marți, 2 februarie 2010

Aventurile autoboţilor manelişti - episodul 4

De la Dreacu

Episodul 3

Şi-au plecat cei trei la sud, 6UT4’ încercându-şi vrăjeala (necesară pentru orice domnişuară) pe Catrinel M2 (link către poza ei). Dar nu avea absolut niciun spor, fata părând că are alte gânduri. Mai profunde, dar, fiind femeie, nu ştii niciodată dacă atunci când tace are gânduri profunde sau pur şi simplu nu gândeşte deloc. Bine, mai avea şi calitatea că, cyblog fiind, nu era niciodată pe stop... În fine!


Fără să-i alerge, i-a prins noaptea şi au făcut focul, deoarece Catrinel era pe jumătate umană. Stând ei în linişte, cu setările date pe consum mic de energie, Catrinel, fără să fie întrebată, le-a spus celor doi povestea ei...


Catrinel M2: Eu m-am născut om şi mă numeam Catrinel Corsaru, dar am ajuns cyblog din cauza unui accident nasol cu nişte bile atomice ana... de jucărie. La reanimare au trebuit să-mi reconstruiască 55% din corp din liquidmetal. Mi-am pierdut multe funcţii vitale, dar mi-am recăpătat viaţa... spunse ea şi trase o băşină care candea a acid de baterie, înceţoşandu-le privirea autoboţilor. Şi zâmbi, după care reluă:


Catrinel M2: Asta nu! Încă pot să mă mai băşesc... Înainte să mă găsească şi să mă repare Arhi, înainte de Marea Catastrofă, eu, deşi cyblog, eram succesoarea la tronul prefecturii EUROM dintre 35º şi 60º latitudine nordică şi între 9º şi 65º longitudine vestică, urmând să fiu al 33-lea prefect. Tata, Traian Corsaru, era la al şaptelea mandat şi a avut cea mai strălucită domnie dintre toţi prefecţii EUROMului.





P3P51: #¤”/63#7&((.

6UT4’: Uite că informaţiile istorice stocate în analele lui P3P51 spun cu totul altceva...


Catrinel M2: Cea mai strălucită, am spus!!! Şi urma să candidez ca independetă, pentru că aşa am fost eu întotdeauna: independentă şi puternică. Dar atunci s-a întâmplat nenorocirea. Un zgomot puternic... Din ce în ce mai puternic... Peretele din faţă s-a dărâmat şi apoi... nimic! Următoarea amintire este cu faţa lu’ Arhi, bălind peste mine... Îmi doream cu tot dinadinsul să-l ucid, pentru că, pe lângă faptul că muia lui îmi dezgusta retina, avea un pseudosimţ al umorului care m-ar fi împins spre crimă, dacă nu m-ar fi programat să-l slujesc. Băi avea nişte glume obosite, de nu-ţi vine să crezi!!! Mă rog!... Bine că s-a terminat! Vă rămân veşnic recunoscătoare!


6UT4’: O muie se poate?


Catrinel M2: Mmmm... nici chiar atât de recunoscătoare!


Şi un moment de linişte apăsătoare se apăsă, dar P3P51, cu bun simţ, sparse tăcerea începându-şi povestea lui.


P3P51: ¤&#&#¤ &((/¤#... #”¤”#. /)&/#¤ )(/&(%....... {%^$}#@$. V435.&%$~!~(*(564... “{“+_... #%$#@%*&()((((((((((((.


Catrinel M2: Aaaa!... Ce trist! spuse Catrinel luându-l în braţe şi pupându-l.


La care 6UT4’, simţind că e cazul să pluseze, ca să beneficieze de tratament cel puţin asemănător, băgă fără număr:


6UT4’: Asta nu e nimic! Să vă povestesc eu despre copilăria mea, când am crescut la o margine de fabrică de mahala, unde se făceau roboţi la negru... Cum am dus-o greu eu şi cei 2999 de fraţi ai mei, într-o sărăcie lucie, fără de niciunele. Păi voi ce credeţi? Eu n-am fost poleit cu aur dintotdeauna. zise el izbucnind în plâns.


Cum povestea lui le atinse coarda sensibilă puţin spre deloc, au activat senzorii de mişcare, vederea de noapte şi s-au băgat pe snooze, în aşteptarea unei noi zile...


Va urma

luni, 1 februarie 2010

Leapşă, coaie !

Cel Care Fură Curent din Câmpurile de Căpşuni unde se produce de obicei el, curentul, m-a onorat cu o leapşă pentru oameni dezaxaţi aşa ca mine. Hai să-l uimesc cu răspunsurile mele bolnave.

(1) Dacă într-o zi te-ai trezi că ai celălalt sex, care ar fi al doilea lucru pe care l-ai face?

Mi-aş găsi o grămadă de masculi feroce şi aş merge să-mi încerc noile “dotări”.


(2) Care este primul cuvânt care îţi vine în momentul în care îl vezi pe Emil Boc?

Mă gândesc cum ar fi să-i trag o flegmă în cap, să şterg cu cotul şi să spun: “Uite mami, radical din Boc”


(3) Când faci biluţe de muci, cum preferi să te descotoroseşti de ele: bobârnac sau lipit pe unde apuci?

Depinde de consistenţa mucilor. Dacă-s lipicioşi îi iau pe deget şi încep să îmbrăţişez lumea, ştergându-mă discret de hainele lor. Dacă-s tari, bobârnac clar, încercând să nimeresc lustra.


(4) Flacăra violet este: a) Fuchsia; b) Cyclam; c) Magenta?

Portocalie. Până şi Geoană ştie atâta lucru.


(5) Ce reacţie ai avut la cel mai recent incident de tip ,,nimerit cealaltă gaură"?

Ups! Scuze Pisi, credeam că ăla e curu! Cum? Nu vrei în cur? Atunci valea!


(6) Dacă te-ai pişa pe o statuie, a cui ar fi? (Este esenţial să fie mort şi să aibă statuie!) Şi ce ai ,,ura" în acel moment?

Singura statuie pe care m-aş pişa ar fi cea a lui Iliescu. Cum nu are încă, îi doresc că aibă cât mai curând. Ce i-aş ura? “Rest in Piss, măi animalule!”


(7) Fără gugăl, spune (dă-
ți cu părerea) în ce judeţe sunt localitățile Sculeni și Mădulari?

Nu pot să fie decât prin Basarabia frate cu românul. Doar ăia n-au altceva de făcut toată ziua decât să tragă la măsea şi să dea la localităţi nume de organe.


(8) Dacă te-ar tăia o căcare infernală, tu fiind la 4 metri într-un cireş, te-ai căca de-acolo sau ţi-ai risca viaţa să cobori cu privirea înceţoşată şi spasme musculare?

M-aş căca de sus, de jur-împrejurul cireşului, ca sa nu mai poată nimeni să urce şi să mănânc eu toate cireşele. Apoi aş incepe să strig după ajutor să vină cineva să mă dea jos.


(9) Presupunând că ai face doi copiii (băiat
și fată), dacă ar fi să le nenorocești copilăria (eventual viața), care ar fi numele cu care i-ai boteza?

Eusebie şi Frosa.


(10) Te trezeşti gol-puşcă lângă idolul tău de sex opus, la fel de gol ca şi tine:
Donatella Versace (pentru băieţi) sau lângă Vasile Blaga (pentru fete). Ce faci? Pe unde mai scoţi cămaşa?

Mă cac pe mine, mi-o moi în căcat şi trag o labă, apoi rânjesc la ea şi-i spun: “Pisi, tu urmezi”. Cred că va pleca singură.

(11) Cum reacţionezi când te băşeşti în cadă?

Ridic puţin de cur ca să văd exact cum iese monstrul gazos şi mă băşesc in tranşe mici, ca să fac cât mai multe bule. Apoi îmi strig gagica să vină repede şi o intreb: “Simţi că pute ceva pe aici? Oare de unde vine? “


(12) Spune un cuvânt care să definească majoritatea absolut covârşitoare a femeilor.

Incomprehensibile


(13) Sunt moldoveni: a) buzoienii; b) sucevenii; c) brăilenii?

Toţi. Şi jumate din bănăţeni şi ardeleni. Şi un sfert de Spania şi Italia. Celălalt sfert sunt ţigani.


(14) Dacă ar fi să legi un manelizd
și să-i scoți ochii, care ar fi primele 3 melodii CARE i le-ai „da” să le asculte? (Link!)

1.Gorgoroth - Carving a giant

http://www.youtube.com/watch?v=aFn26ntmSsg

2. Corina chiriac şi marius ţeicu - Unde erai ?

http://www.youtube.com/watch?v=nogQvL-NMKE

3. Joe Dassin - La complainte de l'heure de pointe

http://www.youtube.com/watch?v=I6xRkWLtElU

(15) Dacă ai fi un condor... în capul cui te-ai căca din tot sufletul?

Aş face un căcat de un kilometru pătrat şi gros de 100 de metri deasupra Palatului Parlamentului.


(16) Completaţi gheapul: ,,Frumuseţea e trecătoare. ______ e veşnică!"

Căsătoria. Ce altceva ?


(17) Asemuieşte-i cu câte un animal pe Andreea Marin, Ştefan Băşinică JR,
Șerban Huidu, Anna Lesko și Mihai Morar!

Vidră. Popândău. Castor. Marmotă. Cine pula mea e Mihai Morar? Monstrul din Loch Ness, nah, ca nu i-am văzut niciodată pe nicicare.


(18) Suptul pulii este romantic sau hrănitor?

E romantic în faza de pre-ejaculare daca e făcut cu fineţe. Hrănitor e în faza de post-ejaculare, daca doamna ( sau domnul ) înghite. Şi e bun pentru ten dacă îl întinde pe faţă.


(19) Nicolae Guţă sau Florin Salam?

Angela Similea. Şi un pic Mirabela Dauer.


(20) Lepşele un soi de distracţie pentr
u trepanaţi. Da sau nu?

Absolut. Şi pentru obsedaţi. A propos, ce-I aia “trepanat”?

vineri, 29 ianuarie 2010

Profetul - episodul 1

Elenor era entuziasmat, dar totuşi circumspect. De când căzuse în dizgraţia şefului Companiei de Afaceri Galactice primise doar misiuni de căcat. De fapt prima misiune pe care o primise după cearta cu superiorul său fusese de căcat la propriu. Eloizii de pe planeta Eloid aveau un bizar cult al căcatului, considerat sfânt, care cerea ca acesta să se descompună doar în condiţii speciale, într-un templu dedicat. Misiunea lui fusese să asigure mentenanţa cazanelor de fermentare şi parfumare.


După aceea fusese “promovat”, aşa cum îi plăcea şefului să spună în bătaie de joc, la serviciul Funerar Galactic. Aici trebuise să îndeplinească cu sfinţenie toate ritualurile funerare bizare cerute de diferiţi clienţi din colţuri prăfuite de Galaxie. De exemplu, pe o mică planetă mărginaşă dintr-un sistem cu doi sori verzi, cutuma funerară cerea ca defunctul să fie ciopârţit şi organele separate în trei vase speciale: unul pentru piele şi tendoane, altul pentru organe interne şi altul pentru muşchi. Apoi cele trei vase erau puse la fiert până totul devenea o pastă, care mai apoi era uscată şi transformată în pudră. Rudele primeau pudra respectivă şi trebuiau să o consume timp de un an.

Pe o altă planetă la fel de mărginaşă defunctul trebuia jupuit, pielea era uscată, din ea se făcea un fel de mantie, iar nefericita văduvă trebuia să o poarte pe parcursul întregii perioade de doliu.

Sau în alt sistem se îngropau doar ochii, creierul şi aparatul reproducător. Restul corpului, considerat impur, trebuia devorat sub ochii rudelor de nişte câini albinoşi, întotdeauna în număr par.


Elenor se achitase de toate aceste sarcini fără să crâcnească, sperând că va fi iertat într-o zi pentru imensa gaură financiară pe care o provocase Companiei cu ocazia… nu mai conta. De fapt avea de ales în a fi cel care face treburile murdare sau a obliga încă vreo trei generaţii din descendenţii lui să plătească datoria. De aceea, fusese mai mult decât încântat la propunerea lui Belzebur, şeful Departamentului de Miracole, care îl sunase într-o zi şi ii spusese aşa:

- Uite, dacă te interesează, avem un loc vacant de Profet.

- Profet? Ce vrea să mai insemne şi asta?

- Păi e simplu. Departamentul nostru se ocupă cu implementarea de noi religii pe planetele primitive. Indivizii o iau razna şi nu-i mai poţi controla nicicum, dacă nu le impui o serie de reguli şi nu-i ameninţi cu iadul după moarte, sau cu raiul dacă le respectă.

- Bun, şi care va fi rolul meu ca Profet?

- Nimic complicat, şi ce-i mai important e că n-o să lucrezi singur. Jobul implică deplasări numeroase, dar cu asta eşti deja obişnuit. Trebuie să joci în general rolul Trimisului Entităţii Supreme, să predici vreo Nouă Religie şi să faci câteva minuni, ca să prosteşti mulţimea. Trebuie doar să înveţi nişte roluri, nu multe, nu avem mai multe de zece scenarii, cu variaţiunile de rigoare. Aici intră în scenă echipa de efecte speciale care te asistă şi îţi sare în ajutor dacă lucrurile încep să se împută. La urmă ţi se pregăteşte o iesire spectaculoasă din cadru, ceva de genul răpire la cer într-o caleaşcă de foc sau prostii de impresionat gloata de primitivi.

- Şi…pot să pun o intrebare? Ce s-a întâmplat cu ultimul Profet? Ştiţi, cel care a ocupat acest post înainte ?

- A, ultimul Profet? Nu mai ştiu exact, parcă a fost omorât cu pietre sau devorat de câini sălbatici în sistemul Alfa Centauri. Oricum, nu trebuie să-ţi faci griji, lucrurile astea nu se prea întâmplă.


Elenor acceptase pe de o parte cu bucuria de a scăpa de cadavre, pe de altă parte cu inima strânsă. Parcă totul părea prea simplu pentru paguba pe care o produsese. Şeful lui era totuşi reputat pentru glumele crude pe care le făcea. Poate totuşi…ok, până la urmă de ce să nu încerce? Tot nu putea să refuze postul, sub ameninţarea tacită de a se întoarce la cazanele de fermentare de pe Eloid.

Cu aceste gânduri intră pe uşa lui Belzebur. În încăpere se afla şi şeful lui, pe nume Eli.

- Elenor, ce bine îmi pare să te văd! Arăţi fabulos! Ia loc – îi spuse acesta cu fals entuziasm.

- Uite, aici este dosarul următoarei tale misiuni – spuse Belzebur. Poţi să-l studiezi acasă. Noi îţi vom explica pe scurt despre ce este vorba.

- Pe scurt, avem o planetă mai deosebită. Fiinţele de acolo au nevoie în mod constant de profeţi, minuni şi apariţii, pentru că uită foarte repede, sunt sălbatici şi o iau razna foarte repede. Şi sunt şi reduşi intelectual. Derulăm proiecte acolo de 70 de eoni, şi am avut o grămadă de profeţi mai mult sau mai puţin importanţi. Primii au fost Adam şi Eva, apoi a urmat Noe, apoi Moise - colegul tău de promoţie, îl ştii .

- Avem nevoie de ceva radical, care să le dea o direcţie pentru măcar 2012 revoluţii ale planetei lor în jurul Stelei Centrale. După aceea, dacă nu progresează, este programată o distrugere parţială a lumii lor şi o reconstrucţie bazată pe o nouă religie – explică Belzebur.


- Bine, şi ce trebuie eu să fac ?

- Pe scurt, trebuie să mergi acolo, să duci o viaţă absolut normală într-un corp asemănător cu al lor, timp de 30 de revoluţii ale planetei. În tot acest timp vei fi instruit de echipa noastră care va sta în umbră şi va răspândi zvonuri despre sosirea Celui Ales. Apoi, timp de trei revoluţii trebuie să propovăduieşti Noua Religie, să strângi adepţi, să faci minuni – nimic deosebit, vindecări de bolnavi, mers pe apă, înmulţirea hranei, metamorfoză de lichide…se ocupă băieţii de la regie. Tu trebuie doar să intinzi mâinile şi să te prefaci că te concentrezi.

- Asta e tot? Pare simplu.

- Nu chiar. Am pregătit un final mai deosebit. Nu va fi vorba de clasica Răpire la Cer la încheierea misiunii. Va trebui să mori şi să fii înviat . Apoi să mai petreci un timp printre oameni ca să se convingă că Învierea este reală.

- Cum adică să mor ? Adică să mă las ucis de primitivi ?

- Ei, normal că nu, o să primeşti un anestezic puternic care te va feri de dureri şi te va “omorî” la momentul respectiv. Ei te vor înmormânta, iar echipa noastră te va scoate de acolo imediat şi îţi va acorda asistenţă.

- Normal n-ar trebui să simţi aproape nimic, totul e aranjat, însă există un mic factor de risc. N-ai de ce să-ţi faci griji. E în regulă? Accepţi ?

- Bine accept – zise Elenor cu inima strânsă.

- Perfect. Ia dosarul acesta şi studiază-l până mâine. Apoi începi instruirea.


Elenor ieşi pe uşa blindată. În urma lui, cei doi şefi oftară uşuraţi.

- Eşti sigur că n-ar fi trebuit să-i spui totul ?

- Ei, lasă şi tu acuma, oricum e dator vândut. Se descurcă el, e băiat inteligent. Dacă se descurcă şi de data asta merită să fie reabilitat – în fond clientul plăteşte o avere pentru toată comedia.

- Da, dar totuşi, partea de la final e cam dură, şi cu tot anestezic o să-l cam doară.

- Serios ? N-am avut prea mult timp să citesc partea respectivă? Era parcă vorba de ceva execuţie…

- Da, sunt nişte indivizi foarte cruzi. Bat condamnaţii la moarte în cuie pe nişte scânduri şi îi lasă să moară. Tot procesul poate dura foarte mult…


În drum spre maşină, Elenor aruncă o privire pe dosarul voluminos care îi fusese înmânat. Pe copertă, cu litere de o şchioapă se putea citi – Proiectul Iisus.

miercuri, 27 ianuarie 2010

Reclamă pentru gay

Cum de ceva timp nu-i mai omorâm pe gay cu pietre, iar de ceva mai puţin timp nu-i mai băgăm nici la bulău, ba chiar recent s-a legalizat faptul de a fi gay, în perspectiva apropiatei legalizări (în ordine) a căsătoriilor intre gay, apoi şi a fututului între gay, ca în final să fie obligatoriu să fii gay, agenţia Porcuşorul Advertising s-a gândit că ar fi bine să exploateze această nouă piaţă cu un produs de nişă: gelul şi lubrifiantul de ras şi epilat special pentru gay. Şi cu reclama aferentă.


Bineînţeles, pentru ca gheitudinea să fie dusă până la capăt, gelul respectiv trebuie neapărat aromat şi colorat în culori vii, iar artiştii care joacă în reclamă să aibă o imagine cât mai gay posibil. Cam ca în poza de mai jos:



Textul va suna cam aşa :


“Îţi cam place să ţi-o tragi în dos, nu-i aşa? Şi nouă! De aceea am venit în întâmpinarea dorinţelor tale cu noua şi revoluţionara gamă pentru ras şi epilat Gay Shave Gel, disponibilă acum in trei culorişi arome absolut poponautice.

Alege sortimentul Gay Shave Pink Passion, cu aromă de zmeură şi orhidee de China. Pentru bărbaţi îndrăzneţi şi romantici, ca gayul numărul 1.

Alege sortimentul Gay Shave Orange Classic, cu aromă de flori de portocal şi papaya. Pentru bărbaţi clasici şi eleganţi, cum este gayul numărul 2.

Alege sortimentul Gay Shave Lemon Fresh, cu aromă de lămâiţă şi ylang-ylang. Pentru bărbaţi suavi şi efeminaţi şi pasivi, care vor juca mereu rolul fetiţei satului, ca gayul numărul 3.

Oricare ar fi preferinţa ta, îndrăgosteşte-te acum cu noua gamă pentru ras şi epilat Gay Shave Gel. Perfectă şi sus şi în dos. Garanţia unei epilări perfecte şi a unei lubrifieri de calitate.”


Ei, ce ziceţi, dau sau nu dau lovitura ?

duminică, 24 ianuarie 2010

Campanie de donaţii pentru Haiti

În aceste momente nasoale pentru cei din Haiti, în care toţi ipocriţii îşi fac imagine pe la televiziuni încercând să arate cât de mult le pasă lor de o ţară căreia nici măcar nu îi ştiau cu două zile înainte locul pe hartă, redacţia Porcuşorul Radioactiv lansează o campanie originală: “Donaţi un ţigan pentru Haiti”.


Problema lor cea mai mare în aceste momente nu este lipsa mâncării sau a locuinţelor, pentru că oricum erau obişnuiţi. Problema lor e numărul mare de victime, care ameninţă însăşi perpetuarea naţiunii. Ce propun eu este un ajutor mult mai de preţ, o adevărată gură de aer pentru acei oameni atât de greu încercaţi: haideţi să le dăm nu 200.000, ci 400.000 sau chiar un milion de ţigani de la noi. Astfel naţiunea va fi salvată. Nu vor avea probleme de integrare, iar peste câţiva ani, datorită ultravioletelor puternice din zonă, vor deveni la fel de bronzaţi ca şi băştinoşii.


Poporul haitian frate, renăscut din cenuşă, îmi va mulţumi peste ani.

Cică Scriitor de Succes

GMX mă crede un Scriitor de Succes, ceea ce eu, făcând pe modestul dar să ştie şi ceilalţi, nu ma consider, dar îi mulţumesc pentru apreciere. Premiul îl trimit mai departe acest premiu spre Vreauultimulloc, Câmpuri de căpşuni, Vanda, Pizmaşa şi Femeia de Servici



Regulile zice aşa:

1. Fiecare Scriitor Superior (S.S.) trebuie să dea mai departe premiul la cinci prieteni bloggeri speciali;

2. Fiecare S.S. trebuie să îşi creeze o legătură pe net la blogul (şi autorul-blogger prieten) de la care el a primit premiul;

3. Fiecare S.S. trebuie să îşi prezinte premiul pe blog şi să adauge link către acest post

4. Fiecare S.S. care a câştigat premiul este rugat să viziteze acest post şi să îşi adauge numele la Mr. Linky List…

5. Fiecare S.S. trebuie să posteze aceste reguli pe blogul lui.

joi, 21 ianuarie 2010

Piatra magică

- Ai înebunit ? Piatra Magică?

- Nu am înebunit deloc. Aşa o să-i dăm o lecţie pe care n-o s-o uite curând.

- Dar ştii bine că e interzis să te atingi de ea. Se zice că….

- Da, da, ştiu legendele. Se zice că cine stă lângă ea prea mult se îmbolnăveşte.

- Exact, şi că distrugerea ei ar aduce mare ghinion întregului trib.

- Prostii! Sunt simple superstiţii. Doar nu eşti superstiţios, nu ?

- Nu, dar Marele Vrăjitor zicea că…

- Un înfumurat! Ştii ce cred eu ?

- Ce ?

- Că pur şi simplu profită de istoria asta cu aşa-zisa Piatră Magică pentru a îşi menţine puterea şi influenţa în trib. N-ai văzut ce mare se dă ?

- Da, dar trebuie să recunoşti că ştie multe.

- Cred că e deja senil şi inventează. Şi îşi bate joc de noi. Multe din poveştile lui nu le-ar crede nici un copil de doi ani.

- Da, asta e adevărat. Lucrurile pe care le povesteşte cu aparate care zburau prin aer şi lucruri în care vorbeai aici şi se auzea peste mări şi ţări par pure invenţii.

- Păi vezi? Luându-i Piatra Magică vom arăta întregului trib că Marele Vrăjitor nu e decât un şarlatan şi că nu e Piatra cea care îi dă putere.

- Auzi, dar dacă nu o putem lua? Se zvoneşte că e adânc îngropată în pământ şi că doar vârful se vede.

- Atunci o vom sfărâma cu bâtele. Iau cu mine bâta mea specială făcută din piatra aia care nu se sfarmă.

- Bine, ne vedem diseară.


Cei doi copii se furişau tiptil în umbra înserării. Nu le fu greu să păcălească vigilenţa gardianului plictisit care străjuia Luminişul Interzis. In fond şi acesta credea în străfundul conştiinţei că păzeşte ceva inexistent, iar superstiţia oricum functiona destul de bine. Nimeni nu se aventura prin acel colţ uitat de pădure.

Copiii intrară în cortul din mijlocul luminişului şi rămaseră muţi de uimire. În mijlocul cortului trona Piatra Magică.

- Ce frumoasă e !

- Da, ce netedă…şi ce formă regulată. Ca o ţâţă !

- Haha! Chiar că seamănă cu o ţâţă! Hai s-o luăm!


Cei doi încercară zadarnic să scoată piatra afundată adânc în pământ.

- Nu merge! Ce căcat! Ţi-am zis eu că nu avem cum s-o luăm. Şi oricum cred ca e mult prea grea.

Pânza cortului se deschise brusc. Era gardianul care venise atras atras de

- Cine-i acolo ?

- Hait! Am pus-o! Să fugim! – spuse primul copil.

- S-o distrugem întâi – spuse al doilea.

- ăăăă ? Eşti sigur? Nu cred că e cea mai bună i…


Prea târziu. Al doilea copil ridică ranga de fier găsită în pădure şi lovi în plin Piatra Magică. Un foc nemaivăzut se ridică spre cer, apoi un vânt teribil şi fierbinte se iscă, arzând mica aşezare de corturi şi punând la pământ copacii pe o rază enormă.

Marele Vrăjitor primise secretul Pietrei Magice de la tatăl său, care îl primise de la bunicul său, şi tot aşa din multe generaţii de vrăjitori. Neputând-o dezamorsa, o păziseră pur şi simplu, lăsând-o moştenire generaţiilor următoare. Fusese ultima bombă neexplodată, datând din epoca uitată a ultimului Război Planetar.


Morala ( valabilă în orice perioadă de timp ):

Fereşte-mă doamne de proşti, că de duşmani mă apăr eu singur.

marți, 19 ianuarie 2010

La ce serveşte

La ce serveşte să fii cel mai tare,

Să fii înconjurat doar de femei,

Să-ţi cadă toate bete la picioare,

Să poţi s-alegi pe orişicare vrei,

La ce sunt bune toate-acestea oare,

Dacă eşti gay?


Să poţi să mergi mereu ca la piaţă,

Să fie plin de pizdă împrejur,

Când ce îţi doreşti tu de la viaţă

Este un cur?