16.1 Femeia fǎcu ochii mari şi se burzului: „Doamne, nu-i corect. Ştii bine cǎ eu sunt feministǎ convinsǎ. Cum sǎ stǎpâneascǎ peste mine tǎlâmbul ǎsta cu privire saşie şi cu rânjet prostesc pe meclǎ? Şi cât despre copii, am citit eu pe undeva cǎ peste vreo şepte mii de ani o sǎ se inventeze cezariana. Ultimul rǎcnet...”
16.2 Bǎrbatul rânji superior: „Taci fǎ, proasto”. Am ascultat de tine şi am ajuns în cǎcat. E normal ca eu sǎ fiu şeful de acum încolo.
16.3 Dumnezeu se uitǎ strâmb şi interveni drept: Copii, nu vǎ certaţi, am pentru voi douǎ cadouri, mutual exclusive. Cine vrea sǎ aleagǎ primul?
16.4 Ce e aceea „miutulal escluxive” – întrebǎ femeia scǎrpinându-se cu o mânǎ în claia de pǎr neîngrijitǎ şi mirându-se cu cealaltǎ ?
16.5 - Taci fǎ, proasto - se. Zice cǎ poţi sǎ iei fie unul fie hǎptǎlǎlalt. Şi cum s-a stabilit cǎ io sunt şeful, e normal sǎ aleg eu primul, just ? Zi Doamne, care-s cadourile?
16.6 Am pentru voi Frumuseţea şi Prostia. Care ce alegeţi?
16.7 Femeia tǎcu încurcatǎ, iar bǎrbatul se scǎrpinǎ superior în creştetul capului: „Apoi Doamne, e simplu – frumuseţea e trecǎtoare. Deci alegerea mea e uşoarǎ.”
16.8 Domnul îşi trase o palmǎ peste faţǎ şi se întoarse spre femeie: „Ai auzit alegerea şefului tǎu. Ai vreo obiecţie?”
16.9 Femeia se gândi puţin şi spuse: „Frumuseţea îmi vine bine. Eu oricum mǎ plictisesc repede şi nu-mi plac chestiile veşnice.”
16.10 Atunci Domnul glǎsui: Aşa sǎ fie de acum încolo. Veţi face o echipǎ bunǎ pe Pǎmânt. Veniţi dupǎ mine pânǎ la Peşterǎ sǎ vǎ arǎt şi celelalte daruri.
16.11 Mai primim şi altceva? – se bucurǎ bǎrbatul. Dacǎ ştiam mâncam un coş de mere.
16.12 Domnul îl privi surânând: „Da fiule, o sa primiţi la daruri sǎ nu le puteţi duce. Şi încǎ personalizate dupǎ alegerea pe care aţi fǎcut-o”.
16.13 – Ce bine, ce bine – se bucurǎ tâmp bǎrbatul. Vine Moş Crǎciuuuun.
Continuarea în episodul urmǎtor
