Olandezul derutat - din seria Amsterdam Erotic Live Show

Olandezul Ali Hajib plecase decepţionat din faţa vitrinei unde se lăfăia en colère maică-sa. În mintea lui confuză se învârteau două întrebări:

1. De ce o fi interzis să o fuţi pe maică-ta în ţara asta unde totul e permis? Auzise el că în Togo nu există astfel de probleme.

2. Unde ducea strada strâmtă pe care se angajase de vreun sfert de oră? Toate casele păreau la fel şi nu se mai vedea nici o vitrină aprinsă.

În acelaşi timp, olandeza Helga Ouelgo aştepta fără chef incheierea programului. Era tot o negresă grasă ( ce coincidenţă ) şi cam sictirită de felul ei. Munca pe care o presta ii făcea o scârbă imensă, dar la statutul ei de emigrantă fără carte verde, era singurul job pe care îl putuse găsi. Nici azi nu avusese prea mulţi clienţi, iar şeful ei nu va fi prea mulţumit. Îi spusese de la început că poziţionarea în Red Light District nu îi va aduce beneficiul scontat, dar acesta insistase asupra ideii. Se uită din nou la ceas. Era aproape ora închiderii. Se pregăti să să se schimbe, când în geam bătu Ali.

- Hei, iubito, pe mine mă aşteptai ?

- “Ce să-ţi spun, exact pe tine” – gândi Helga. “Alt drogat care nu o să fie în stare…”.

- Da, iubitule, exact pe tine. Ai venit să donezi ?

- Hahaha! E bună asta! Să donez! Aşa se zice mai nou ?

- Whatever! – dădu Helga din mână a lehamite. Hai înăuntru. Poţi să-ţi agăţi pantalonii în cuiul ăla.

- Moooamă…da’ ce fain şi curat îi la tine aici! Şi ce interesant eşti îmbrăcată! Mi-au plăcut întotdeauna costumaţiile de asistentă. Ia zi, faci şi perversiuni ?

- Dacă eşti obraznic te şi pleznesc! Intinde-te pe patul ăla şi nu mai comenta! Mă pregătesc într-o clipă.

Ali se gândi: “Cred că am ajuns în rai. Şi negresă, şi grasă şi dominatoare. Chiar pe gustul meu”. Îşi scoase pantalonii şi cămaşa şi se întinse in pat. Helga trebăluia în separeul de lângă:

- Ai nevoie de un film, ceva ? – întrebă aceasta.

- Ahaa, n-ar fi rău, ce ai?

- De unde să ştiu eu – am câteva filme, dacă ai nevoie de stimulare.

- Ai ceva cu negrese, anal şi vibratoare? Eventual grup ?

- Auzi, nu fi obraznic! Ce crezi că-I aici, videotecă?

Şi zicând acestea reveni cu o eprubetă într-o mână şi cu un prosop în cealaltă. Avea încă halatul pe ea.

- Ce faci cu alea? - întrebă Ali.

- O să vezi! Relaxează-te şi priveşte filmul. Auzi, văd că eşti într-un hal fără de hal. Aşa-i că nu eşti in stare să ţi-o faci singur ?

- Ahaa,îmi plac surprizele! Stai aşa! Să mi-o fac singur ??? Nuuu. Adică şi dacă aş fi, care ar mai fi farmecul ?

- “Puteam să jur” – gândi Helga. “ Nenorociţii ăştia drogaţi nici nu mai ştiu pe ce lume trăiesc !”

- Auzi, dar tu nu te dezbraci ?

Helga, se întoarse surprinsă şi îi trase una peste cap. Nu prea tare, nu ştiai cu drogaţii ăştia ce se putea intâmpla, dar nici prea încet. Nu se temea, în fond era de două ori cât Ali.

- Aşa baby, fi dură! Gemu acesta cu ochii bulbucaţi la monitor. Filmul ajunsese in punctul în care doi negri făceau sandwich o blondă cu ţâţe mari. Lucrează-mă!

Helga dădu ochii peste cap şi începu să-l masturbeze, ţinând eprubeta aproape.

- Aşa baby…hei, mai incet…simt că-mi vine….ohhhhh! Ce pula mea faci ?

Era însă prea târziu. Jetul de spermă caldă ţâşni cu putere. Helga îl colectă în eprubetă, puse capacul şi….

- Gata! Am terminat!

- Cum adică ai terminat ?

- Păi am terminat, ce-ai vrea ? Uite, s-a golit toată. Şi trebuie să recunosc, e o cantitate impresionantă pentru un sfrijit ca tine…

- Mă doare în pulă de cantitate. Mi-ai tras ţeapă. Nici n-am apucat să clipesc şi…

- Hai, nu te mai lamenta.

- Mda, toate sunteţi la fel. Nu mă mai prinzi aici în viaţa mea! Zi cât e tariful şi plec!

- 150 de euro – zise Helga senină.

- Câtîîîîî ??? O sută cincizeci de euro ??? Pentru o labă amărâtă ???

- Ei, acuma ce-ai vrea şi tu? Toţi aveţi pretenţii! Hai, ia-ţi banii şi cară-te, trebuie să inchid! – şi zicând asta îi intinse trei bancnote de 50 şi-l împinse afară pe uşă.

Olandezul Ali Hajib rătăcea din ce în ce mai derutat pe străduţele din Red Light District. În mintea lui înceţoşată se învârteau şi mai multe întrebări. E drept că partida fusese extrem de scurtă, dar… De când mergi la curve şi mai eşti şi plătit? E drept că nu înţelesese ce făcea tipa cu eprubeta aia…dădu din mână a lehamite. Nu-şi mai amintea oricum toate detaliile. Trăsese in piept prea mult, poate de aceea.Bine măcar că trasul in piept nu afecta memoria. O lume de ciudaţi, oricum.

În graba mare cu care fusese dat afară, nu văzuse un mic detaliu care l-ar fi putut lămuri: pe faţada imobilului scria cu litere mari “Centru de recoltare de spermă”.

Olandezul fumător - din seria Amsterdam Erotic Live Show

Olandezul Ali Hajib rătăcea supărat şi un pic derutat pe străduţele din Red Light District⁽¹⁾. Era noapte, şi bineînţeles că fusese ca de obicei împreună cu prietenii săi Mohammad şi Ahmed să fumeze obişnuitul “cui⁽²⁾” săptămânal la un coffee shop⁽³⁾ mai ieftin. Se gândea aşa: “ce drac de nume olandez mai e şi ăsta, Ali Hajib? Doar tatăl meu e francez şi mama e belgiancă. Chiar, din Bruxelles. “

Avea o părere proastă despre francezi, deşi habbar nu avea de ce. Maică-sa îi înjura întotdeauna folosind cuvinte de neînţeles gen “sale race de putains de merde”⁽⁴⁾

Râse ca prostul. “Cuiul”, tras pe nerăsuflate, îi dădea obişnuita stare euforică, amplificată de jocul de lumini roz-albastre al vitrinelor⁽⁵⁾ reflectate în canalele Amstelului⁽⁶⁾. “Şi în plus, îşi continuă el ideea, de ce sunt negru? Olandezii nu erau parcă înalţi şi blonzi ?". Pufni din nou în râs. Un pitic înfundat în creier ( ah, dacă ar pune mâna pe el..) râdea dement spunându-i “ vezi că eşti bou, taică-tău e emigrant togolez stabilit ilegal în Paris, iar maică-ta e din Antilele Olandeze şi stabilită în Bruxelles. În Red-Light-ul din Bruxelles. De fapt acolo ai şi fost conceput, când s-a rupt prezervativul ăla... ”.

- Taci, pitic netrebnic! – urlă Ali, stârnind râsetele unui grup de turişti. Taci că bucăţi te fac.

Era adevărat însă, piticul din mintea sa avea întotdeauna dreptate. Din Red-Light-ul mizerabil din spatele Gării de Nord din Bruxelles mama lui “emigrase” în Red-Light-ul olandez, unde poliţia nu făcea controale atât de dese pentru a depista prostituatele ilegale. Şi apoi, cui îi trebuia o negresă grasă, care mai era şi gravidă pe deasupra? Când sarcina devenise evidentă mama sa se axase pe show-uri erotice pentru ciudaţi, jucând alături de bulldog-ul ei, Angel, de altă negresă şi de un tip scheletic şi puţin cam diliu.

Prietenii săi râseseră de el când Ali le explicase de ce nu îi plăcea în Amsterdam. Avea tot timpul impresia că pe străzi e pustiu, ca după un război atomic, apoi, brusc o grămadă imensă de oameni se buluceşte spre el. Încercase să le împărtăşească şi lor această senzaţie, iar ei îi spuseseră că e drogat şi că ar trebui să nu mai tragă în piept.

- Trasul în piept afectează memoria – îi spusese sfătosul Ahmed.

- Ei, şi ? – replicase Ali. Bine că nu afectează memoria!

Amândoi râseseră de el şi-l făcuseră din nou drogat. Auzi, el, drogat? El, care lupta activ împotriva drogurilor? El, care îşi afişase pe gratis un banner primit pe mail ( unii îi ziceau spam ) cu “Spune nu Drogurilor" ? Prietenii lui erau drogaţi, pentru că făceau pe blogurile lor o anti-campanie, lansată de un dobitoc care îşi zicea Porcuşorul Radioactiv, împreună cu un alt dobitoc, Domnul Bolog: “Eu fumez Marijuana! Recunoaşte şi tu”. Se supărase şi plecase singur, rătăcind pe străduţele strâmte şi făcând semne obscene fetelor care se hlizeau din vitrine.

Se simţea excitat, ca întotdeauna după un “cui”. Deşi niciodată nu fusese în stare să termine o partidă în halul în care era, el insista. Nici faptul că de obicei fetele îi trăgeau ţeapă luându-i de trei ori mai mult decât era preţul oficial nu-l descuraja. Era oricum sătul de blonde albe trase prin inel. Astăzi căuta o negresă veritabilă, cu pielea cel puţin de aceeaşi culoare cu a lui. Sângele lui amestecat îi dicta instinctiv această alegere. Auzise el că în Togo femeile subţirele sunt catalogate ca urâte şi nu se uită nimeni la ele.

În sfârşit găsi ceea ce căuta. Bătu cu două degete în vitrină, uşa se deschise şi....

- Iubito, am venit, aşa-i că pe mine mă aşteptai ?

- Ali! Porcule! Iar ai fumat ?

- Da’ cine eşti tu să-mi spui ce să fac şi de unde ştii cum mă cheamă?

- Ali ! Ţi-am zis de 1000 de ori să nu mai mergi la vitrine în starea asta ! Du-te dracului acasă !

- Curvă proastă care eşti ! Da’ ce treabă ai tu cu ce fac eu. Na aici 100 de euro şi ciocu’ mic !

- Nesimţitule! Aşa vorbeşti cu maică-ta? Marş acasă şi culcă-te !

- Mama ???

- Iar ai fumat cu derbedeii ăia de Mohammad şi Ahmed? Las’ că vorbesc eu cu ei! La halul în care arăţi sigur ţi-au pus iară ciuperci⁽⁷⁾ în shawrma ca să-şi bată joc de tine.

Olandezul Ali Hajib rătăcea supărat şi un pic derutat pe străduţele din Red Light District. Era clar, în seara aceea toate erau împotriva lui. Era una din acele seri în care fumatul îi afecta memoria. Bine măcar că nu-i afecta memoria – îi şopti piticul cuibărit în adâncurile sinelui său interior.

Din milă pentru cei 1% inculţi care n-au auzit de chestiile despre care am pomenit aici, un mic dicţionar :

(1) Red Light District – Cartierul Roşu, nume dat în Belgia şi Olanda, unde prostituţia este legală

(2) Cui – ţigară cu “ierburi” gen haşiş sau marijuana, legale în Olanda

(3) Coffee Shop – localuri speciale în care se fumează aceste minunăţii

(4) sale race de putains de merde – rasă murdară de curve de căcat

(5) vitrină – prostituatele din Olanda şi belgia stau la vedere, în nişte vitrine

(6) Amstel – Râul care trece prin Amsterdam şi formează o sumedenie de canale

(7) Ciuperci – plante halucinogene, folosite în aşa-numitele “space cookies”. Sunt considerate periculoase şi în olanda există o discuţie despre scoaterea lor în afara legii

Amsterdam Erotic Live Show – Episodul 2. La spital.

Acest articol este o continuare a episodului1. Cum sunt într-o evidentă criză de inspiraţie, reiau subiecte fumate, doar-doar mă bagă şi pe mine cineva în seamă. Glumesc, ce, iar nu ştiţi de glumă? A propos, am auzit o ştire întristătoare de-a dreptul. Cică în Olanda nu se vor mai vinde ierburi la străini. Naşpa dom’le. Mai trebuie să se interzică vitrinele şi putem şterge Olanda de pe hartă. Numai din lalele şi pescuit nu cred c-o s-o ducă prea bine. Tot ce-i bun pe lumea asta se duce naibii. Dar să revenim.

Scena e goală şi luminată slab. În fundal se zăreşte aceeaşi pictură naivă cu aceiaşi centauri cu pla sculată care fugăresc aceleaşi nimfe speriate. Ce-aţi vrea şi voi acuma, să schimbe tapetul la fiecare show ? Pe scenă se mai află un fel de ”panouri" improvizate dintr-un cadru metalic şi un cearşaf în mijloc. Un support pentru perfuzii trenează într-un colţ, un stingător roşu în altul. O masă cu un colţ rupt cu două scaune lângă, două paturi goale, fiecare flancat de cate o noptieră ruginită, un dulăpior cu o cruce roşie şi un defibrilator pe rotile cu padele imense ar vrea să sugereze un salon de spital.

La masa cu colţul rupt stă un moş chelios, scund, cu o barbă imensă şi îmbrăcat intr-un halat nu foarte curat. Scrie foarte încet ceva într-un catastif imens, folosind un creion minuscul şi silabisind fiecare cuvânt. Pare un fel de medic amator dintr-un sanatoriu obscur de boli mintale.Publicul este acelaşi ca întotdeauna, alcoolici, drogaţi, indivizi slabi şi neîngrijiţi, toţi în căutare de-o labă şi de-o senzaţie "tare".

Deodată, se aude marşul triumfal din opera Aida de Verdi. Aceleaşi două negrese imense din episodul1 împing un pat pe rotile în care este întins acelaşi individ mustăcios şi scheletic. Acuma ce-aţi vrea, să mai schimbe şi muzica şi actorii la fiecare show? Perverşilor, nu-i de ajuns că am angajat un doctor în loc de câine?

Negresele sunt îmbrăcate de data aceasta în halate scurte de asistente şi se bălăngăne pe nişte tocuri imense. “Doctorul” nu le bagă în seamă şi continuă să scrie în catastif. Negresele trag patul într-un colţ, undeva langă defibrilator. Una din ele îl întoarce pe “pacient” pe o parte şi îi dă dintr-o mişcare pantalonii jos, lăsând să se zărească un fel de fund albicios şi osos. Cealaltă scoate din sân un termometru, în scutură şi cu o mişcare expertă i-l vâră în fund norocosului pacient. Acesta scoate un urlet surprins. “Doctorul” se sperie, greseşte fraza, se enervează, înjură şi dă cu catastiful de pământ. Asistentele fac feţe speriate.Sala râde.

“Doctorul” se aşează la loc, îşi recuperează catastiful şi începe iar să scrie. Asistenta extrage termometrul din fundul pacientului şi în consultă cu un aer cunoscător. Cealaltă asistentă a venit lângă ea şi amândouă şuşotesc vădit îngrijorate. Apoi treaba se încinge şi asistentele încep să se pipăie şi să se sărute, lingând şi termometrul pe rând. Pacientul, întors cu spatele la ele şi cu pantalonii de pijama daţi jos până la genunchi îşi suceşte gâtul să vadă şi el ceva, dar din când în când asistenta cea mai apropiată îi mai trage câte o palmă peste cap.

Amândouă se suie apoi cu o uimitoare agilitate în pat, în picioare şi continuă să se mozolească. Sub halatele scurte se vede TOT. Pacientul bulbucă ochii şi începe să-şi frece ştormeleagul. Negresele scot sunete ciudate de intensitate variabilă. Sala râde. La un moment dat, negresa care stă cu spatele la “pacient” se dezechilibrează şi care peste el. Acesta urlă prelung, dă din nou ochii peste cap şi leşină. Negresa se rostogoleşte pe podea. Cealaltă negresă se dă jos din pat şi încearcă fără succes să-l resusciteze pe individ făcându-i respiraţie gură la gură.

“Doctorul” se ridică de la masă şi începe să se “ocupe” de negresa căzută la podea, care s-a lovit destul de rău. Apoi o ridică, o sprijină de pat şi începe să o “pompeze” pe la spate. Cealaltă negresă ia cele două padele, şi cum “pacientul” nu dă semne că-şi revine, îl întoarce pe spate şi îl “electrocutează” pe fund. Acesta sare ca ars şi o pocneşte peste mână. Padelele se ating de doctor şi îl electrocutează si pe el. Acesta se enervează şi o pocneşte peste cap. Negresa cade în patru labe.

Pacientul înviat se scoală din pat şi o pune pe cealaltă negresă în “poziţia câinească”. Apoi, el şi “doctorul” iau fiecare în mână câte o padelă. Negresele merg în patru labe spre ieşire. Cei doi, în spatele lor, le curentează din când în când. Negresele saltă atunci din fund în sus şi jambonul vibrează prelung. În fundal se aude iarăşi marşul triumfal din opera Aida de Verdi. Publicul e în delir şi aplaudă frenetic. Cortina cade.

Marş acasă ! Mai veniţi la episodul 3.

Amsterdam Erotic Live Show – Episodul 1. Restaurantul.

Amsterdam. Legendarul oraş unde totul este permis. Cafenele unde poţi fuma haşiş, marihuana şi alte drăcovenii în mod legal. Vitrine de unde fete de toate naţiile te cheamă să petreci un timp după perdea cu ele. La fiecare colţ negri care te îmbie semidiscret "coca, coca sir ? ".... not for me.

Live show. Auzisem de mult de chestia asta. Program “artistic” în care poţi vedea oameni care şi-o trag live pe scenă. Hm, asta ar putea fi interesant. Mirobolant. Un show din care poţi învăţa chestii pe care nu le-ai mai văzut niciodată. După care universul tău sexual se va lărgi în mod incredibil. Cel puţin aşa încerca să mă convingă tipul care vindea bilete. Cum că ar fi păcat să pleci din Amsterdam fără să vezi aşa ceva. Tentant….

Nu am să povestesc ce s-a întâmplat acolo pentru că aş fi plictisitor de-a dreptul. După vizionarea acelui show mi-am dat seama în sfârşit ce lipseşte din Amsterdam. Imaginaţia. Şi cum eu am imaginaţie din plin, am să vă povestesc cum aş regiza eu aşa un "spectacol".

Se ridică cortina. Scena e iluminată difuz. În fundal se zăreşte o pictură naivă cu nişte centauri cu pla sculată care fugăresc nişte nimfe speriate. Pe scenă, la distanţă de aproximativ un metru se află două scaune fără spătar. Un covor pufos şi cam murdar acoperă jumătate de sală. Ceva mai încolo se găseşte o găleată de tablă plină cu ceva ce pare să fie apă.

Într-un colţ se află o masă la care stă un tip scheletic, chel şi cu o mustaţă imensă. E desculţ, poartă nişte pantaloni rupţi şi un maieu soios. În faţă are o halbă de bere, o farfurie plină cu felii imense de jambon şi o pâine ruptă în două. Într-un colţ al mesei arde o lumânare groasă care dă un fum înecăcios. Tipul încearcă să cânte la muzicuţă, obsesiv, aceleaşi patru-cinci note. Nu reuşeşte, falsează, încearcă încă odată şi încă odată, se enervează, mai ia o gură de bere, apoi încearcă din nou. Berea i se prelinge pe mustaţă, apoi pe maieu.

Apar pe scenă două negrese imense, imbrăcate în rochiţe scurte roşii, cu urechi de iepure, tot roşii. Ambele poartă pantofi cu toc incredibil de înalt, tot roşii, care le dau un mers caraghios şi împleticit. Ai zice că ambele o să cadă dintr-o clipă în alta şi o să îşi luxeze gleznele într-un mod oribil. Una din ele duce pe umăr un cârnat din acela cu segmente, de aproximativ un metru şi jumătate. Cealaltă duce de lesă un bulldog gras care lasă bale. Buldogul trage bezmetic în toate direcţiile, căutând în scopuri evidente ceva ce ar semăna a copac.

Gloata din sală aplaudă răzleţ, se aud câteva râsete înfundate. Negresa cu cârnatul se aşează pe un scaun şi începe să îl ruleze după cot, ca şi cum ai rula o frânghie. Cealaltă leagă câinele de piciorul mesei unde tipul scheletic falsează imperturbabil, apoi se aşează pe celălalt scaun. Se apleacă cu greu, ia capătul cârnatului care atârnă şi începe să şi-l îndese între picioare. Un segment, două segmente… Parcă ar fi goală pe dinăuntru. Cealaltă negresă face la fel, parcă ar fi un concurs cine îndeasă cele mai mult cârnat în ea. Sala a amuţit.

Câinele chelălăie şi trage bezmetic de piciorul mesei, vărsând berea în poala individului, care înjură şi îi trage un picior în coaie. Câinele urlă, se întoarce şi îl prinde de pantaloni. Tipul încearcă să se elibereze, lesa se întinde la maxim, câinele mârâie şi trage în sens opus.Tipul înjură şi incearcă să-l lovească cu celălalt picior. Se dezechilibrează şi cade pe spate. Câinele l-a prins acum de picior. Si mârâie întărâtat. Individul se zbate disperat să scape, dar evident că nu are nici o şansă. Lesa se întinde la maxim....

Negresele au terminat de introdus cârnatul, apoi cu o graţie incredibilă se lasă pe spate proptindu-şi tălpile fiecare de tălpile celeilalte. Dacă nu ar fi cârnatul ar cădea pe spate. Cu mâinile gestuculează complicat, ca şi cum ar vrea să se unduiască după o muzică imaginară. Publicul râde dement.

Chelul mustăcios încă se luptă cu câinele care nu vrea cu nici un chip sa-i dea drumul de picior. Masa se răstoarnă, lumânarea cade pe covor şi continuă să ardă, aprinzându-l. Câinele scapă. Tipul se eliberează, se ridică şi începe să fugă în jurul mesei şi al focului, cu câinele după el. Negresă care îl adusese strigă la el pe un ton surprinzător ascuţit :

- Angel, fii cuminte !

Câinele îl muşcă pe individ de cur, apoi se întoarce cu faţa spre stăpâna lui, dând din coadă mulţumit. În sală deja pluteşte un fum gros, iar publicul tuşeşte. Tipul se ridică, ia găleata cu apă şi stinge focul. Angel dă din coadă şi sare muşcând cârnatul la mijloc. Negresele cad pe spate în aplauzele publicului. Câinele trage de un capăt al cârnatului înfipt într-una din negrese. Individul chel şi mustăcios a venit şi el în patru labe şi trage de cârnatul celeilalte negrese. Ambele gem ca şi cum ar fi intrat dracii în ele.

Ambii cârnaţi au ieşit. Negresele se aşeazâ în patru labe una lângă alta, luând fiecare în gură câte un capăt din cârnatul rupt. Câinele trece în faţa lor, cu spatele la ele, şi luând în gură celelalte capete ale ambilor cârnaţi începe să le tragă spre culise. Tipele merg în patru labe urmându-l şi unduind languros din buci. Mustăciosul a recuperat de pe jos două felii imense de jambon cu care le bate peste cur. Mulţimea e în delir. Cade cortina, în timp ce din culise se aude Marşul Victoriei din opera Aida de Verdi.

Va urma