sâmbătă, 31 octombrie 2009

Viermele de mătase - episodul 1

Viermele de mătase se foi neliniştit. “Cam întuneric aici, şi cam de mult timp. Ceva nu pare în regulă. Să mă apuc să ţes?”. Încercă să-şi schimbe poziţia şi să simtă mediul din jur. Nu părea foarte familiar şi asta îi dădea o oarecare stare de nelinişte. Întinse o mână şi simţi o membrană lipicioasă lângă el. “Hopa! Am zis o mână ? Viermii nu au mâini! Trebuie să fie o greşală!”. Începu să se examineze mai bine şi mai găsi o mână. Apoi, cu oroare, ceva mai jos descoperi trei picioare. Ba nu, cel de-al doilea era mult mai scurt decât primul şi al treilea. Un gând cumplit îl fulgeră:
“Să vezi că ăla alb iar a încurcat borcanele. Nu se poateee. Pun eu mâna pe tine imediat, înger netrebnic !"
Un râs batjocoritor îi susură în minte : "Hahaha. Mă tem că nu-i nici o greşală! Asta ca să te înveţi minte să mai fii obraznic data viitoare. Şi până o să pui tu mâna pe mine mă tem că o să treacă muuuult timp. Enjoy your life!”.

Viermele de mătase urlă de nervi, însă nici un sunet nu se auzi. În schimb un lichid înecăcios îi năvăli în gură, făcându-l să tuşească. Îşi dădu seama în sfârşit de cruntul adevăr : fusese minţit, tras pe sfoară, păcălit, sau cum vreţi să-i mai ziceţi. Îngerul de la dispecerat îi promisese o viaţă scurtă uşoară, şi fără griji, de vierme de mătase. "Tot ce ai de făcut e să ţeşi un cocon în jurul tău, apoi vii înapoi". Doar la faza cu fiertul în apă clocotită avusese o reţinere, dar îngerul îl asigurase că nu doare. "În fond vei fi doar un vierme care nu va şti multe" - îl asigurase acesta. Acceptase cu plăcere. Acum însă îşi dădea seama că nu va fi nici pe departe aşa cum i se promisese. Îl aştepta o viaţă mult mai lungă, mai tragică şi mai complicată. De nervi începu să se zbată şi să tragă şuturi la nimereală.

- Iubitule ! Iubituleeee. Trezeşte-te.
- Hm ? Da ? Ce-i ? Te doare ceva !
- Nu, nu mă doare nimic ! A mişcat ! E prima oară când îl simt că mişcă!
- Hm, grozav dragă. Lasă că se linişteşte el. Încearcă să dormi!

Falsul vierme de mătase, obosit de atâtea şuturi, gândi cu ciudă: “Lasă că ies eu de aici. Ştii ce-o să fac? O să zbier non-stop. Cât o să pot de tare şi cât mai mult. O să le fac viaţa un coşmar . Tuturor. Şi când o să pun mâna pe ăla alb...vai de penele lui”.

9 comentarii:

  1. sa iasa! sa ne faca sa ne para rau k am vrut sa-l vedem! da da, let it out in the cruel world, where eberything's just about to begin!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mişto...foarte mişto şi ăsta în stilul tău mişto. O singură menţiune "arabule". Batjocoritor se scrie cu "T" nu cu "D". Să înţeleagă boborul măi, aici la Romania.

    RăspundețiȘtergere
  3. @kyo: iese el imediat si le arata lor
    @dush: iubita iubitului, cine alta?
    @Adriana & Julie: me too.
    @Moroi: shit! Tara mi-a schimbat cineva "t" cu "d" in timp ce tastam. Daca il prind il jumulesc de pene. Merci.

    RăspundețiȘtergere
  4. Viaţă de vierme.. Frumos postul !

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu cred ca sinistra stia ea ce stia , cand - legenda spune - privind din goana masinii o coada kilometrica la ceva ce se "bagase" acum mai bine de douj'de ani prin Bucuresti, ar fi exclamat " uite si la viermii astia, nu se mai satura" ... Poate la origine toti credem ca suntem doar niste viermisori (de matase, de gadilat in fund sau de cine stie ce altceva nasol) si ne trezim cu coscogeamite cap care ne doare, maini sa tot muncim si picioare de alergat iar intre timp dispecerul ala alb nu-si mai incape in pene de atata ras ...

    RăspundețiȘtergere

GROHĂIŢI SAU GUIŢAŢI AICI