Amsterdam Erotic Live Show – Episodul 1. Restaurantul.

Amsterdam. Legendarul oraş unde totul este permis. Cafenele unde poţi fuma haşiş, marihuana şi alte drăcovenii în mod legal. Vitrine de unde fete de toate naţiile te cheamă să petreci un timp după perdea cu ele. La fiecare colţ negri care te îmbie semidiscret "coca, coca sir ? ".... not for me.

Live show. Auzisem de mult de chestia asta. Program “artistic” în care poţi vedea oameni care şi-o trag live pe scenă. Hm, asta ar putea fi interesant. Mirobolant. Un show din care poţi învăţa chestii pe care nu le-ai mai văzut niciodată. După care universul tău sexual se va lărgi în mod incredibil. Cel puţin aşa încerca să mă convingă tipul care vindea bilete. Cum că ar fi păcat să pleci din Amsterdam fără să vezi aşa ceva. Tentant….

Nu am să povestesc ce s-a întâmplat acolo pentru că aş fi plictisitor de-a dreptul. După vizionarea acelui show mi-am dat seama în sfârşit ce lipseşte din Amsterdam. Imaginaţia. Şi cum eu am imaginaţie din plin, am să vă povestesc cum aş regiza eu aşa un "spectacol".

Se ridică cortina. Scena e iluminată difuz. În fundal se zăreşte o pictură naivă cu nişte centauri cu pla sculată care fugăresc nişte nimfe speriate. Pe scenă, la distanţă de aproximativ un metru se află două scaune fără spătar. Un covor pufos şi cam murdar acoperă jumătate de sală. Ceva mai încolo se găseşte o găleată de tablă plină cu ceva ce pare să fie apă.

Într-un colţ se află o masă la care stă un tip scheletic, chel şi cu o mustaţă imensă. E desculţ, poartă nişte pantaloni rupţi şi un maieu soios. În faţă are o halbă de bere, o farfurie plină cu felii imense de jambon şi o pâine ruptă în două. Într-un colţ al mesei arde o lumânare groasă care dă un fum înecăcios. Tipul încearcă să cânte la muzicuţă, obsesiv, aceleaşi patru-cinci note. Nu reuşeşte, falsează, încearcă încă odată şi încă odată, se enervează, mai ia o gură de bere, apoi încearcă din nou. Berea i se prelinge pe mustaţă, apoi pe maieu.

Apar pe scenă două negrese imense, imbrăcate în rochiţe scurte roşii, cu urechi de iepure, tot roşii. Ambele poartă pantofi cu toc incredibil de înalt, tot roşii, care le dau un mers caraghios şi împleticit. Ai zice că ambele o să cadă dintr-o clipă în alta şi o să îşi luxeze gleznele într-un mod oribil. Una din ele duce pe umăr un cârnat din acela cu segmente, de aproximativ un metru şi jumătate. Cealaltă duce de lesă un bulldog gras care lasă bale. Buldogul trage bezmetic în toate direcţiile, căutând în scopuri evidente ceva ce ar semăna a copac.

Gloata din sală aplaudă răzleţ, se aud câteva râsete înfundate. Negresa cu cârnatul se aşează pe un scaun şi începe să îl ruleze după cot, ca şi cum ai rula o frânghie. Cealaltă leagă câinele de piciorul mesei unde tipul scheletic falsează imperturbabil, apoi se aşează pe celălalt scaun. Se apleacă cu greu, ia capătul cârnatului care atârnă şi începe să şi-l îndese între picioare. Un segment, două segmente… Parcă ar fi goală pe dinăuntru. Cealaltă negresă face la fel, parcă ar fi un concurs cine îndeasă cele mai mult cârnat în ea. Sala a amuţit.

Câinele chelălăie şi trage bezmetic de piciorul mesei, vărsând berea în poala individului, care înjură şi îi trage un picior în coaie. Câinele urlă, se întoarce şi îl prinde de pantaloni. Tipul încearcă să se elibereze, lesa se întinde la maxim, câinele mârâie şi trage în sens opus.Tipul înjură şi incearcă să-l lovească cu celălalt picior. Se dezechilibrează şi cade pe spate. Câinele l-a prins acum de picior. Si mârâie întărâtat. Individul se zbate disperat să scape, dar evident că nu are nici o şansă. Lesa se întinde la maxim....

Negresele au terminat de introdus cârnatul, apoi cu o graţie incredibilă se lasă pe spate proptindu-şi tălpile fiecare de tălpile celeilalte. Dacă nu ar fi cârnatul ar cădea pe spate. Cu mâinile gestuculează complicat, ca şi cum ar vrea să se unduiască după o muzică imaginară. Publicul râde dement.

Chelul mustăcios încă se luptă cu câinele care nu vrea cu nici un chip sa-i dea drumul de picior. Masa se răstoarnă, lumânarea cade pe covor şi continuă să ardă, aprinzându-l. Câinele scapă. Tipul se eliberează, se ridică şi începe să fugă în jurul mesei şi al focului, cu câinele după el. Negresă care îl adusese strigă la el pe un ton surprinzător ascuţit :

- Angel, fii cuminte !

Câinele îl muşcă pe individ de cur, apoi se întoarce cu faţa spre stăpâna lui, dând din coadă mulţumit. În sală deja pluteşte un fum gros, iar publicul tuşeşte. Tipul se ridică, ia găleata cu apă şi stinge focul. Angel dă din coadă şi sare muşcând cârnatul la mijloc. Negresele cad pe spate în aplauzele publicului. Câinele trage de un capăt al cârnatului înfipt într-una din negrese. Individul chel şi mustăcios a venit şi el în patru labe şi trage de cârnatul celeilalte negrese. Ambele gem ca şi cum ar fi intrat dracii în ele.

Ambii cârnaţi au ieşit. Negresele se aşeazâ în patru labe una lângă alta, luând fiecare în gură câte un capăt din cârnatul rupt. Câinele trece în faţa lor, cu spatele la ele, şi luând în gură celelalte capete ale ambilor cârnaţi începe să le tragă spre culise. Tipele merg în patru labe urmându-l şi unduind languros din buci. Mustăciosul a recuperat de pe jos două felii imense de jambon cu care le bate peste cur. Mulţimea e în delir. Cade cortina, în timp ce din culise se aude Marşul Victoriei din opera Aida de Verdi.

Va urma