luni, 19 decembrie 2011

Dani Şeful Tuturor


            Încǎ din fragedǎ pruncie, DANI din satul Botuşel, comuna Fundu Moldovei, judeţul Suceava a fost un individ diferit de ceilalţi. Din cauza inteligenţei sclipitoare - implicit a calortei craniene cu 2 numere mai mari decât a celorlalţi copii de vârsta lui – era poreclit "Deşteptul", lucru care îl încânta foarte tare, deşi nu inţelegea de ce toatǎ lumea râdea înfundat când era strigat în felul acesta. A pus însǎ acest fapt pe seama invidiei rǎutǎcioase a celorlalţi copii, fiind binecunoscut faptul cǎ în general copiii sunt invidioşi şi rǎutǎcioşi cu cei supradotaţi.
Din familie doar mama sa a ştiut sǎ exploateze talentele ascunse ale micului DANI, aceasta trimiţându-l mereu dupǎ cartofi şi ceapǎ doar cu basca sa superîncǎpǎtoare.
De mic copil talentele sale s-au manifestat în lumea artisticǎ şi a ştiinţei, fiind fan Andreea Raicu, Mǎruţǎ, precum şi mare pasionat de fizicǎ cuanticǎ şi de cǎlǎtoria în timp. Era de asemenea un tip sociabil şi, deşi nu prea ieşea din casǎ,  avea peste 500 de prieteni pe Facebook şi era nelipsit de pe Twitter.
Necazurile lui DANI au început de timpuriu, când s-a declarat pe Facebook un mare fan al emisiunii Through the Wormhole cu Morgan Freeman, mai ales a celor în care venea vorba de fizicǎ cuanticǎ, lumea subparticulelor şi cǎlǎtoria în timp. Dus consultul psihiatric anual obligatoriu care se fǎcea împreunǎ cu clasa, psihiatrul i-a mǎrturisit îngrijorat învǎţǎtoarei:

“ Nu am mai întâlnit copil de clasa I-a sǎ fie pasionat de cǎlǎtorii în timp. Dupǎ pǎrerea mea - şi a altor specialişti – este vorba de un sindrom post-traumatic legat de dispariţia prematurǎ a cǎţelului sǎu, Snoopy, care a fǎcut atac de cord în timpul unei poşte câineşti, în timp ce aştepta sǎ-i vinǎ rândul la cǎlǎrealǎ. Ghinionist câine.Nici mǎcar nu a murit fericit.  "

Dupǎ episodul cu Facebook-ul, DANI a intrat în contact virtual cu nişte fizicieni belgieni de culoare de la – ziceau ei – institutul Max Plank din Germania. DANI a fugit la un moment dat de la ore pentru a participa la un seminar de fizicǎ experimentalǎ la Bucureşti. Nu micǎ i-a fost uimirea când s-a trezit sechestrat într-o garsonierǎ din Ferentari şi sodomizat timp de o sǎptǎmânǎ de trei ţigani în cǎlduri. Fapt care se putea ghici cumva şi din ultima lui postare de pe Twitter de dinainte de a i se confisca smartphone-ul :

" BRB. O iau la caca!!! "

            La proces, cei trei ţigani au avut de declarat în apǎrarea lor urmǎtoarele :

            " De unde era sǎ ştim, mâncaţi-aş cǎ nu e gǎozar? La noi în Ferentari, când te declari fan Morgan Freeman şi zici cǎ îţi place Worm-Hole e clar cǎ iţi plac ţiganii gay!”

            Scǎpat din Ferentari, cu ruşinea în suflet faţǎ de cei 500 de prieteni de pe Facebook care îl tot întrebau dacǎ acum s-a prins cum vine treaba cu gaura de vierme, şi-a anulat abonamentul la Internet mobil şi a fugit în lume, urcându-se aleator în trenul Iaşi-Timişoara. Fiind încǎ la o vârstǎ fragedǎ şi având nevoie de ocrotire pǎrinteascǎ, a fost adoptat de o familia de porumb din Jebel, jud. Timiş, alǎturi de care a trǎit fericit timp de aproape un an. Tata porumb îl învǎţa sǎ sperie ciorile care dǎdeau tarcoale coceanului familial, iar mama porumb îl antrena în exclusivista artǎ a cǎutatului de râme. Trebuia sǎ fii iute ca sǎ prinzi o cantitate suficientǎ de râme pentru masa de prânz, acestea fiind reputate ca alergǎtori înǎscuţi şi maeştri în arta camuflǎrii.

            DANI simţea cǎ îşi gǎsise liniştea sufleteascǎ, moment în care s-a produs o tragedie inexplicabilǎ. Era undeva pe la sfarşitul toamnei, când familia sa adoptivǎ a cǎzut seceratǎ de o combinǎ. În faţa acestei drame, DANI a fost nevoit sǎ ia din nou drumul pribegiei, rǎmânând cu o gravǎ intoleranţǎ faţǎ de mǎmǎligǎ şi cu accese de furie inexplicabilǎ şi necontrolatǎ când simţea miros de popcorn. De asemenea, a rǎmas cu o ciudatǎ capacítate extrasenzorialǎ de a detecta orice lan de porumb pe razǎ de zece kilometri şi de a intra în contact telepatic cu orice ştiulete mai lung de douǎzeci de centimetri.

            Pribeag din nou pe strǎzile Timişoarei, a fost racolat de o gaşcǎ de aurolaci acuiaţi în Gara de Nord. Inhalaţiile repetate de lac de parchet Palux i-au sporit capacitǎţile extrasenzoriale. În transǎ pretindea cǎ poate comunica cu sticlele de ulei de porumb de la alimentara din fata gǎrii - pe care le numea afectuos “tatǎ” – spre admiraţia colegilor sǎi de trotuar. A ajuns repede mentorul lor spiritual şi şef de gaşcǎ, lucru care se putea intui uşor din id-ul sǎu de mess:  sefu_tuturor_dani84

            Tot pe stradǎ a fost remarcat de liderul unei grupǎri de recuperatori, care, impresionat de poveştile lui Dani despre tapetul scorojit al garsonierei din Ferentari, l-a luat sub aripa sa ocrotitoare şi l-a iniţiat în nobila artǎ a recuperǎrii debitelor şi a zdrobirii lente a degetelor cu uşa şi cu cǎrǎmida. Aşa a trǎit Dani Şeful Tuturor pânǎ la 29 de ani în mediul select al recuperatorilor şi peştilor din Timişoara. La a 29-a aniversare a primit în dar de la mentorul sǎu - acum un bǎtranel simpatic retras la pensie într-un fotoliu de parlamentar – un lanţ de aur cu cruce de aur, pe care era gravat în relief motto-ul care l-a cǎlǎuzit pe Dani în carierǎ:

            “ Debitor ce nu plǎteşte, degetele i le zdrobeşte. Trǎiascǎ porumbul! Moarte ţiganilor! ”

            Un singur regret l-a urmǎrit pe Dani în viaţǎ, mai ales in ultimii 23 de ani, de când şi-a pierdut virginitatea analǎ : nu a gǎsit o fatǎ care sǎ nu-l lase sistematic sǎ-şi plǎteascǎ singur biletul la film. De unde sǎ aibǎ un biet bǎiat sǎrac din Fundu Moldovei bani de film? Nişte materialiste toate, şi curve pe deasupra. Astfel, a apelat la ultima sa şansǎ de a gǎsi o gagicǎ aşa cum vrea el, de “maxym” 35 de ani care sǎ nu se gândeascǎ doar la banii (ei) – anunţul la ziar.

Înduioşat de povestea tristǎ a lui Dani, am decis sǎ public şi pe acest blog anunţui sǎu complet din PubliTim online. Haideţi sǎ-l ajutǎm pe sǎracul bǎiat sǎ-şi gǎseascǎ dragostea adevǎratǎ. Scrieţi-i cat mai mulţi.

http://www.publi24.ro/anunturi/matrimoniale/el-pentru-ea/anunt/caut-jumatatea/7b096c7171616151.html




marți, 22 noiembrie 2011

Demnitar prins că (nu) fură


O incredibilă ştire de ultimă oră ne parvine de la Secretariatul General al Guvernului. Demnitarul – să-i spunem - Dumitru D. , care lucra ca şi contractor de licitaţii la departamentul de drumuri din Ministerul Transporturilor, deşi uns în funcţie de mai bine de un an a fost prins că (nu) fura şi refuza în mod sistematic să ia şpagă. Cităm din conferinţa de presă organizată cu ocazia prinderii lui:

Purtător de cuvânt: Suntem uimiţi de acest comportament absolut anormal pentru un demnitar cu această functie. Guvernul îşi exprimă profunda consternare şi îngrijorare cu privire la acest comportament, total incompatibil cu functia pe care D.D. o deţine

Reporter: Dar totuşi cum a fost prins sus-numitul că (nu) desfăşura activităţile specifice de furăciune?

Pdc: Suspiciuni au existat încă din prima lună după investitură, când a permis accesul la o licitaţie importantă unei firme care (nu) dăduse şpagă la minister. S-a crezut iniţial că este o afacere personală a sus-numitului, lucru întrucâtva normal, având în vedere că era proaspăt în funcţie şi trebuia să-şi facă plinul prima dată. S-a suspectat chiar că ar fi vorba de prostie. În timp însă s-a dovedit că un e aşa, iar lucrurile s-au agravat…

Reporter: Care a fost picătura care a umplut paharul?

Pdc: Ei bine, acum o lună, o firmă respectabilă cu care am lucrat foarte bine în trecut, băieti buni, cotizanţi serioşi şi în campania electorală l-au contactat pe D.D. pentru a realiza o tranzacţie absolut normală de mituire pentru câştigarea unei licitaţii pentru tronsonul de autostradă Deva-Sibiu. Atunci, contractorul de licitatii parcă a înebunit. Nu numai că a refuzat suma care i se oferea, ba a sesizat şi poliţia pentru o aşa-zisă “încercare de mituire a funcţionarului public”. Este un tupeu nemaivăzut. Cum să deranjezi poliţia pentru aşa ceva? Doar ei ar trebui să ne apere de observatorii UE, nu de clienţii noştri oneşti.

Reporter: Care este paguba estimată pe care a provocat-o funcţionarul (ne)corupt?

Pdc: Este foarte greu de estimat. O comisie de evaluare a fost formată pe loc pentru evaluarea prejudiciului. Asupra lui D.D planeaza însă acuzatii grave. În primul rând firma respectivă s-a retras de la licitaţie, deci autostrada nu va fi începută mai devreme de doi ani, asta doar dacă se va găsi o altă firmă la fel de bun platnică. Să nu mai vorbim de faptul că o grămadă de funcţionari superiori au rămas cu vilele începute şi rate de leasing la maşini neachitate din cauza lui D.D. Ce vină au aceşti bieţi oameni? Au contat doar pe un venit carea ani de zile a fost sigur şi acum s-a evaporat din cauza unui nemernic de funcţionar. Criza asta e nemiloasă.

Reporter: Ce veţi face în continuare?

Pdc: Am şi iniţiat procedura de demitere a respectivului din toate funcţiile. Analizăm retragerea sprijinului politic şi destituirea din PDL. În plus, mai mulţi colegi, pe care acţiunile respectivului i-au afectat în mod direct vor să ceară daune în instanţă. Ce e şi mai grav, opoziţia ne dă cu tifla şi cere postul respectiv pentru PSD. Citez din telegrama primită azi-dimineaţă la sediul partidului nostru:

“Este inacceptabil şi ilar faptul că puterea a ajuns în situaţia jalnică de a nu mai avea oameni competenţi pentru asemenea posturi importante în stat. Aceasta dovedeste odată în plus erodarea la care PDL a fost expusă de iresponsabilul guvern Boc. Pe vremea lui Năstase asemenea elemente nu aveau  şansa de a obţine nici măcar un post de consilier în cel mai mic sat din Moldova.
Solicităm ca acest post să fie oferit PSD, pentru că noi avem de 8 ani exact omul care trebuie în acel loc. În caz contrar opoziţia va initia o moţiune de cenzură împotriva guvernului şi va cere destituirea preşedintelui Băsescu.”

miercuri, 2 noiembrie 2011

Dreptortodox.ro


De ceva vreme încoace Biserica Ortodoxǎ a constatat împuţinarea îngrijorǎtoare a mirenilor care trec pragul sfintei dreptbiserici dreptortodoxe pentru a sǎvârşi sfântul act al spovedaniei. A mai constatat şi împuţinarea de-a dreptul alarmantǎ a celor care, ieşind de la spovedanie, trec şi pe la Cutia Milei, aşa cum preadreptcuviosul care îl asistǎ pe preapǎcǎtos în ritualul sfânt al mǎrturisirii de nu uitǎ sǎ menţioneze la sfârşit, ca etapǎ obligatorie pentru purificarea sufletului celui alunecat.
Situaţia este de-a dreptul alarmantǎ, mai ales cǎ se ştie foarte bine cǎ nu poate exista iertarea pǎcatelor fǎrǎ trecerea prin faţa cutiei respective şi fǎrǎ lǎsarea obolului, întru vesnica propǎşire a respectabilei şi izvorâtoareidehar instituţii. În faţa acestui fenomen, în virtutea grijii nemǎrginite pentru mântuirea sufletelor dreptcredincioşilor dreptortodocşi, şi de asemenea în tendinţǎ cu tehnologiile moderne, ca sǎ nu mai zicǎ nimeni cǎ Biserica Ortodoxǎ este o instituţie anacronicǎ şi împietritǎ în nişte ritualuri care nu s-au schimbat de vreo 2000 de ani care nu se mai upgradeazǎ cu nimic, Patriarhia Ortodoxǎ lanseazǎ noul site special conceput pentru iertarea pǎcatelor:


Pe acest nou site dreptcredinciosul dreptortodox se va putea înregistra gratuit şi va beneficia timp de o lunǎ întreagǎ de zile de urmǎtoarele servicii gratuite:
-          Vizualizarea tuturor posturilor, praznicelor, slujbelor şi milosteniilor din calendarul dreptortodox
-          Vizualizarea în timp real a locaţiilor şi traseului principalelor moaste prin ţarǎ şi prin lume.
-          Downloadarea a 5 slujbe în format mpeg
-          Video streaming în timp real a tuturor slujbelor de la Catedrala Patriarhalǎ.
-          Localizarea prin GPS în timp real a 5 din cele mei apropiate biserici ortodoxe de locaţia în care deţinǎtorul se aflǎ.

Dupǎ o lunǎ aceste servicii se vor plǎti cu o sumǎ modicǎ, echivalentul unui Big Mac pe zi ( sau a unui hamburger vegetarian în zilele de post ). Dacǎ poţi în fiecare zi sǎ treci pe la Mac şi sǎ bagi în tine junk food de banii ǎştia, sigur poţi sǎ donezi aceeaşi sumǎ pentru o cauzǎ mai nobilǎ.
Dreptenoriaşii care uploadeazǎ pe site un numǎr egal de bonuri de casǎ scanate de la MacDonalds cu numǎrul de zile de abonament cumpǎrate vor beneficia de o reducere de 10% la serviciile www.dreptortodox.ro. Plata se poate face atât prin card, prin SMS, cât şi la orice casierie a bisericii sau chioşc de ziare de unde veţi achiziţiona niste vouchere speciale ce conţin un cod unic.

Partea interesantǎ şi mântuitoare de abia acum vine, şi a fost implementatǎ magistral de cǎtre departamentul de IT-cǎlugǎri ai Mânǎstirii Cernica. S-a implementat în premierǎ mondialǎ un sistem online de mǎrturisire şi iertare a pǎcatelor. Prin acesta, dreptcredinciosul dreptortodox nu va mai fi obligat sǎ treacǎ pe la bisericǎ pentru spovedanie. Procedura este foarte simplǎ, dreptutilizatorul trebuind doar sǎ fie înregistrat pe situl bisericii cu numǎrul de mobil, adresa de acasǎ, adresa de mail, numǎrul contului bancar şi fişa fiscalǎ pe anul anterior, din care sǎ reiasǎ exact veniturile acestuia.
Acesta va intra la secţiunea Spovedanie Online, va bifa pǎcatele pe care doreşte sǎ le mǎrturiseascǎ şi va apǎsa pe butonul Iartǎ. Fiecare pǎcat iertat, în funcţie de gravitatea lui va fi taxat cu o sumǎ modicǎ, multiplul costului unui BigMac ( sau a unui hamburger vegetarian în zilele de post ). Dacǎ poţi sǎ te îndopi cu junk-food, poţi sǎ îţi şi plǎteşti pǎcatele în aceeaşi monedǎ. Aşa..
Mai departe utilizatorul îşi poate vizualiza Coşul Virtual de Pǎcate, poate adǎuga sau scoate pǎcate din acesta apǎsând butoanele “Mǎrturiseşte” sau “M-am rǎzgândit”. La final, dupǎ apǎsarea butonului “Confirmǎ iertarea” se intrǎ într-o paginǎ în care utilizatorul face plata, într-o aşa numitǎ pre-cutie a milei virtualǎ, o îmbunǎtǎţire a post-cutiei milei realǎ pe care mulţi o ocoleau, cǎzând astfel într-un nou pǎcat.
Plata se va putea face cum am menţionat mai sus, introducând codul unic al voucherelor pre-plǎtite, prin SMS-uri su taxǎ sau cu orice card bancar. Etapa finalǎ constǎ în confirmarea plǎţii iertǎrii, în care utilizatorul este obligat sǎ bifeze disclaimer-ul “Sunt conştient cǎ omiterea oricǎrui pǎcat, oricât ar fi el de neînsemnat, poate duce la damnare eternǎ”.

Pe viitor, conducerea dreptbisericii noastre dreptortodoxe se gândeşte la unele îmbunǎtǎţiri, cum ar fi:
-          Introducerea conceptului de pachete de pǎcate. Acestea vor fi introduse ca urmare a observaţiilor statistice asupra pǎcatelor care se comit împreunǎ ( de exemplu adulterul merge foarte bine cu minciuna, doar ca sǎ mergi sa cǎţeleşti secretara trebuie sǎ-ţi minţi nevasta cǎ lucrezi pânǎ târziu sau eşti în delegaţie ). Pachetele vor beneficia de reduceri de la 5% la 20% în funcţie de numǎrul de pǎcate conţinute.

-          Pachete pentru iertarea în avans a pǎcatelor. Într-adevǎr, nu ştii când poate veni sfârşitul prin accident de maşinǎ, stop cardiac sau aruncare de la etaj de cǎtre soţ încornorat furios. De aceea utilizatorul, înaintea unei activitǎţi posibil generatoare de pǎcate, cum ar fi o delegaţie, team-biulding, beţie cu colegii urmatǎ de o vizitǎ nevinovatǎ la un club de striptease, poate cumpǎra în avans un astfel de pachet, putând apoi sǎ facǎ activitatea respectivǎ cu sufletul curat. Creditele pentru pǎcatele necomise vor fi valabile doar o lunǎ, dreptcredinciosul fiind obligat sǎ comitǎ respectivul pǎcat în 30 de zile sau creditul va fi pierdut.

-          Iertarea prin SMS. Dacǎ eşti undeva departe, fǎrǎ acces la net şi nu deţii un smartphone pentru a accesa varianta mobilǎ a sitului nostru, poţi trimite un SMS cu codul pǎcatului pe care eşti pe cale de a-l sǎvârşi sau l-ai sǎvârşit. Costul acestui serviciu va fi suprataxat cu 100% din cauza costurilor mari de integrare cu operatorii de telefonie mobilǎ.

Iatǎ deci cum biserica noastrǎ strǎmoşeascǎ se modernizeazǎ, venind în întâmpinarea nevoilor enoriaşilor sǎi prin croirea de noi cǎi alternative spre buzunarul sufletul acestora. Dumnezeu sǎ vǎ binecuvinteze!

luni, 24 octombrie 2011

România…


Ţara unde oamenii cumpără lucruri de care nu au nevoie, pe bani pe care nu-i au, pentru a impresiona oameni pe care îi urăsc.

marți, 11 octombrie 2011

Dicţionar corporatist-comercial


            Lucrezi într-un post comercial, sau, mai rǎu, într-o corporaţie. E clar cǎ tu urǎşti orice contact cu alţi oameni şi ai prefera sǎ stai singur într-un birou şi sǎ primeşti pe mail dimineaţa ce ai de fǎcut şi sǎ trimiţi seara rezultatele. Însǎ, pentru cǎ erai “între joburi”, (nu şomer) ţi-ai pus CV-ul pentru acest post de cǎcat care presupune interacţiunea cu alţi oameni. Şi nu orice fel de oameni, ci muişti corporatişti cu fundul plat şi creierul spǎlat de-atâtea şedinţe sau vulpi comerciale care, pentru a-şi atinge targetul de vânzǎri, s-ar preface cei mai buni prieteni şi cu dracul ( chiar şi cu tine ) pentru a-ţi vinde nuş-ce-cǎcaturi de care nu ai nevoie. Ai luat acest job pǎcǎlindu-l pe intervievator cǎ esti o persoanǎ “comunicativǎ”, “care relaţioneazǎ uşor”, “care se integreazǎ uşor în colectiv”, pe când tu eşti o dronǎ antisocialǎ, care ar prefera sǎ stea pe facebook şi pe mess toatǎ ziua în loc sǎ ieşi la o cafea pe coridor mǎcar cu colegii de birou.
            Ei bine, hai sǎ încerc sǎ te ajut mǎcar puţin cu câteva traduceri a unor termeni corporatişti-comerciali-forţat politicoşi, carevasǎzicǎ sǎ te iniţiez în bǎgatul elegant în p*zda-mǎtii care se practicǎ în mediile infecte mai sus-menţionate, cu atâta eleganţǎ încât îţi vine sǎ le mai şi mulţumeşti frumos.

Frazǎ:                        Foarte interesant.
Ce întelegi tu:          Sunt impresionaţi
Ce vor sǎ spunǎ:    Ideea ta e de cǎcat.

Frazǎ:                        Cu cea mai mare consideraţie...
Ce întelegi tu:          Mǎ ascultǎ
Ce vor sǎ spunǎ:    Eşti un idiot

Frazǎ:                        E o propunere foarte îndrǎzneaţǎ.
Ce întelegi tu:          Apreciazǎ iniţiativa şi curajul meu
Ce vor sǎ spunǎ:    E o nebunie şi tu eşti un idiot.

Frazǎ:                        Aş sugera sǎ...
Ce întelegi tu:          E doar o idee marginalǎ şi fǎrǎ importanţǎ.
Ce vor sǎ spunǎ:    Fǎ aşa cum zic eu sau o sǎ suporţi consecinţele

Frazǎ:                        Foarte interesant
Ce întelegi tu:          Sunt impresionaţi
Ce vor sǎ spunǎ:    Am uitat deja

Frazǎ:                        Sunt aproape de acord
Ce întelegi tu:          Vom cǎdea în curând la o înţelegere
Ce vor sǎ spunǎ:    Nu sunt deloc de acord

Frazǎ:                        Cǎ tot veni vorba....
Ce întelegi tu:          Nu are prea mare importanţǎ
Ce vor sǎ spunǎ:    Despre asta voiam de fapt sǎ discutǎm

Frazǎ:                        Sunt sigur cǎ ar putea fi vina mea
Ce întelegi tu:          De ce oare crede cǎ e vina lui?
Ce vor sǎ spunǎ:    Este vina ta!

Frazǎ:                        Sunt de acord cu tine, dar...
Ce întelegi tu:          Vrea sǎ aducǎ o micǎ modificare
Ce vor sǎ spunǎ:    Trebuie sǎ o iei de la capǎt

Frazǎ:                        Am doar cateva mici remarci la documentul tǎu
Ce întelegi tu:          A gǎsit cateva mici greseli de exprimare
Ce vor sǎ spunǎ:    Trebuie sǎ o iei de la capǎt

Frazǎ:                        Vom ţine legǎtura
Ce întelegi tu:          Mǎ vor contacta maine sau poimâine cu o ofertǎ
Ce vor sǎ spunǎ:    Deja am uitat de tine

Frazǎ:                        Ar trebui sǎ luǎm prânzul împreunǎ
Ce întelegi tu:          Voi primi în curând o invitaţie
Ce vor sǎ spunǎ:    Nu e o invitaţie, încerc doar siticos

Frazǎ:                        Destul de bine
Ce întelegi tu:          Destul de bine
Ce vor sǎ spunǎ:    Extraordinar de prost

Frazǎ:                        Nu e rǎu
Ce întelegi tu:          E aşa şi aşa
Ce vor sǎ spunǎ:    E foarte bine

Frazǎ:                        Ar trebui sǎ cauţi sǎ-ţi extinzi orizontul profesional
Ce întelegi tu:          Vor sǎ mǎ trimitǎ la un training pe banii firmei
Ce vor sǎ spunǎ:    Am gǎsit pe cineva mai bun şi vrem sǎ te dǎm afarǎ

sâmbătă, 24 septembrie 2011

Si am ajuns critic de bloguri

Am fost "ispitit" sa scriu cateva randuri pe luna intr-o revista culturala.
Porcusorul si cultura...baba si avioanele.


http://porcusorulserios.blogspot.com/2011/09/si-am-ajuns-critic-de-bloguri.html

miercuri, 21 septembrie 2011

Nişte ţigani…


            Aflǎm cu stupoare urmǎtoarea ştire aşa-zisǎ “la cald”. Ţiganii cer înlocuirea din DEX a denumirii etniei lor din ţigan în rom.

"Vǎ solicitǎm sǎ luaţi mǎsuri pentru a rectifica imediat definiţia cuvântului «ţigan», dupǎ cum urmeazǎ: sǎ consemnaţi caracterul peiorativ al cuvântului «ţigan» atunci când acesta din urmǎ este folosit pentru a denumi o persoanǎ care aparţine minoritǎţii rome şi sǎ specificaţi cǎ folosirea acestui cuvânt nu este recomandatǎ deoarece este considerat ofensator (discrimineazǎ împotriva minoritǎţii rome), sǎ consemnaţi caracterul peiorativ sau depreciativ pentru epitetul de la punctul 3 din definiţia cuvântului «ţigan», care în prezent apare: «Epitet dat unei persoane cu apucǎturi rele», sǎ definiţi minoritatea naţionalǎ în dreptul cuvântului «rom», care va deveni astfel termenul de referinţǎ (termenul principal) în locul cuvântului «ţigan»"

Nu înţeleg, mânca-ţi-aş, unde e discriminarea. În folosirea unui sau altui termen? Cred cǎ discriminarea e doar un rezultat al „apucǎturilor rele” pe care le acuzǎ fraţii noştri mai coloraţi, şi nu se trage nicidecum din DEX, cǎrţulie de care oricum majoritatea nu au auzit. Şi de ce ai vrea sǎ ai ca naţie un nume de bǎuturǎ? Cum cǎcat ar fi dacǎ polonezii n-ar mai vrea sǎ se cheme polonezi ci "vodcǎ”, sau irlandezii "whiskey” ?
Un mic „hint” ni-l dǎ fratele Mǎdǎlin Voicu, care ne spune ceva de genul:

"Normal cǎ suntem ofensaţi. Cine n-ar fi ofensat dacǎ s-ar numi Popescu, iar ceilalţi l-ar striga Ionescu?”

Frate Mǎdǎlin, hai s-o luǎm altfel. Eu sunt Popescu şi în casa mea s-a aciuat de la o vreme Ionescu, un fost angajat cu ziua, pe care nu l-am lǎsat de milǎ pe drumuri, ci i-am fǎcut un culcuş în hambar. Între timp şi-a fǎcut domiciliul la mine, iar când şi-a scos buletinul nou s-a "intitulat” Popa şi se pretinde rudǎ bunǎ de-a mea. Ţipǎ în tot satul cǎ pe el îl cheamǎ Popa, iar pe cei care îl strigǎ Ionescu îi bate cu parul şi îi acuzǎ la primǎrie şi la postul de poliţie de discriminare.

Asta n-ar fi tot: Eu aveam o relaţie bunǎ cu toţi oamenii din sat, mai ales cu Franţ. Nevastǎ-sa mǎ simpatiza, mai ales fiicele lui Franţ se purtau bine cu mine de cate ori mergeam pe la ei în vizitǎ. Le mai aduceam câte o gǎinǎ grasǎ, iar ele mǎ lǎsau din când în când sǎ le cǎlǎresc poneiul prin hambar şi la fâneaţǎ. Ei bine, lucrurile s-au stricat rǎu de când şleahta de puradei ai lui Ionescu a început sǎ dea târcoale ogrǎzii lui Franţ şi sǎ fure gǎini. De multe ori, în puterea nopţii Franţ ieşea în papuci şi cǎmaşǎ de noapte sǎ vadǎ ce se petrece la el în ogradǎ, doar ca sǎ vadǎ un individ cu un sac burduşit de gǎini cum sare gardul. La întrebarea :
-          Care eşti, bǎ, acolo ?
Puradelul numǎrul x al lui Ionescu rǎspundea peste umǎr.
-          Popescu!
Şi se fǎcea nevǎzut.

A doua zi, când Franţ venea la mine cu jalba-n proţap cǎ cine i-a furat gǎina, mergeam împreunǎ la Ionescu în hambar pentru a cere socotealǎ (unde abia te puteai ţine de nas de ce putoare era ) dialogul era invariabil:

Eu: Ionescu, am fost acuzat cǎ am furat azi noapte un sac de gǎini de la Franţ. Ştii ceva despre asta?
            Ionescu: Nu ştiu nici un Ionescu pe aici, eu sunt Popa.
            Franţ: În fine, Popa, cine a furat gǎinile?
            Ionescu cǎtre puradelul y: Hauzi bǎi!
            Puradelul y: Ce-i bǎi?
            Ionescu: Halişi?
            Puradelul y: Halii!
            Ionescu: Mişto?
            Puradelul y: Mişto!
            Ionescu: N-o furat el dom’le gǎina! Mai bine cautǎ în oale la vǎru’ Popescu! Mi-o mirosit mie ceva din bucǎtǎrie.

            Şi uite aşa mi-am futut relaţia bunǎ şi cu Franţ şi cu ceilalţi sǎteni. Nu mǎ mai primesc în casǎ la ei, nici la rugǎ nu mai sunt binevenit, nu mai pot juca nici fotbal sâmbǎtǎ, iar la bisericǎ nimeni nu mai stǎ lângǎ mine. Mǎ simt marginalizat.

            Cred cǎ singura soluţie pentru mine şi familia mea, pentru a participa din nou la viaţa socialǎ din sat, e sǎ ne mutǎm cu forţa la Oliver în curte ( are el acolo un pavilion roşu mişto de tot ) şi sǎ ne (rede)numim Olanzii. Toţi vin la Oliver în curte la bairam, şi vrând-nevrând o sǎ trebuiascǎ sǎ ne înghitǎ şi pe noi, apoi o sǎ vadǎ cǎ nu suntem aşa de rǎi. Venim cu niste gagici bune şi cu niste butoaie cu vin ca sǎ nu zicǎ nimeni nimic, şi aşa jumate din sat pun botul la alcooale şi tǎvǎlealǎ. Dacǎ totuşi o sǎ comenteze cineva cǎ e viol de domiciliu o sǎ strigǎm tare cǎ-i discriminare. Am observat cǎ ţine de fiecare datǎ.
Şi cu asta am rezolvat-o şi cu Schengen-ul. Daca tot nu ne primesc, mergem de tot la ei. Apoi, dupǎ ce ne acceptǎ pe acolo o sǎ începem sǎ militǎm sǎ-i punǎ vizǎ lui Popa-Ionescu la ieşirea pe uliţǎ. Sǎ se înveţe minte, futu-i mama lui de ţigan!

sâmbătă, 17 septembrie 2011

Pierdut preot


            Povestea începe în noaptea dintre anii 2004 şi 2005.  Împreunǎ cu prietenii am hotǎrât sǎ facem un revelion mai neconvenţional. Adicǎ sǎ luǎm cel mai naşpa tren posibil, care face cât mai multe ore pe drum, care opreşte în cele mai multe gǎri, astfel încât ora 12 noaptea sǎ ne prindǎ undeva pe drum. Cum nu existǎ tren mai naşpa decât personalul Timişoara-Galaţi, iar norocul a fǎcut ca unul din gaşcǎ sǎ fie chiar din Galaţi am zis cǎ se brodesc lucrurile. Urma deci sǎ mergem sǎ dormim la el în ziua de 1 ianuarie.

            Zis şi fǎcut, am îndesat în bagaje o cantitate apreciabilǎ de alcool, fiindcǎ erau încǎ acele vremuri bune în care nimǎnui nu-i pǎsa de aceste mǎrunţişuri cum ar fi alcoolul şi pokerul în tren. În tot trenul eram oricum doar noi şi naşul, pe care l-am corupt şi l-am îmbǎtat pulbere. Nici noi un eram oricum mai breji. A fost o beţie pe cinste, una dintre cele mai lungi pe care le-am tras vreodatǎ. Apropiindu-se şi ziua mea, prietenii mi-au fǎcut cadou în avans un costum de popǎ. Toatǎ noaptea (sau mǎcar cât am fost incǎ lucid) l-am purtat, iar toţi mi se închinau şi-mi ziceau “Pǎrinte”.
            Mi s-a tǎiat filmul un pic dupǎ 12, când, cu ultimele puteri l-am întrebat pe naşu’:
-       În ce garǎ suntem?
-       Brǎila – spuse el trǎgând vârtos din sticlǎ şi prǎbuşindu-se sub banchetǎ.
-       Aha! Amin! – am zis şi apoi un-mi mai amintesc nimic.

A doua zi de dimineaţǎ, pe la ora 17, m-am trezit la prietenul din Galaţi. Toţi aveam nişte feţe ca dupǎ o beţie de 12 ore. Unul din prieteni m-a bǎtut familiar pe umǎr:
-       Ai fost norocos pǎrinţele, n-ai pierdut vremea între Brǎila şi Galaţi!
-       Nu mai ştiu nimic de la Brǎila încolo. Ce s-a întâmplat?
Prietenul a zâmbit enigmatic şi a zis ceva despre o muie. N-am înteles prea bine despre ce vorbea şi nici n-am insistat. Eram toţi atât de mahmuri  încât nimeni nu-şi mai amintea nimic şi am fost convins cǎ face mişto de mine.

            Timpul a trecut puţin. Iatǎ-ne în primǎvara anului 2006, chiar de Paşte. Întâmplarea a fǎcut sǎ fiu prezent la o slujbǎ de Înviere la Constanţa. Îmi vedeam linistit de treabǎ, când am fost abordat de cea mai urâtǎ femeie de pe planetǎ. Asta:


Era foarte familiarǎ cu mine şi îmi zicea “Pǎrinte” şi “Dragul meu”. Habar n-aveam de unde s-o iau. A tot insistat sǎ îi dau numǎrul de telefon. I-am zis cǎ nu am. A ridicat o sprânceanǎ, şi am glumit spunându-i cǎ mobilul e unealta Diavolului, iar eu fiind un preot cucernic vreau sǎ îndepǎrtez de la mine orice ispitǎ. M-a întrebat cum poate da de mine, iar eu i-am spus cǎ mǎ cheamǎ Ciprian, sunt fiul unui preot din Brǎila, cǎ stau deocamdatǎ la bunici în Focşani şi cǎ urmeazǎ sǎ fiu hirotonisit anul acesta preot undeva într-un sat din Moldova. Cum femeia insista, m-am scuzat elegant cǎ trebuie sǎ particip la slujbǎ şi m-am tirat.

            Timpul a trecut şi mai mult. Suntem în toamna lui 2011. Mǎ plictiseam şi mǎ dǎdeam pe net aiurea, când, deodatǎ, am dat peste urmǎtorul anunţ:


Un vǎl de ceaţǎ s-a ridicat de pe amintirile vechi de ani de zile. Mi-am amintit vag, pentru prima oarǎ în atâta timp faza în care cu o manǎ îmi ţineam sutana ridicatǎ, cu cealaltǎ ţineam strâns o sticlǎ de vodcǎ, în timp boram pe un scaun de tren, iar un ceferist mǎ ţinea pǎrinteste cu mâna pe frunte. În tot acest timp, dǎdeam o frumuseţe de muie. Contactat, prietenul meu din Galaţi mi-a confirmat povestea.

Acum mǎ ascund. Cineva sǎ se milostiveascǎ de mine şi s-o sune pe femeia aceasta şi sǎ-i spunǎ cǎ m-am cǎlugǎrit şi am plecat definitiv pe muntele Atos.