luni, 31 ianuarie 2011

Geneza dupǎ Porcuşor – partea a 2-a


16.1 Femeia  fǎcu ochii mari şi se burzului: „Doamne, nu-i corect. Ştii bine cǎ eu sunt feministǎ convinsǎ. Cum sǎ stǎpâneascǎ peste mine  tǎlâmbul ǎsta cu privire saşie şi cu rânjet prostesc pe meclǎ? Şi cât despre copii, am citit eu pe undeva cǎ peste vreo şepte mii de ani o sǎ se inventeze cezariana. Ultimul rǎcnet...”
16.2 Bǎrbatul rânji superior: „Taci fǎ, proasto”. Am ascultat de tine şi am ajuns în cǎcat. E normal ca eu sǎ fiu şeful de acum încolo.
16.3 Dumnezeu se uitǎ strâmb şi interveni drept: Copii, nu vǎ certaţi, am pentru voi douǎ cadouri, mutual exclusive. Cine vrea sǎ aleagǎ primul?
16.4 Ce e aceea „miutulal escluxive” – întrebǎ femeia scǎrpinându-se cu o mânǎ în claia de pǎr neîngrijitǎ şi mirându-se cu cealaltǎ ?
16.5 - Taci fǎ, proasto - se. Zice cǎ poţi sǎ iei fie unul fie hǎptǎlǎlalt. Şi cum s-a stabilit cǎ io sunt şeful, e normal sǎ aleg eu primul, just ? Zi Doamne, care-s cadourile?
16.6 Am pentru voi Frumuseţea şi Prostia. Care ce alegeţi?
16.7 Femeia tǎcu încurcatǎ, iar bǎrbatul se scǎrpinǎ superior în creştetul capului: „Apoi Doamne, e simplu – frumuseţea e trecǎtoare. Deci alegerea mea e uşoarǎ.”
16.8 Domnul îşi trase o palmǎ peste faţǎ şi se întoarse spre femeie: „Ai auzit alegerea şefului tǎu. Ai vreo obiecţie?”
16.9 Femeia se gândi puţin şi spuse: „Frumuseţea îmi vine bine. Eu oricum mǎ plictisesc repede şi nu-mi plac chestiile veşnice.”
16.10 Atunci Domnul glǎsui: Aşa sǎ fie de acum încolo. Veţi face o echipǎ bunǎ pe Pǎmânt. Veniţi dupǎ mine pânǎ la Peşterǎ sǎ vǎ arǎt şi celelalte daruri.
16.11 Mai primim şi altceva? – se bucurǎ bǎrbatul. Dacǎ ştiam mâncam un coş de mere.
16.12 Domnul îl privi surânând: „Da fiule, o sa primiţi la daruri sǎ nu le puteţi duce. Şi încǎ personalizate dupǎ alegerea pe care aţi fǎcut-o”.
16.13 – Ce bine, ce bine – se bucurǎ tâmp bǎrbatul. Vine Moş Crǎciuuuun.
Continuarea  în episodul urmǎtor

vineri, 28 ianuarie 2011

Geneza dupǎ Porcuşor – prima parte


Ante Scriptum
1. Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: „Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?”
2. Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină.”
3. Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mâncaţi din el, şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.”
4. Atunci şarpele a zis femeii: „Hotărât, că nu veţi muri:
5. dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii, şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”.
6. Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui, şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el.
7. Atunci li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele.
8. Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei: şi omul şi nevasta lui s-au ascuns de Faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.
9. Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om, şi i-a zis: „Unde eşti?”
10. El a răspuns: „Ţi-am auzit glasul în grădină; şi mi-a fost frică, pentru că eram gol, şi m-am ascuns.”
11. Şi Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ţi-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?”
12. Omul a răspuns: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat.”
13. Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai făcut?” Femeia a răspuns: „Şarpele m-a amăgit, şi am mâncat din pom.”
14. Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale să te târăşti pe pântece, şi să mănânci ţărână.
15. Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”
16. Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.”

Adevǎrata continuare – în episodul urmǎtor

luni, 24 ianuarie 2011

Poveşti corporatiste – ep.9 - Curul


Într-o zi, organele din corp aureuşit să scape de beţivul care îl locuia. Bineînţeles, trebuia să fie ales un nou şef care să conducă de azi înainte destinele corpului.

Creierul :  Eu trebuie sǎ fiu şeful, doar de aceea mǎ numesc "Creier". Eu coordonez tot corpul.
Ochii : Ba noi ar trebui sǎ fim şefii, doar fǎrǎ noi corpul nu se poate orienta.
Inima : Greşiţi, eu ar trebui sǎ fiu şefa, pentru cǎ fǎrǎ mine sângele nu ajunge unde trebuie. Ştiţi foarte bine cǎ stau la lucru 24/24.
Plǎmânii : Ba noi ar trebui sǎ fim, pentru cǎ fǎrǎ noi corpul nu se poate oxigena.
Stomacul : Ba eu ar trebui sǎ conduc corpul pentru cǎ eu asigur mâncarea pentru toţi.
Curul : Ba eu ar trebui sǎ fiu şeful.

Toţi se întoarserǎ spre cur cu surprindere şi începurǎ sǎ râdǎ :

-          Cum sǎ fii tu şeful corpului mǎi cur ?
-          Ba vǎ spun foarte serios cǎ eu trebuie sǎ fiu şeful.
-          Cum bǎi cur, doar tu nu faci decât sǎ te caci…
-          Vǎ spun cǎ eu trebuie sǎ fiu şeful şi aşa va fi.

Şi curul a intrat în grevǎ şi nu s-a mai cǎcat o sǎptǎmânǎ la rând. Stomacul stǎtea sǎ plezneascǎ, ochii ieşiserǎ din orbite, creierul o luase razna, inima şi plǎmânii pompau din ce în ce mai greu…s-a convocat o şedinţǎ de urgenţǎ.

Creierul : Propun ca_curul sǎ ne conducǎ de acum înainte destinele .
Ochii, Inima, Plǎmânii, Stomacul : Bunǎ idee. Trǎiascǎ_curul, noul nostru lider.

Sfârşitul României.

marți, 18 ianuarie 2011

Hora – teatru scurt sǎtesc

            Era horǎ mare în sat. Or vinitu lǎutari duium. Hora, începutǎ cu puţini oameni se tot lǎbǎrţeazǎ şi devine tot mai rapidǎ şi mai haoticǎ. Horiştii se ţin strâns unul de altul pentru ca hora sǎ nu se strice. Din când în când, un grup de horişti se împiedicǎ şi cade, antrenând şi vecinii la o bǎlǎcealǎ generalǎ in noroi.  Se ridicǎ însǎ, în privirile dezaprobatoare ale celorlalţi, se bagǎ iar în horǎ, umplând cu noroi vecinii şi joacǎ în continuare ca apucaţii. Parcǎ a intrat dracu’ în ei. Iatǎ lista protagoniştilor noştri:

            Ana,  Beatrice,  Costicǎ, Dorina, Florina, Fanfan ( ǎsta e cam ţigan ), Gogu ( nume de homosexual ), Grigore, Irinuca, Ismiralda( cam coloratǎ şi asta) Lae, Marin Bobaru ( se zice cǎ şi ǎsta ar fi homo), ‘Olae ( de la Nicolae zic unii ), Porumb, Spânu, Suelen ( şi asta cam ţigancǎ de felul ei ).

            Gogu: “bǎi, io zic cǎ ar trebui sǎ ii chemǎm sǎ se distreze şi pe amǎrâţii ǎia care stau pe margine şi le curge balele acolo.
            Marin Bobaru: Bunǎ idee. Poate le luǎm şi o taxǎ de intrare sau le vindem ceva.
            Fanfan: Nush’ dacǎ e o idee bunǎ mâncaţi-aş, e deja cam mulţi ţigani pe aici – şi se uitǎ cu subînţeles la Ismiralda care cu o mânǎ juca şi cu o mânǎ se scobea în nasul borcǎnat.
            Belinda ( împǎciuitor): Hai sǎ-i chemǎm, îs şi ei sǎteni de-ai noştri.
            Toţi: Bine, hai. Costaíche, Siminicǎ, Esmeralda, Popicǎ, Letiţia, Salam, Licǎ, Unguru’, Siminicǎ – haideţi şi voi!

            Hora deveni şi mai mare şi mai haoticǎ. Participanţii se cǎlcau pe picioare, îşi dǎdeau cu capul in gard, cǎdeau, se ridicau, dar nu voiau sǎ se dea bǎtuţi. Rǎmǎseserǎ pe margine doar Romicǎ şi Bulǎ care priveau cu jind.
            Romicǎ: Da’ pe noi când ne primiţi?
            Fanfan: Nu mai e loc, mereţi în p..acasǎ. La hora urmǎtoare.
            Bulǎ: Da’ vrem si noi. Dacǎ a intrat pânǎ şi Salam….
            Romicǎ: Şi Unguru’…
Gogu: Linişte. Staţi pe aici cǎ poate vǎ primim. Da’ ciocu’ mic. Dacǎ mai aud comentarii nu intraţi nici la paştele cailor.
Ismiralda: Nu-i primiţi şefu’, mânca-ţi-aş, cǎ ǎştia e ţigani şi pute.
Belinda: Rasişti ce sunteţi. Un-s şi ţiganiii şi ei un fel de oamani acolo? Şi aşa avem destui, ce mai conteazǎ doi acolo?
Gogu ( fǎrǎ chef ): Bine în pula noastrǎ, Belindo, fǎ, hai de gura ta. Şi aşa hora asta se stricǎ şi a cam devenit de cǎcat.
            Fanfan (sictirit): Io oricum plecam acasǎ. Las sǎ intre şi amǎrâţii sǎ joace cinci minute acolo.
            Marin Bobaru: Aţi auzit bǎi, ţiganii de pe tuşǎ? Romicǎ şi Bulǎ? Hai şi voi în horǎ cǎ nu vǎ zicem de douǎ ori.

            Bulǎ şi Romicǎ intrarǎ excitaţi în hora care se destrǎma şi devenea într-adevǎr haoticǎ. Toatǎ lumea se sǎturase şi voia sǎ meargǎ acasǎ sǎ se spele. Lǎutarii îşi împachetau instumentele. Doar cei doi tropǎiau fericiţi în noroi şi se ţineau tare…

            Pentru cine nu s-a prins încǎ:

AUSTRIA - Ana
BELGIA - Belinda
CIPRU - Costicǎ
DANEMARCA - Dorina
FINLANDA - Florina
FRANTA - Fanfan
GERMANIA - Gogu
GRECIA - Grigore
IRLANDA - Irinuca
ITALIA - Ismiralda
LUXEMBOURG - Lae
MALTA – Miticǎ
MAREA BRITANIE – Marin Bobaru
OLANDA – ‘Olae
PORTUGALIA - Porumb
SPANIA - Suelen
SUEDIA - Spânu
SLOVENIA - Salam
LETONIA - Letiţia
LITUANIA - Licǎ
ESTONIA - Esmeralda
POLONIA - Popicǎ
UNGARIA – Unguru’
CEHIA - Costaíche
SLOVACIA - Siminicǎ
BULGARIA - Bulǎ
ROMANIA - Romicǎ
Hora- Uniunea Europeanǎ