Cugetări împrăştiate – episodul 4

- Întrebare întrebătoare:

- Dacă cineva scrie într-o buda “Sugi pula” iar tu vii si îl stergi pe “i”, înseamnă că ai recunoscut că sugi pula ?

- Adâncă:

- Şopârla, observând că nu-i mai creşte noua coadă, se întoarse la cea veche. Surpriză însă, acesteia îi crescuse altă şopârlă.

- Din desene animate:

- El e, lordul Zeltron! Te aşteptam ticălosule. Activaţi transformarea neutronică, pregătire de luptă nivel subliminal 4, scuturile în unghi grad 7, putere maximă nondescriptivă!

- Taraban, te-am găsit, nu-mi vei mai scăpa! Pregătire deluptă, laser anti-pozitronic în gama roşiu-portocalie activat. Putere de poartă sub-spaţială! Cu toată viteza inainte. Foc! ( multe explozii şi jocuri de lumini ).

- Zeltron, nu mă vei învinge! Manevră de eschivare hyper-dimensională, contra-atac supertronic, laser în gama albastru activat, putere ultra-telurică activată. Şi mai multe explozii, Zeltron se dezintegrează într-un zgomot infernal, bucăţi de tablă zboară în toate direcţiile.

- Taraban, ticălosule, nu credeam că ai dobândit puterea ultra-telurică. Mă voi autorepara şi te voi învinge – spuse Zeltron trimiţându-şi cu ultimele cuante de energie sub-droizii de avarie spre Taraban. Mă voi întoarce: Ha-ha-ha-haaa. Mai râse el în timp ce ledurile de pe panoul central clipeau tot mai slab, iar corpul lui se ridica, aspirat de Nava-Mamă aflată pe suborbită interdimensională.

- Zeltron, ticălosule, credeam că ţi-am anihilat sub-droizii de avarie data trecută – strigă Taraban surprins în timp ce braţele mecanice ale celor doi roboţi îi sfâşiau carnea. Sângele şi organele androidului Taraban zburau peste tot, iar totul se termină într-o explozie uriaşă care acoperi câmpia Morţii cu resturi organice şi de tăblărie. Doar capul lui Taraban se târa cu ajutorul tentaculelor de implant.

- Mă voi reconstrui şi mă voi întoarce, Zeltron ! Vom lupta până la victoria finală! Ha-ha-ha-haaaa –râse el in timp ce capul i se auto-îngropa şi făcea joncţiunea cu baza sub-telurică de nivel 7 pentru reimplantare organică.

- Dragi copii, acesta a fost episodul 735 din serialul de animaţie Teribilul Zeltron şi Neînfricatul Taraban. Urmăriţi în episodul 736 reconstrucţia celor doi androizi şi următoarea lor luptă cu noile arme implantate. Vă dorim noapte bună şi vise plăcute.

- Din mica publicitate:

- Tânără frumoasă, cultă, simpatică, serioasă doresc relaţie de lungă durată cu un bărbat serios, nu contează vârsta sau aspectul, ceea ce este în inimă este cel mai important. P.S. fac sex oral, normal şi anal 100 RON protejat, 150 RON neprotejat.

- Tânăr nefericit, dezamăgit în dragoste, caut o fată materialistă, pe care să nu o intereseze decât banii şi să se pişe pe sentimentele mele. Ce drac’ să o mai dăm cotită după cireş, toate asta vreţi. Măcar să ştiu şi eu de la început şi să nu-mi mai fac iluzii. Aşa, căţea, loveşte în mine, că toate sunteţi nişte curve nesătule. P.S. Cumpăr pistol, se poate şi folosit, chiar şi cu un două cartuşe, sau cu un singur cartuş plus cuţit de vânătoare.

Poveşti corporatiste - episodul 7: Din fişa de obiective anuală a unui angajat la o multinaţională

Obiectiv: Să sugi până la sfârşitul anului cinci puli pline cu căcat^(*).

Criterii de evaluare:

- Ai supt 10 puli pline cu căcat: indicele I=100%

- Ai supt mai mult de 10 puli pline cu căcat: Se adaugă 10% la indicele I pentru fiecare pulă plină cu căcat suptă.

- Ai supt mai puţin de 10 puli pline cu căcat ( dar nu mai puţin de 5 ): Se scade 10% din indicele I pentru fiecare pulă plină cu căcat suptă.

- Ai supt mai puţin de 5 puli pline cu căcat: În această situaţie ai dovedit că nu eşti fidel corporaţiei, şi vei trece la un program intensiv de sodomizare zilnică, executat de un nigerian specializat, pe nume Matumba Mbobo, care măsoară doi metri înălţime, 25 de cm lungime, respectiv 7 cm grosime. Asta în timp ce tot departamentul HR se uită la tine şi te încurajează.

La finalul fiecărei şedinţe va trebui să îi sugi pula plină cu căcat.

- Angajaţii care au dovedit fidelitate şi motivaţie, sugând mai mult de 20 de puli pline cu căcat, vor fi recompensaţi astfel: Angajatul va fi adăugat în blogroll-ul profesoarei http://profesoara.wordpress.com/ şi va putea participa la o şedinţă gratuită din partea firmei, dacă achită abonamentul de 10 şedinţe. 50% din profitul înregistrat de profesoară va fi vărsat în bugetul companiei.

Bonusul anual se va calcula aşa:

B=70% * indicele de performanţă al companiei pe anul în curs + 20% * indicele de creştere al acţiunilor companiei + 9% * cât de bine esti văzut de şeful direct +1% * I , unde I este calculat mai sus.

Vă dorim un an plin de realizări in câmpul muncii şi o dezvoltare multilaterală. Şi nu uitaţi, oricât căcat mâncaţi, noi mâncăm mai mult.

(*) Notă din partea HR: Dacă una din puli nu este complet plină cu căcat, ea nu se consideră validă. Să mănânci căcat este scopul de bază într-o multinaţională, pentru că şi noi mâncăm în fiecare zi, aşadar de ce să nu mănânci şi tu? Pula este doar ambalajul, pentru a-ţi aminti că dacă nu o iei în gură s-ar putea foarte probabil s-o iei în cur.

Hassan

Un arab stătea ca de obicei într-o cafenea savurându-şi cafeluţa la nisip şi trăgând din când în când din narghilea şi holbându-se insistent la fetele care treceau pe stradă. Deodată cineva intră în mare viteză în şi strigă:

- Hassan! Hassan! Vezi că nevastă-ta te înşeală chiar acum cu prietenul tău Mohamed!

Arabul se făcu roşu la faţă, scoase cuţitul din teacă şi se năpusti pe uşă afară. În timp ce alerga spre casă se opri brusc şi se gândi:

- Hei! Cred că sunt prea nervos. Ar trebui să mă calmez puţin. În primul rând nu am nici un prieten pe care să-l cheme Mohamed, în al doilea rând nu sunt căsătorit şi în al treilea rând nici măcar nu mă cheamă Hassan.

Ştiu că unii dintre voi ştiaţi istorioara asta, dar este SO FUCKING TRUE...

Cartea Întâia a Duhurilor

1.0 Scriu această carte pentru ca toţi să creadă şi să nu se îndoiască. Toate lucrurile s-au petrecut întocmai şi cine va adăuga sau scoate vreun cuvânt să fie blestemat pe vecie să ardă în Flacăra Care Nu Se Stinge a lui Bulzunur. Eu am văzut aceste lucruri şi acum cred, dar ferice de cel ce nu le-a văzut şi crede în ele. Eternă să fie pacea sufletului  său în Câmpiile Paşnice ale lui Walramek.

1.1 Şi în acel an a fost o invazie de mari Duhuri ce zburau pe cer şi coborau în Câmpia Interzisă unde depuneau un fel de larve necrescute şi luau larvele crescute îndeajuns pe care le duceau spre Cer.

1.2  Aveau fiecare câte patru aripi care se vedeau numai când Duhul se odihnea. Când acesta era în zbor le rotea iute deasupra capului şi ele nu se mai vedeau.

1.3 Duhul putea zbura spre toate zările, cu spatele sau cu faţa, în sus şi în jos, şi avea o pereche de mari ochi cu care putea vedea la mare depărtare.

1.4 În acea zi stăteam în Poiana Rugăciunii şi meditam la Seva Dătătoare de Viaţă ce curge prin copaci, când deasupra mea a apărut cu tunet mare un Duh. El a început să coboare iute spre mine şi mi-a luat cunoştinţa.

1.5 Când m-am trezit mi-am dat seama că eram în burta Duhului şi acesta mă ducea prin văzduh. Prin burta lui se vedeau vârfurile copacilor. Mai erau şi alţi oameni acolo care fuseseră mâncaţi şi care se agitau de colo-colo vorbind în Limbi. Am încercat să-i îmbărbătez şi să le spun să aibă credinţă dar nu m-au înţeles şi păreau foarte speriaţi. Totuşi niciunul nu părea vătămat.

            1.6 Şi am fost duşi cu toţii la Cuibul Duhurilor. Acolo am văzut duhuri de toate felurile şi mărimile şi larvele lor care erau şi ele felurite. Am văzut Duhurile Mari cum se hrăneau şi cum beau apă. Apa era adusă de un fel de larve ca nişte gândaci mari şi Duhul o bea prin antenele acestora.

1.7 Duhurile Mari se hrăneau cu oameni care erau aduşi de un alt soi de larve prin burta cărora li se vedeau feţele. Se pare că erau resemnaţi pentru că niciunul nu lupta să scape. Lucru de mirare duhul nu îi înghiţea ci ei intrau direct în burta acestuia spre veşnică digerare.

1.8 Am înţeles atunci că aceasta este şi soarta noastră cumplită, să fim hrană pentru Duhurile Mari şi multă tulburare a fost în sufletul meu, drept pentru care mi-am pierdut cunoştinţa din nou, crezând că acesta îmi va fi sfârşitul.

1.9 Când m-am trezit eram din nou în Poiana Rugăciunii şi nici o boare nu mişca  frunzele copacilor şi nici un zgomot nu tulbura pacea florilor. Am înţeles că Duhul Mic m-a dus înapoi crezând că sunt mort şi nevrând să ofenseze vreun Duh Mare dându-i să mănânce mortăciuni.

1.10 Aceasta a fost mărturia mea şi jur pe pacea sufletului meu că nu am scos sau adăugat nici o faptă. Toate lucrurile s-au petrecut întocmai şi cine va adăuga sau scoate vreun cuvânt să fie blestemat pe vecie să ardă în Flacăra Care Nu Se Stinge a lui Bulzunur.

Raport de zbor nr. 723,  Pilot John adams cod. XW678, data stelară 54-23-9764

- Am efectuat un zbor de recunoaştere în vecinătatea tribului de primitivi de langă Câmpia Minei de Uraniu. Am reperat un localnic care a intrat în panică la vederea elicopterului şi a intrat în stop cardio-respirator. L-am transportat la Aeroportul Minei pentru îngrijiri medicale, dar am reuşit resurcitarea în zbor, drept pentru care l-am adormit, i-am făcut setul standard de analize şi l-am depus în locul de preluare.

Impresii personale despre Islam

Cum încă trenez pe aici prin Maroc, fără şanse de a ma întoarce prea repede acasă, şi cum majoritatea lumii cu care am intrat în contact e musulmană, Porcuşorul Curios s-a gândit că ar fi interesant să afle câteva informaţii “de la sursă” despre religia lor, modul de a gândi, obiceiuri, tradiţii şi alte chestiuni, fără a se lăsa influenţat nici de propaganda americană “contra” nici de cea musulmană “pro”. Ceea ce o să scriu aici sunt concluzii personale, atât cât am putut eu să aflu despre, fără a ţine partea nimănui. Cred că o să fie interesant. Continuăm aici…

Apneiştii

Gloata tăcută şi imobilă privea spre Marele Toboşar, care ţinea ciomagul cu cap de pluş deasupra Marii Tobe, ţinându-şi răsuflarea cu stoicism şi aşteptând semnalul eliberator. Indivizii deveneau pe rând verzi, albaştri şi violeţi, ţinându-şi răsuflarea  plini de poişenie. În spatele lor, Marele Flagelator ţinea în mână un bici lung, împodobit cu bile metalice de rulment, împletite cu grijă în pielea biciului. De fiecare dată când unul dintre enoriaşi nu se mai putea abţine şi dădea drumul aerului înmagazinat în plămâni biciul se abătea fără milă asupra spatelui său gol. Respectivul nici nu se întorcea, ci cădea la pământ într-un gest plin de umilinţă. În momentul în care mai mult de jumătate din enoriaşi dădeau drumul aerului, Marele Toboşar bătea ritmul ritual de Reluare a Respiraţiei. În acest moment credincioşii îşi recăpătau suflul, inspirând totuşi moderat. După jumătate de minut Marele Toboşar bătea ritmul de Încetare a Respiraţiei şi totul reîncepea.

Lak privea uimit tot acest ritual, neputându-şi lua ochii de la biciul Marelui Flagelator, scăpă un strigăt de uimire.  Salik, citindu-i gândurile, îl trase la o parte.

- Nu trebuie să-i deranjezi în nici un fel. Orice întrerupere poate avea urmări fatale.

- Dar ce înseamnă tot acest ritual ciudat? Şi cine sunt aceşti oameni ?

- Sunt discipoli ai Marii Religii a Apneiştilor. Ritualul la care asistăm este Rugăciunea de Seară. Există patru astfel de rugăciuni pe zi, dimineaţa, la prânz, seara şi la ora două noaptea. Toată lumea este obiligată să participe la aceste rugăciuni.

- Cine sunt indivizii cu toba şi cu biciul? Şi ce fel de rugăciune este aceasta ?

- Sunt două personaje centrale în religia lor. Cel care bate ritmul ţinerii respiraţiei şi cel care pedepseşte pe cei care nu îşi ţin destul de mult respiraţia. Aceştia sunt consideraţi cei mai păcătoşi din comunitate şi sunt pedepsiţi cu lovituri de bici.

- Dar e absurd! – strigă Salik Pentru ce acest ritual? Şi la ce foloseşte să-ţi ţii respiraţia?

Lak îi puse mâna la gură şi privi speriat în jur. Din fericire nimeni nu îi auzise.

- Să nu mai spui niciodată aşa ceva cu voce tare! Adepţii devin deosebit de violenţi dacă li se spune că religia lor nu e cea dreaptă. De cele mai multe îi omoară pe loc cu pietre pe cei care îi contestă. De fiecare dată când te afli în compania lor trebuie să respiri rar şi cât mai puţin zgmotos, altfel te percep ca pe unul care îi desconsideră, chiar îi insultă. Un Apneist va încerca, chiar în afara orelor de rugăciune, să minimizeze consumul de aer.

- Bizar. Dar de unde vine toată nebunia aceasta?

- Nu se ştie. Se spune că sunt urmaşii unei organizaţii ecologiste din mileniul trecut, de dinainte de Marea Catastrofă Ecologică. Se pare că militanţii ecologişti se adunau pentru a protesta împotriva poluării ţinându-şi răsuflarea in grup. Apoi, după Catastrofă, tot acest ritual a devenit o religie. Dar să nu spui niciodată acest lucru cu voce tare. Vei fi imediat taxat ca eretic şi omorât cu pietre.

- Şi care este versiunea lor oficială? Şi la ce se închină de fapt? Se ghidează după ce norme ?

- Ei bine, zeitatea lor supremă este Scafandrul Sfânt, al cărui profet este Ronnie James Dio. Gurile rele spun că acesta ar fi fost un fel de cântăreţ obscur din mileniul trecut, dar apneiştii îl venerează ca pe un profet. Rugăciunea lor de bază este "Holy Diver" – Scafandrul Sfânt, pe care oricine o învaţă din fragedă pruncie. Se spune că aceste versete sunt profetice şi profeţesc Marea Venire a Scafandrului Sfânt, care va veni la Sfârşitul Timpurilor în costum de scufundare, călare pe un Tigru Alb. Atunci tot aerul de pe planetă va dispărea instant, doar cei antrenaţi prealabil putând rezista un timp suficient. Toţi oamenii vor muri sufocaţi în afară de apneişti, care vor fi luaţi în ultima clipă împreună cu Scafandrul Sfânt pe tigrul său alb şi duşi în WaterHalla, Raiul apneiştilor.

- Un scafandru călare pe un tigru ? Asta este curată nebunie.

- Se prea poate, nimeni nu ştie adevărul. Arhivele au fost distruse după Catastrofă şi nimeni nu mai poate spune care a fost religia adevărată Înainte. De fapt mai există o carte sfântă, Ghidul Scufundătorului, pe care toţi Apneiştii îl învaţă pe de rost. Există odată pe săptămână Ritualul Scufundării şin care toată lumea merge la Râul Sfânt şi....

- Şi care este ideea cu Tigrul Alb?

- Textele antice sunt destul de imprecise. Singura referire la tigrul alb se află în versetele din Holy Diver. Acolo Scafandrul Sfânt călăreşte un tigru, despre care se ştie că este curat, de acolo şi ideea de alb... de fapt anual există Ritualul Încălecării, în care cei mai curajoşi dintre apneişti fac rodeo în costum de scafandru pe un tigru. Cei care mor sunt consideraţi păcătoşi, iar trupurile lor sunt aruncate la peşti piranha, în semn de supremă umilire. Cei care supravieţiuesc nesfâşiaţi de tigru sunt trataţi cu onoruri şi promovaţi în grad în cadrul ordinului.

O tăcere grea se aşternu. Lak nu-şi revenea din uimire. Salik îl luă de braţ şi îi spuse:

- Hai să mergem. Nu suntem în siguranţă aici.

Lak se lăsă purtat fără un cuvânt. Totul părea ireal, în lumina tot mai slabă a amurgului. Pe măsură ce se îndepărtau, loviturile de bici şi toba se auzeau tot mai slab. Lui Lak i se păru că norii aveau forma unui scafandru călare pe un tigru. Dar, bineînţeles, era doar o iluzie.

Scurt eseu despre căcat

Este un fapt ştiut că toată lumea se cacă. De fapt orice vietate de pe pământ se cacă. Capre negre, viezuri, viermi laţi, insecte… toată gama de vieţuitoare îşi elimină scursurile intestinale într-un fel sau altul. Clasicul proces de transformare al substanţelor utile în energie + căcat. Pe măsură ce bolul alimentar pleacă din stomac şi înaintează victorios spre găoază îşi pierde din calităţile nutritive şi se transformă în căcat. Procentul de căcat din respectivul bol creşte direct proporţional cu distanţa parcursă în intestinul subţire.

Odată cu intrarea în intestinul gros lucrurile se îngroaşă. Aici putem vorbi despre căcatul propriu-zis, moment în care toţi nutrienţii au fost absorbiţi. Tot felul de bacterii descompun pentru o ultimă dată bolul de căcat, absorbind apa şi ce-a mai rămas util pe acolo, dac-o mai fi rămas ceva. Astfel, continuându-şi gloriosul drum spre lumină, fostul bol alimentar îşi pierde şi ultima fărâmă de substanţă utilă, transformându-se în final în ceea ce şi trebuie să fie de fapt: căcat.

Ei bine, dragii mei, substanţa rezultată, numită de unii zeama curului, cu toate proprietăţile sale fizice cum ar fi culoare, miros, gust, cât şi chimice cum ar fi toxicitatea extremă şi aciditatea se numeşte într-o firmă Human Ressources.

Într-o zi…

…omul, simţindu-se puternic şi atoateştiutor, a venit la Dumnezeu şi i-a spus:

Continuarea aici