Poveşti corporatiste - De Crăciun – ep.8 - partea a 2-a

Aparent livrările mergeau ca pe vremuri. Sania cu reni levita undeva prin hyperspaţiu, permiţându-i moşului ( sau mai nou sosiei de moş ) să deschidă gaura de vierme interspaţială şi să iasă în spaţiul 3D exact lăngă şemineu, să lase cadoul, şi să revină într-o fracţiune de secundă. Gaura de vierme era invizibilă şi era programată să se închidă imediat după re-intrarea moşului.

Sania aluneca lin prin hyperspaţiu, de la nod la nod. Găurile de vierme se deschideau şi închideau succesiv, mosul intra si iesea, renii aşteptau cuminţi, apoi tranzitau instantaneu spre următorul nod energetic. Aparent livrările mergeau ca pe vremuri...Aparent...

Lin, nevăzută de nimeni, pe lângă sania "oficială" aluneca o altă sanie. "Lângă" era doar un fel de a spune, pentru că este binecunoscut din fizica cuantică elementară de clasa a II-a că în hyperspaţiu noţiunea de distanţă nu are sens. Aşadar se putea considera foarte bine că sania a doua se afla la 10.000 de kilometri sau la doi centimetri de sania oficială, la fel de bine cum se putea spune că se afla înaintea sau în urma acesteia. Nonsens, la fel ca şi împărţirea cu zero. La fel, timpul curgea ciudat în acest spaţiu, de unde şi percepţia că moşul distribuie în acelaşi moment cadourile în lumea întreagă. Pentru a nu ne complica totuşi cu detalii de fizică relativistă şi cuantică, să spunem totuşi că a doua sanie aluneca "în spatele" primei şi venea "la o fracţiune de secundă" după ea. Bineînţeles că cele două sănii erau invizibile una alteia, datorită absenţei noţiunii de foton din hyperspaţiu, implicit a celei de lumină. În fine...

- Rudolf, e răndul tău să te caci în pachet – spuse renul Dancer.

- Iară eu ? – protestă Rudolf? Acum două dăţi am fost tot eu. De ce nu se duce Dasher, sau Comet ?

- Dacă te-ai haloşit şi ai mâncat toată fasolea cine-i de vină? – zise Dancer

- Da, ştim că îţi vine tare  să te caci. Altfel nu te-ai băşi atâta. Şi mai stai şi în faţă.

- Eşti bou. N-ai învăţat în clasa a II-a că "în faţă" şi "în spate" nu au sens în hyperspaţiu?

- Nu sunt bou, sunt ren. Şi nu mă lua cu chestii din astea intelectuale, că nu ţine. Hyper sau nu, tot pute înfiorător.

- Da, da, pute înfiorător! – exclamară şi ceilalţi reni. Vrem ca tot Rudolf să se ducă. Până se goleşte de tot.

- Bine, fie! Să nu ziceţi că sunt infidel. Hai că ne apropiem de următoarea gaură de vierme. S-o ţineţi deschisă până ies.

Anul acesta era şi mai mare degringoladă în Laponia. Aproape toţi clienţii reziliaseră contractele, ba unii dăduseră chiar firma în judecată şi cereau daune morale imense. Toate pachetele, ba uneori chiar şi bradul şî celelalte cadouri fusesră împroşcate cu o diaree urâtă. Toată lumea intrase în panică, doar Primii Reni jubilau în tăcere. Erau răzbunaţi. Consideraţi prea bătrâni pentru deplasări fuseseră traşi pe linie moartă şi primeau doar salarul de bază, care abia le ajungea pentru fân şi hambar. De aceea trenau fără rost prin firmă, mâncând la cantină, unde fasolea şi fânul erau încă la discreţie, iar hambarele erau calde. Fasolea le dădea şi un alt avantaj, fiind singurul aliment care avea ciudate proprietăţi de automultiplicare în hyperspaţiu, un ren putând astfel să se cace virtual la nesfârşit în cadourile clienţilor.

Anul următor, datorită unei oferte generoase de cumpărare a acţiunilor, pachetul majoritar a trecut la un alt proprietar, care a ţinut să rămână anonim. Se ştia doar că sediul central se afla prin Hawaii sau Ibiza, iar ca pentru anul următor toţi copiii cuminţi vor primi gratiut, pe lângă cadoul solicitat, o bâtă de base-ball, o cască cu lămpaş şi o pereche de cizme de cauciuc. Lichidare de stocuri mai vechi, se pare.