deasupra capului şi ele nu se mai vedeau.

1.3 Duhul putea zbura spre toate zările, cu spatele sau cu faţa, în sus şi în jos, şi avea o pereche de mari ochi cu care putea vedea la mare depărtare.

1.4 În acea zi stăteam în Poiana Rugăciunii şi meditam la Seva Dătătoare de Viaţă ce curge prin copaci, când deasupra mea a apărut cu tunet mare un Duh. El a început să coboare iute spre mine şi mi-a luat cunoştinţa.

1.5 Când m-am trezit mi-am dat seama că eram în burta Duhului şi acesta mă ducea prin văzduh. Prin burta lui se vedeau vârfurile copacilor. Mai erau şi alţi oameni acolo care fuseseră mâncaţi şi care se agitau de colo-colo vorbind în Limbi. Am încercat să-i îmbărbătez şi să le spun să aibă credinţă dar nu m-au înţeles şi păreau foarte speriaţi. Totuşi niciunul nu părea vătămat.

1.6 Şi am fost duşi cu toţii la Cuibul Duhurilor. Acolo am văzut duhuri de toate felurile şi mărimile şi larvele lor care erau şi ele felurite. Am văzut Duhurile Mari cum se hrăneau şi cum beau apă. Apa era adusă de un fel de larve ca nişte gândaci mari şi Duhul o bea prin antenele acestora.

1.7 Duhurile Mari se hrăneau cu oameni care erau aduşi de un alt soi de larve prin burta cărora li se vedeau feţele. Se pare că erau resemnaţi pentru că niciunul nu lupta să scape. Lucru de mirare duhul nu îi înghiţea ci ei intrau direct în burta acestuia spre veşnică digerare.

1.8 Am înţeles atunci că aceasta este şi soarta noastră cumplită, să fim hrană pentru Duhurile Mari şi multă tulburare a fost în sufletul meu, drept pentru care mi-am pierdut cunoştinţa din nou, crezând că acesta îmi va fi sfârşitul.

1.9 Când m-am trezit eram din nou în Poiana Rugăciunii şi nici o boare nu mişca frunzele copacilor şi nici un zgomot nu tulbura pacea florilor. Am înţeles că Duhul Mic m-a dus înapoi crezând că sunt mort şi nevrând să ofenseze vreun Duh Mare dându-i să mănânce mortăciuni.

1.10 Aceasta a fost mărturia mea şi jur pe pacea sufletului meu că nu am scos sau adăugat nici o faptă. Toate lucrurile s-au petrecut întocmai şi cine va adăuga sau scoate vreun cuvânt să fie blestemat pe vecie să ardă în Flacăra Care Nu Se Stinge a lui Bulzunur.

Raport de zbor nr. 723, Pilot John adams cod. XW678, data stelară 54-23-9764

- Am efectuat un zbor de recunoaştere în vecinătatea tribului de primitivi de langă Câmpia Minei de Uraniu. Am reperat un localnic care a intrat în panică la vederea elicopterului şi a intrat în stop cardio-respirator. L-am transportat la Aeroportul Minei pentru îngrijiri medicale, dar am reuşit resurcitarea în zbor, drept pentru care l-am adormit, i-am făcut setul standard de analize şi l-am depus în locul de preluare.

Impresii personale despre Islam

2010-08-27T15:16:00.001+03:00

Cum încă trenez pe aici prin Maroc, fără şanse de a ma întoarce prea repede acasă, şi cum majoritatea lumii cu care am intrat în contact e musulmană, Porcuşorul Curios s-a gândit că ar fi interesant să afle câteva informaţii “de la sursă” despre religia lor, modul de a gândi, obiceiuri, tradiţii şi alte chestiuni, fără a se lăsa influenţat nici de propaganda americană “contra” nici de cea musulmană “pro”. Ceea ce o să scriu aici sunt concluzii personale, atât cât am putut eu să aflu despre, fără a ţine partea nimănui. Cred că o să fie interesant. Continuăm aici…

Apneiştii

2010-08-23T20:44:00.004+03:00

Gloata tăcută şi imobilă privea spre Marele Toboşar, care ţinea ciomagul cu cap de pluş deasupra Marii Tobe, ţinându-şi răsuflarea cu stoicism şi aşteptând semnalul eliberator. Indivizii deveneau pe rând verzi, albaştri şi violeţi, ţinându-şi răsuflarea plini de poişenie. În spatele lor, Marele Flagelator ţinea în mână un bici lung, împodobit cu bile metalice de rulment, împletite cu grijă în pielea biciului. De fiecare dată când unul dintre enoriaşi nu se mai putea abţine şi dădea drumul aerului înmagazinat în plămâni biciul se abătea fără milă asupra spatelui său gol. Respectivul nici nu se întorcea, ci cădea la pământ într-un gest plin de umilinţă. În momentul în care mai mult de jumătate din enoriaşi dădeau drumul aerului, Marele Toboşar bătea ritmul ritual de Reluare a Respiraţiei. În acest moment credincioşii îşi recăpătau suflul, inspirând totuşi moderat. După jumătate de minut Marele Toboşar bătea ritmul de Încetare a Respiraţiei şi totul reîncepea.

Lak privea uimit tot acest ritual, neputându-şi lua ochii de la biciul Marelui Flagelator, scăpă un strigăt de uimire. Salik, citindu-i gândurile, îl trase la o parte.

- Nu trebuie să-i deranjezi în nici un fel. Orice întrerupere poate avea urmări fatale.

- Dar ce înseamnă tot acest ritual ciudat? Şi cine sunt aceşti oameni ?

- Sunt discipoli ai Marii Religii a Apneiştilor. Ritualul la care asistăm este Rugăciunea de Seară. Există patru astfel de rugăciuni pe zi, dimineaţa, la prânz, seara şi la ora două noaptea. Toată lumea este obiligată să participe la aceste rugăciuni.

- Cine sunt indivizii cu toba şi cu biciul? Şi ce fel de rugăciune este aceasta ?

- Sunt două personaje centrale în religia lor. Cel care bate ritmul ţinerii respiraţiei şi cel care pedepseşte pe cei care nu îşi ţin destul de mult respiraţia. Aceştia sunt consideraţi cei mai păcătoşi din comunitate şi sunt pedepsiţi cu lovituri de bici.

- Dar e absurd! – strigă Salik Pentru ce acest ritual? Şi la ce foloseşte să-ţi ţii respiraţia?

Lak îi puse mâna la gură şi privi speriat în jur. Din fericire nimeni nu îi auzise.

- Să nu mai spui niciodată aşa ceva cu voce tare! Adepţii devin deosebit de violenţi dacă li se spune că religia lor nu e cea dreaptă. De cele mai multe îi omoară pe loc cu pietre pe cei care îi contestă. De fiecare dată când te afli în compania lor trebuie să respiri rar şi cât mai puţin zgmotos, altfel te percep ca pe unul care îi desconsideră, chiar îi insultă. Un Apneist va încerca, chiar în afara orelor de rugăciune, să minimizeze consumul de aer.

- Bizar. Dar de unde vine toată nebunia aceasta?

- Nu se ştie. Se spune că sunt urmaşii unei organizaţii ecologiste din mileniul trecut, de dinainte de Marea Catastrofă Ecologică. Se pare că militanţii ecologişti se adunau pentru a protesta împotriva poluării ţinându-şi răsuflarea in grup. Apoi, după Catastrofă, tot acest ritual a devenit o religie. Dar să nu spui niciodată acest lucru cu voce tare. Vei fi imediat taxat ca eretic şi omorât cu pietre.

- Şi care este versiunea lor oficială? Şi la ce se închină de fapt? Se ghidează după ce norme ?

- Ei bine, zeitatea lor supremă este Scafandrul Sfânt, al cărui profet este Ronnie James Dio. Gurile rele spun că acesta ar fi fost un fel de cântăreţ obscur din mileniul trecut, dar apneiştii îl venerează ca pe un profet. Rugăciunea lor de bază este "Holy Diver" – Scafandrul Sfânt, pe care oricine o învaţă din fragedă pruncie. Se spune că aceste versete sunt profetice şi profeţesc Marea Venire a Scafandrului Sfânt, care va veni la Sfârşitul Timpurilor în costum de scufundare, călare pe un Tigru Alb. Atunci tot aerul de pe planetă va dispărea instant, doar cei antrenaţi prealabil putând rezista un timp suficient. Toţi oamenii vor muri sufocaţi în afară de apneişti, care vor fi luaţi în ultima clipă împreună cu Scafandrul Sfânt pe tigrul său alb şi duşi în WaterHalla, Raiul apneiştilor.

- Un scafandru călare pe un tigru ? Asta este curată nebunie.

- Se prea poate, nimeni nu ştie adevărul. Arhivele au fost distruse după Catastrofă şi nimeni nu mai poate spune care a fost religia adevărată Înainte. De fapt mai există o carte sfântă, Ghidul Scufundătorului, pe care toţi Apneiştii îl învaţă pe de rost. Există odată pe săptămână Ritualul Scufundării şin care toată lumea merge la Râul Sfânt şi....

- Şi care este ideea cu Tigrul Alb?

- Textele antice sunt destul de imprecise. Singura referire la tigrul alb se află în versetele din Holy Diver. Acolo Scafandrul Sfânt călăreşte un tigru, despre care se ştie că este curat, de acolo şi ideea de alb... de fapt anual există Ritualul Încălecării, în care cei mai curajoşi dintre apneişti fac rodeo în costum de scafandru pe un tigru. Cei care mor sunt consideraţi păcătoşi, iar trupurile lor sunt aruncate la peşti piranha, în semn de supremă umilire. Cei care supravieţiuesc nesfâşiaţi de tigru sunt trataţi cu onoruri şi promovaţi în grad în cadrul ordinului.

O tăcere grea se aşternu. Lak nu-şi revenea din uimire. Salik îl luă de braţ şi îi spuse:

- Hai să mergem. Nu suntem în siguranţă aici.

Lak se lăsă purtat fără un cuvânt. Totul părea ireal, în lumina tot mai slabă a amurgului. Pe măsură ce se îndepărtau, loviturile de bici şi toba se auzeau tot mai slab. Lui Lak i se păru că norii aveau forma unui scafandru călare pe un tigru. Dar, bineînţeles, era doar o iluzie.

Scurt eseu despre căcat

2010-08-11T19:40:00.000+03:00

Este un fapt ştiut că toată lumea se cacă. De fapt orice vietate de pe pământ se cacă. Capre negre, viezuri, viermi laţi, insecte… toată gama de vieţuitoare îşi elimină scursurile intestinale într-un fel sau altul. Clasicul proces de transformare al substanţelor utile în energie + căcat. Pe măsură ce bolul alimentar pleacă din stomac şi înaintează victorios spre găoază îşi pierde din calităţile nutritive şi se transformă în căcat. Procentul de căcat din respectivul bol creşte direct proporţional cu distanţa parcursă în intestinul subţire.

Odată cu intrarea în intestinul gros lucrurile se îngroaşă. Aici putem vorbi despre căcatul propriu-zis, moment în care toţi nutrienţii au fost absorbiţi. Tot felul de bacterii descompun pentru o ultimă dată bolul de căcat, absorbind apa şi ce-a mai rămas util pe acolo, dac-o mai fi rămas ceva. Astfel, continuându-şi gloriosul drum spre lumină, fostul bol alimentar îşi pierde şi ultima fărâmă de substanţă utilă, transformându-se în final în ceea ce şi trebuie să fie de fapt: căcat.

Ei bine, dragii mei, substanţa rezultată, numită de unii zeama curului, cu toate proprietăţile sale fizice cum ar fi culoare, miros, gust, cât şi chimice cum ar fi toxicitatea extremă şi aciditatea se numeşte într-o firmă Human Ressources.

Într-o zi…

2010-06-29T20:46:00.000+03:00

…omul, simţindu-se puternic şi atoateştiutor, a venit la Dumnezeu şi i-a spus:

Continuarea aici

Futaiul à la marocaine. Studiu matematic

2010-06-24T13:34:00.002+03:00

În fascinantul episod de azi voi continua fascinanta incursiune în fascinanta societate marocană şi în fascinantele lor principii de viaţă. Asta pentru că am aflat de curând cum se fut marocancele cu marocanii înainte de nuntă. Şi apoi voi demonstra matematic de ce e atâta tristeţe pe aici. Dar înainte de asta, ca în orice chestie matematică, să începem cu definirea termenilor:

Definiţia1: Se numeşte curvă o femeie care s-a culcat în toată viaţa ei pre-mariaj cu mai mult de n bărbaţi, până la m ani, unde m şi n sunt numere naturale şi sunt lăsate la bunul plac al societăţii în care femeia respectivă îşi târăşte existenţa.

Cred că asta e cea mai bună definiţie ever dată acestui termen, care scapă oricărei alte definiţii neparametrabile. Am parametrat şi în funcţie de vârstă, pentru că nu e totuna să te fi futut cu 20 de masculi până la 17 ani sau până la 40.

Acuma vine problema cu numerele n şi m, care diferă dramatic de la ţară la ţară. Dacă pe la noi n se învârte pe la 10 cred, după ultimele (mele) studii pentru să zicem m=20, în Africa neagră sau Brazilia trece lejer de 20, ei bine dragilor şi dragelor, în Maroc este ZERO. Un zero mare şi barat. Asta nedepinzând de vârstă, carevasăzică pentru oricare m.

Aici virginitatea e ridicată la rang de virtute, iar o fată care a avut ghinionul să o muşte şi să se lase “păcălită” nu prea mai are viaţă bună. În sensul că o să rămână forever nemăritată, pentru că puleţii ăştia de masculi ordinari de aici caută să vadă sânge în noaptea nunţii, ca la noi acum 100 de ani când era musai să scoţi cearşaful afară după consunarea actului, chiar dacă era pătat cu sânge de găină nefericită. Pe de o parte. Pe de altă parte însă, scopul lor în viaţă e exact scopul oricărui mascul de pe lumea asta: să se fută cu cât mai multe femele şi să fie macho ză best of all. Şi aici apare contradicţia. Cum să faci tu ca mascul feroce să convingi cât mai multe să se fută cu tine, dar în acelaşi timp să rămână pure şi inocente? Ei bine, geniul marocan a lovit şi în acest domeniu. S-a inventat futaiul à la marocaine. Futaiul à la marocaine este tot un fel de futai ca pe la noi, în care fata este lărgită, dar rămâne cinstită.

Metodă: Ai nevoie de un marocan, de o marocană, un deget şi de un marker. Plus de accesoriile normale aferente unei partide de futai. Se ia fata şi se calculează limită când degetul intră în gaură, când degetul tinde la himen. După care se scoate degetul, se pune pe lângă mataroanga marocană în erecţie şi se trage un semn cu markerul. După care se fut “normal”, dar se are mare grijă ca funcţia să nu-şi depăşească limita. În cazul nefericit în care această nefericire se întâmplă, marocanul are trei variante:

Varianta 1: O ia de nevastă şî tace mâlc spunând că a dezvirginat-o în noaptea nunţii.

Varianta 2: Intră în faza de negare, caz în care va risca să-i cunoască pe fraţii ei Ali, Mohamed şi Hassan, plus Abdel care abia aşteaptă să iasă din puşcărie ca să intre în noul fan-club. Asta pentru un tete-a-tete cu strigături.

Varianta 3: Dispare, în cazul in care a fost destul de deştept să nu spună unde poate fi găsit, caz nasol pentru fată, pentru că va rămâne nemăritată forever, singura ei şansă fiind un european sau un bordel. Asta în cazul în care nu află tac-tu sau fraţii tăi, caz în care nu vreau să-mi imaginez scandalul şi consecinţele.

În pula mea, cred că aş face o grămadă de bani pe aici vânzând distantiere din cauciuc reglabile pentru penişi marocani. Pe onoarea mea. Pe care să le brevetez şi să le vând la preţuri absurde. Să fută şi ei fără grijă că se depăşeşte limita funcţiei. Aţi zice că oamenii şi-au rezolvat problema, împăcându-l şi pe Mahomed, şi pe părinţi, şi pe fată şi pe mascul ( pe ăsta din urmă într-o oarecare măsură, dar dă-i in pula mea că-s obişnuiţi ). Dar nu, că aici apare o altă problemă, care îmi dă peste cap tot sistemul de înţelegere al unei chestii. Să vă explic:

Vine un mascul din ăsta colorat şi dat cu gel şi prosteşte o fată inocentă că vrea s-o ia de nevastă. Că aşa sunt ele, vor direct să fie luate de nevastă, ca să se fută şi ele liber şi să scape de părinţi. Deci carevasăzică puletele le minte, le vrăjeşte, le scoate în oraş, pula mea, nu ştiu ce le mai face. Apoi vine inevitabil momentul fututului à la marocaine. Într-un număr oarecare de şedinţe. După care masculul penal, tuciuriu şi dat cu gel se întreabă: “băi, fata asta e virgină, că am testat eu, DAR, cu câţi s-o mai fi futut à la marocaine style înaintea mea? Sigur e o curvă ordinară. Şi pac! O lasă.”

Na, aflând faza asta am rămas un pic prost. Sper să-mi revin şi să nu fie o chestie permanentă. Din toate aceste chestii însă, mi-am dat seama că aici e cam nasol să fii fată. Pe de o parte vrei să te fuţi, pe de altă parte nu prea poţi, sau dacă poţi stai tot timpul stresată, şi pula mea, unde mai e plăcerea dacă stai stresat? Şi acum o să vă demonstrez matematic de ce o fată pe aici, orice ar face, nu poate să câştige. După părerea mea e cea mai tare chestie pe care am scos-o de când am căcatul ăsta de blog. Şi normal, dacă mi-au trebuit două săptămâni să mă gândesc la ea. Hai să analizăm următorul grafic:

Observăm în acest grafic mai multe puncte critice pentru fiecare sex ( 1,2 şi 3 ) cu explicaţiile pe grafic. Pentru astea nu mai bat apa în piuă. Mai observăm însă două lucruri interesante :

- Graficul masculului european seamănă întrucâtva cu cel al masculului marocan, cu excepţia modului de futai specific culturii proprii, şi al punctelor aşa numite "critice"

- Graficul femelei marocane stă foarte mult în punctele inferioare ( plimbat, uitat la stele ) şi trece foarte repede în punctele superioare ( mariaj ).

- Din suprapunerea celor trei grafice rezultă ce am vrut să demonstrez: o femeie marocană are foarte mici şanse cu oricare tip de bărbat, pentru că graficele nu se intersectează mai deloc în aceeaşi unitate de timp. Tragic…