duminică, 30 august 2009

Eternul feminin

- Ştii dragă, n-aş vrea să cad în păcatul clişeelor atât de des vehiculate de unele reprezentante ale sexului frumos, gen “toţi bărbaţii sunt porci“ dar din păcate trebuie să constat că nu mai există respectul de altădată pentru eternul feminin.

- Să ştii că ai mare dreptate, şi eu simt asta foarte acut. Însăşi chintesenţa feminităţii, vraja, misterul par să fi dispărut, lăsând locul vulgarului pragmatism, chiar materialism aş zice.

- Da, mai ales că nu se mai caută perenele valori adânc înrădăcinate în conştiinta colectivă de generaţii.

- Aici poate aş îndrăzni să te contrazic, este poate benefică o schimbare de optică datorată progresului societăţii, dar ceea ce e pe cale să se întâmple actualmente mă lasă perplexă, de-a dreptul perplexă, draga mea.

- Da, oarecum ai dreptate, dar eu am fost întotdeauna adepta unei linii mai tradiţionaliste – Stai aşa, uite că ăla încetineşte… puiu! Puiuuu…..stai aşa, unde te grăbeşti?

- Hahaaa…feteleee, ce mai face feteleee….?

- Bine, uite, ne-am fute şi noi.

- Beton. Tu, aia blodă…cât e scurtu’ ?

- Păi numa atâta vrei?

- Da, că mă grăbesc.

- Bine, fie, uite pentru tine 60 că pari băiat finuţ, da’ cu căciuliţă.

- Câââât fă? Eşti nebună? 60 de lei pentru o muie amărâtă şi cu căciuliţă?

- Ia uite la el ce ofticos e! Păi cât ai vrea mă? Gratis nu fac să ştii, şi dacă esti obraznic te mai bag şi în…

- Scump dom’le, scump. Dincolo era mai ieftin. Păi ieri mi-a făcut la UMT una o muie cu 30. Şi avea şi toţi dinţii în gură.

- Unde măăă? La UMT? La urâtele alea? La bolnavele alea? Ptiu, ce-a ajuns lumea! Du-te mă acolo, dă să nu vii după ai ala mine să te plângi că ai luat ceva, da ?

- Hai marş! Ce, tu te crezi vreo zână?

- Auzi, să ştii că io am făcut un an de facultă la Cluj, io nu-s ca alea.

- Haha, da, şi unde era faculta, pe centură sau pe Feleacului ?

- Hai jet!

- Curvo!

- Vagabondule!

Maşina demară cu scrâşnet de roţi şi se mistui în noapte. Cele două femei se îşi reluară tăcute plimbarea pe marginea şoselei. Din când în când câte un tir le claxona fără să se oprească, iar ele îl gratulau cu binecunoscutul salut internaţional cu degetul mijlociu. Bruneta sparse tăcerea:

- Hai fă acasă că n-avem noroc in seara asta.

- Da, cred că ai dreptate. Nu mai e respect în zilele noastre. Auzi dom’le…la UMT. La urâtele alea! La bolnavele alea! Mi-e greaţă numa când mă gândesc.

- Deh fă, asta e ecomomia de piaţă. E urâte, da face mai ieftin!

- Dă-le în pula mea! Hai acasă.

- Hai.

Cele două femei se topeau în întuneric. Şoseaua era acum pustie, doar din când în când mai trecea câte un camion în viteză transportând containere cu vise spulberate.

joi, 27 august 2009

Amanţi prinşi în flagrant – Episodul 3 : Sunteţi prinşi acasă la tine

Continuăm seria “Amanţi prinşi în flagrant” cu episodul 3. Ce faci tu ca mascul în situatia nefericită în care te-a pus dracu’ şi ţi-ai adus amanta acasă şi apare consoarta ta la uşă cu o falcă-n cer şi una-n pământ.

Am văzut mai demult un film în care exact despre asta era vorba: doi colegi de serviciu, unul îl antrena pe celălalt cum să-şi însele nevasta şi să nu fie prins. Printre altele, îi povestea de un alt coleg care işi adusese amanta acasă, şi la plecare, când gagica să-şi ia sutienul – pula. Ia-l de unde nu-i! Are loc următorul dialog de-a dreptul epic.

Ea: Nu mi-ai văzut sutienul?

El: Nu, eşti sigură că l-ai văzut?

Ea(revoltată): Bineînţeles, ce fel de femeie mă crezi? Doar nu sunt din alea care nu poartă sutien!


Apoi îi arată intr-un colţ (dialogul se desfăşura într-o saună ) un individ cărunt, care fixa aerul cu o privire pierdută.

Învăţăcelul: Cine e ?

Maestrul: E Mike, colegul nostru. Despre el e vorba.

Învăţăcelul: Stai că nu înteleg. Istoria asta s-a petrecut acum 20 de ani?

Maestrul: Nu, da’ de unde! Acum 2 luni! El ştie că sutienul este pe undeva pe acolo, şi este doar o chestiune de timp până când nevastă-sa îl va descoperi.


Iarăşi divalghez. Dar nu m-am putut abtine. Exemplul e prea grăitor şi trebuie să fie un motiv suficient pentru care să nu îţi duci amanta acasă. Dar, dacă totuşi te pune dracu’ şi nu te poţi abţine…citeşte mai jos.


Tehnica soţului agresat

Şi aici trebuie să fii bun şi să te misti repede, astfel încât să le surprinzi pe amândouă. E inutil să încerci s-o scoţi pe amantă basma curată, pentru că orice femeie îi va scoate in general ochii şi îi va mânca ficatul intâi rivalei, apoi pe al tău. Deci, trebuie să te mişti repede şi să faci pe dracu în patru astfel încât să fii îmbrăcat când apare soţia. Bine, ar trebui să fii îmbrăcat încă înainte ca ea să vadă ce se petrece. Amanta trebuie să nu apuce să se îmbrace. În acest scop, trebuie să-I întorci bluza/pantalonii pe dos, să-i înozi sutienul, astfel incât să nu se poată îmbrăca repede. Şi toate astea fără ca ea să observe. Cere o bună coordonare şi o practică îndelungată. Şi încă asta nu e partea cea mai grea. Când nevasta e undeva pe la jumătatea drumului, tu îmbrăcat iar tipa încă se chinuie să-şi întoarcă pantalonii pe dos, strigi cu o voce isterică şi revoltată: “Eva, ce e asta? Ţi-am spus că sunt om însurat! Îmbracă-te imediat şi ieşi afară! Să-ţi fie ruşine! “.


Tehnica treesome

Trebuie ca în prealabil să-ţi fi pregătit soţia pentru ideea unui treesome. Dacă eşti abil şi ştii cum şi când să deschizi discuţia ( preferabil după câteva pahare de vin ), orice femeie va accepta ideea că are fantezii sexuale încă cu o tipă, tip, grup ş.a.m.d. Trebuie să faci in aşa fel încât să nu fie atât de beată încât să nu-şi amintească, deci să nu poata nega că a fost de acord.

Apoi, când apare, cu cel mai natural ton din lume zici: “A, bine că ai venit. Am vrut să-ţi fac o surpriză. Ea e Eva şi a acceptat să facă treesome cu noi. Aşa-I că te bucuri? “. Mai nasol e dacă zice “DA”, şi amanta zice nu. Sau dacă data viitoare o găseşti în pat cu amantul ei şi-ţi face aceeaşi fază. Dar până la urmă, what the fuck? The show must go on, aşa cum zicea Freddie.


Tehnica negării evidenţei. Se mai numeşte şi tehnica amantei invizibile.

Soţia intră brusc pe uşa dormitorului. Evident, rămâne trăznită şi întreabă “Cine-i asta?”. În nici un caz nu te pierzi. E cea mai mare greşală. Amanta trebuie instruită dinainte ce să facă şi să nu intre nici ea în panică. Imediat, amândoi începeţi să vă îmbrăcaţi. Întrebi pe cel mai firesc şi nevinovat ton: “Cine draga mea?”. “Cum cine? Ea!”. “Care ea?”. În momentul acesta amanta trebuie să se fi îmbrăcat deja şi să fi ieşit pe uşă. E esenţial, pentru că dacă nevasta va ajunge să bage mâna în părul amantei s-a zis cu tehnica asta. Nu trebuie să aibă nici o dovadă “palpabilă”. “Cum care ea? Îţi baţi joc de mine?”. “Draga mea, cum să-mi bat joc de tine? Nu mai e nimeni aici. Hai să te schimbi şi să te întinzi puţin, aşa-I că ai avut o zi grea?”. Orice ar zice, nu recunoşti. Trebuie să fii foarte convingător, până la urmă soţia va fi convinsă că a avut o halucinaţie.


Tehnica falsei bone. Este un pic similară cu metoda şliţ-poale în brâu descrisă în episodul anterior.

Trebuie ca acţiunea să se petreacă cu protagoniştii semiîmbrăcaţi, astfel încât să vă puteti îmbrăca repede. Cum faza cu ţeava spartă nu ţine în acest caz, trebuie să inventezi altceva, gen “ Draga mea, ţi-o prezint pe Eva, noua noastră bonă”. Sau bucătăreasă, menajeră, lăptăreasă…Ţine de obicei.


Tehnica leşinului simulat

Trebuie să fii artist. Deîndată ce auzi cheia în uşă, te ridici din pat, te întinzi pe jos şi te prefaci leşinat, sau în plină criză de epilepsie. Femeile de obicei înghit găluşca şi intră în panică. Amândouă. Mai nasol e dacă ajungi la spital şi îşi dau seama ăia că n-ai nimic. Are cineva prieteni doctori pe la Urgenţe?


Dacă nici una din tehnicile de mai sus n-a dat roade, poţi încerca să fii funny. Deşi e cam greu, având în vedere că o să rămâi şi fără chiloţi la divorţ:

- Îi pui mătura lângă uşă. Instinctiv va pune mâna pe ea pentru a o folosi ca armă. Atunci tu spui repede: “Bună draga mea, nu te-am observat. Vrei să te apuci de curătenie sau te pregăteşti să zbori? “

- Te uiţi dezaprobator spre amantă şi zici: “Eva! Aşa se face o muie? Sunt dezamăgit. Uite, nevastă-mea a venit să-ţi arate.”

- Bună draga mea, n-o să-ţi vină să crezi. Chiar făceam patul şi uite ce-am găsit între cearşafuri. Nu cumva eşti lesbiană ?

- Ce bine că ai venit mai repede. Am o surpriză pentru tine, am luat bilete la teatru. Du-te şi te pregăteşte, eu termin imediat aici si mergem.

- Te uiti disperat la nevastă, la amantă, iar la nevastă şi zici: “Nu sunt eu de vină, ea a insistat…”

- Wow, acuma o să iasă cu bătaie între gagici? De când vreau să văd aşa ceva…

miercuri, 26 august 2009

Random acts of kindness

Se povesteşte că odată a fost o furtună teribilă pe mare. După ce furtuna s-a potolit, sute de mii de stele de mare aduse de valuri mureau sub soarele ucigător de august.

Un copil se plimba pe plajă şi din când în când lua câte o stea de mare şi o arunca în apă. Trecând pe acolo, un om îi spuse:

- Copile, sunt sute de mii de stele de mare eşuate pe plajă. Ceea ce faci tu nici măcar nu contează.

Copilul îl privi, apoi, arătandu-i steaua de mare pe care o ţinea în palmă îi spuse:

- O vezi? Pentru ea contează.


Cât de făţarnic trebuie să fiu ca să scriu acest post? Cât de făţarnici trebuie să fim ca să ne prefacem din când în când că ne pasă? Sunt departe de a fi acel copil, sunt departe de a fi măcar acel om care s-a interesat măcar. Sunt poate în cel mai bun caz un individ care se dă jos din maşină lăsând motorul pornit şi clima la maxim, se grăbeşte până pe malul apei cu o umbrelă într-o mână şi cu o sticlă de apă în cealaltă, stropeşte puţin una-două stele de mare şi fuge înapoi la răcoare.


Mie şi tuturor celorlalţi ipocriţi ne dedic următoarea poveste:

Un mare om de afaceri muri într-o bună zi şi se înfăţişă în faţa lui Dumnezeu. Acesta îl întrebă:

- Ce ai făcut în viaţa ta pentru ceilalţi?

Omul se gândi mult, apoi spuse:

- Am dat odată 5 bani unui cerşetor.

Dumnezeu se întoarse spre Sfântul Petru şi spuse:

- Dă-i înapoi cei 5 bani şi spune-i să se ducă la Dracu’.


Ne vedem acolo. Dacă locul ăla într-adevăr există. Dacă nu, ne-am scos…

duminică, 23 august 2009

Amanţi prinşi în flagrant – Episodul2 : Sunteţi prinşi acasă la ea

Continuăm seria “Amanţi prinşi în flagrant” cu episodul 2. Ce faci tu ca mascul când fuţi la domiciliul conjugal al amantei, evantual şi in patul conjugal şi apare domnul încornorat. Oricum ai arde-o e o situaţie naspa, din care nu prea poţi ieşi câştigător. Eventual doar necaftit. Cum ai între 30 de secunde şi un minut pentru a găsi o soluţie e puţin probabil să îţi vină vreo idee genială în acest interval. Pentru că, bineinţeles, nu v-aţi gândit niciunul la varianta “dar dacă…”. Pentru că sunteţi prea proşti şi prea increzători în şansa voastră. Aşa că hai să vedem ce-am putea face.

Bine, discuţia de mai jos îşi are sensul doar dacă pe uşă intră unul cât uşa, cu mainile cât lopeţile, sau vreun traficant cu ceafa groasă. Altfel, dacă intră unul mai pirpiriu ca tine, nu trebuie decât să-ţi iei jucăriile să saluţi şi să şi să pleci.Buuun…deci:


În primul rând e inutil să încerci să faci pe cavalerul şi s-o scoţi pe “doamna”. Mulţi pişători din picioare aşa ar face, s-ar sacrifica inutil, dintr-un stupid sentiment cavaleresc. Fals! Cât se poate de fals! Nu faceţi asta. Să vă explic de ce:

-În primul rând ea oricum o să-şi ia omorul după ce tu pleci, indiferent că tu eşti bătut sau nu. În ochii soţului încornorat ea e o curvă, chiar dacă el la rândul lui vine exact de la alta, pretinzând că a lucrat din greu la birou. Aşa că, decât două victime, mai bine una, care oricum e sigură.

-În al doilea rând, e inutil pentru că şi dacă faci o faţă frumoasă şi încerci să o scoţi pe ea, implicit luând bătaie amândoi, ea tot n-o să se mai fută cu tine. Din diverse motive, aka culpabilitate stupidă şi târzie ( gen ce-am făcutîîîîîî…) , frică să nu fie prinsă a doua oară, când bătaia n-o să mai fie cu cureaua, ci cu furtunul de la masina de spălat, sau pur şi simplu din cauză că au inceput să discute şi –cred ei – au rezolvat problema şi se cred fericiţi. Sau dacă să zicem se despart din cauza asta, tot n-o să se mai fută cu tine din cauză că e deprimată sau mai rău, în logica stupidă feminină dă vina pe tine pentru ce s-a intâmplat.


Deci, părerea mea, incearcă să te scoţi pe tine şi să minimizezi pierderile. Oricum e o situaţie lose-lose, asa că mustrările de conştiinţă nu prea îşi au locul. Hai să vedem câteva metode.


-Metoda surprizei: Când auzi cheia în uşă nu faci greşala să sari din pat, să-ţi cauţi hainele şi să te ascunzi în dulap, după uşă, sub pat, pe balcon….nu, niciodată să nu faci greşala asta. E pentru amatori şi vei fi prins cu siguranţă. Strategia e să rămâi în pat şi să te arăţi surprins. Trebuie să faci o moacă cât mai sinceră şi mai surprinsă. Dacă pe tipă o apucă dracii şi începe să tragă de tine nu te mişti din pat. E spre binele tău. Odată ce soţul incornorat intră în dormitor, tot secretul e să faci o moacă aşa de surprinsă încât să-I consternezi pe amândoi. Trebuie să-ţi păstrezi cu orice preţ calmul. Apoi vine ultima carte pe care o ai de jucat, şi cea mai puternică. Trebuie să spui următoarea frază cu cea mai nevinovată voce posibilă, dar şi cu o urmă de reproş: “Vai, dar tu eşti măritată? Nu mi-ai spus! Domnule, îmi pare teribil de rău, dacă aş fi ştiut…”. Apoi te scoli, iţi iei hainele şi ieşi din cameră. Nu-I lăsa să se dezmeticească, dar nici să nu pară că fugi. Pur şi simplu ieşi din cameră, te îmbraci cât mai repede posibil şi pleci. Dacă îl laşi să iasă din consternare eşti futut.


-Metoda oripilării. Se mai numeşte şi metoda amneziei simulate. E mai greu de aplicat, necesită veleităţi mari de actor, dar iarăşi mizăm pe elementul surpriză. Iată cum funcţionează: de îndată ce auzi cheia în uşă şi simţi că gagica vrea să sară din pat, pur şi simplu o plachezi. Ca la rugby. Cum de obicei eşti mai mare decât ea trebuie să ţină. Te pui deasupra ei, şi îi acoperi gura ca să nu ţipe. Cel mai bine e s-o faci cu gura ta. Trebuie să fii ferm, ca pizda să nu apuce să ţipe “viol”. Fi sigur că dacă va putea se va scoate cu asta, şi tu vei pica de violator. Apoi, după ce apare soţul, te uiţi la el cu o moacă îngrozită şi strigi: “Stai! Unde sunt? Cine sunteţi voi? Şi de ce sunt dezbrăcat? Incepi eventual să strigi Ajutooor… “. Şi apoi, imediat, dar imediat te ridici, îţi iei hainele şi o întinzi. Dacă eşti un bun actor ţine de fiecare dată. Amândoi vor fi prea surprinşi ca să facă ceva, iar când încornoratul se va prinde tu vei fi plecat de mult.


-Metoda şliţ-poale în brâu: Se mai numeşte şi metoda “fute şi fugi”.

Se ştie că următorul rezultat nu mai e o noutate. Se pare că mai de mult timp echipe de zeci de cercetători, lucrând zi şi noapte au calculat numărul de calorii şi timpul necesar îmbrăcatului după ce te fuţi.


- cu calm 15 calorii 5,2 minute
- în grabă 132 calorii 3,1 minute
- cu tatal ei bătând la usa 1520 calorii 2,3 minute
- cu soţul ei bătând la usa 5882 calorii 1,9 minute
- cu soţia ta bătând la usa 9932 calorii 1,6 minute


Se obervă uşor că oricât te-ai grăbi n-ai nici o şansă să te îmbraci înainte de a apărea soţul, tatăl, soţia ta, preotul, corul bisericii sau oricine altcineva în dormitor. În mod logic, dacă vrei să ai viteză trebuie să fii cât mai puţin îmbrăcat. Iată cum faceţi. Ea se îmbracă într-o fustă largă, maxim până la genunchi, bineînţeles, fără chiloţi, iar tu te deschizi doar la şliţ. Sau na, deschizi şi nasturele de sus, ca să nu-ţi prinzi “cucul” în fermoar. Doar mai ai nevoie de el. Dar sub nici o formă nu iţi dai pantalonii mai jos de genunchi. E de preferat ca acţiunea să se petreacă pe o canapea sau pe un scaun solid. Trebuie neapărat să ai la tine o ladă de scule pe care să o laşi în baie. În cazul în care apare soţul, e uşor să te îmbraci repede, să fugi în baie şi să simulezi o preocupare deosebită pentru o ţeavă spartă. Tipa se va duce să-l întâmpine pe încornorat, moment în care apari şi tu spunând “gata doamnă, ţeava dumneavoastră e reparată”. Nu e o metodă nu ştiu cât de plăcută, dar dă rezultate.


-Metoda falsei prostituate: Se bazează tot pe elementul surpriză. Bine, trebuie să fii măgar mare ca s-o aplici, ştiind că tipa işi va lua omorul de două ori. Dar pentru cei mai “insensibiloşi”, fie…

Te uiţi oripilat la ea, apoi la el, apoi la ceas şi rosteşti cu indignare: “Ce-i asta? Tu eşti următorul? Te întorci spre ea: Parcă ai zis o oră! N-a trecut decât jumătate de oră! Cât de athiate duă bani puteţi fi. Chiar credeam că eşti altfel! “. Şi îţi iei hainele şi te tirezi. Repede!


-Alte metode/replici mai puţin practice, dar haioase. Vei lua probabil bătaie, dar măcar o vei lua cu zâmbetul pe buze. A, şi există o şansă minusculă ca soţul încornorat să aprecieze umorul tău şi să uite că e furios.


- Hei, ce bine că ai venit! Eva mi-a povestit o grămadă de chestii haioase despre tine. Eram nerăbdător să te cunosc.


- Varialtă: Ce bine că ai venit, Eva mi-a spus că i-ar plăcea s-o facem în 3. Hai şi tu lângă noi.


- Salut, eu doar o testam. Termin imediat…( şi continui să “pompezi” )


- Te uiţi la el, la ea, iar la el, iar la ea şi zici spre el pe un ton surprins: “Ce chestie, ia uite ce am găsit în patul tău! “


- Faci o figură terorizată şi zici “Nu e ceea ce pare, pot explica! “


- Îl rogi resemnat: “Numa în cap să nu dai, că am o sensibilitate din naştere”.


Restul…e CanCan, vorba celor de la CanCan. Dacă nu îţi iese niciuna din variantele de mai sus să nu dai vina pe mine. În fond, tu te-ai băgat in căcat, nu eu. Succes.

vineri, 21 august 2009

Amanţi prinşi în flagrant – Episodul1 : Situaţia iniţială

Imaginează-te în următoarea situaţie: fuţi de ceva timp la una măritată. Nu e o situaţie neobişnuită şi cred că nici nu e greu să ajungi în ea. În situaţie. Şi în femeia măritată. Astea au tot felul de frustrări acumulate, şi din când în cand se mai “descarcă” şi ele. Că doar şi femeile e un fel de oameni, nu? Care are şi ei nemulţumirile, frustrările şi dorinţele lor de a se răzbuna pe pămpălăul lângă care o freacă de ceva timp. Trebuie doar să ştii să profiţi.


De fapt părerea mea e că femeia în general trebe să aibă un motiv ca să îl inşele pe ăla de lângă ea. Măritatele, săriţi cu păreri. Eventual daţi şi adrese şi numere de telefon, şi adresa de mail a soţului, ca să vă poată prinde mai bine. Na, glumesc, v-aţi prins voi. Puţine la care totul merge bine se gândesc “Băăăi, ce bine merge totul în relaţia mea, ia să văd cum e şi cu poştaşul, numa aşa de a dracului şi de nimfomană ce sunt…”. În fine, asta e părerea mea. Noi masculii şuntem mai porci aşa de felul nostru, mai detaşaţi de problema asta şi în general un mascul poate să dea şi sub codiţa altor femele din pură pasiune, chiar dacă are acasa tot ce-i trebe. Dar iar deviez. Ce talent am de a devia…ăsta trebuia să fie un alt articol. Deci să revin.


Fuţi la una măritată, da? Aţi fost poate de câteva ori pe la prieteni de-ai tăi, prietene de-ale ei care au dat generos cheia de la apartament, dar s-a cam terminat. Prietenii s-au cam săturat să “iasă în oraş” ca să te lase pe tine să le murdăreşti patul, că de nesimţit ce eşti nici măcar nu strângi cearşafurile pătate cu toate alea. Prietenele ei grase şi nefutute s-au săturat şi ele să-i lase cheia, că doar mai dă-o dracului de nesătulă, are acasă şi mai vrea şi alţi bărbaţi. Vara a trecut, deci cu ocazia asta şi zbenguiala în păpuşoi şi lungile sâmbete şi duminici în care mergi “la pescuit cu prietenii” ca să i-o tragi pe malul nu ştiu cărei bălţi devin din ce în ce mai greu de infăptuit.


Aţi mers la hoteluri ieftine de câteva ori, dar bineînţeles că tu ori eşti un zgârcit nenorocit, ori nevasta îţi controlează îndeaproape finanţele, că a observat ea chestii dubioase prin buget. Plus că nenorocita pe care o fuţi n-a contribuit niciodată la costurile legate de hotel, benzină, restaurant... Aşa sunt ele, au impresia că ar trebui să fii onorat că le fuţi. De parcă ele n-o fac cu acelaşi scop, de a se simţi bine. De parcă ţi-ar face doar ţie o favoare. Dar în fine, iar deviez. Ce talent am…


Bun, deci vine clipa în care nu mai ai unde. Atunci ce rămâne? Evident, aveţi două variante: La tine, sau la ea. Pentru că normal că şi tu eşti insurat, altfel articolul ăsta nu avea nici un rost: ai merge la tine şi gata, ce e aşa de mult de povestit ? Bine, mai e varianta de a o lăsa moartă sau de a o rări până când moare de la sine, dar cum tu eşti un taur comunal şi ea o vacă în călduri, bineînţeles că aşa ceva nu intră în discuţie. Evident că nu e aşa de simplu, nici la tine nici la ea. Soţul/soţia pot apărea spontan, babele de pe scară te spionează şi abia aşteaptă să te toarne, administratorul sau vreun vecin sună la uşă în cele mai tâmpite momente…e riscant.


Si apoi mai e şi chestia că prinzi curaj, în oricare apartament s-ar desfăşura marea destrăbălare. Prima dată aşteptaţi cuminţi ca soţul ei/soţia ta să plece undeva la mama dracului, de preferinţă câteva zile şi să poţi să stai liniştit. Apoi, cum evenimentele de genul sunt mult prea rare, prindeţi un pic de curaj şi începeţi să exploataţi şi pauzele de câteva ore, când consoarta/consortul sunt plecaţi la servici, sau din oraş şi se intorc “mai pe seară”.


Ei, în momentul ăsta apar neplăcerile. Adică oricând se poate auzi cheia în uşă şi te poţi trezi prins în flagrant cu delictul în mână. Aşa că ce s-a gandit Porcuşorul: Hai să nu vă las ceaţă, să vă gândiţi in 30 de secunde ce să faceţi, ci să vă dau eu nişte soluţii. Nu că aş avea mare experienţă la chestia asta, nu că o să vă ajute cu ceva, dar măcar puteţi fi haioşi şi originali. Şi dacă sunteţi haioşi şi originali, reuşiţi să faceţi încornoratul să râdă, poate scăpaţi şi necaftiţi. Bine, sunt şanse extrem de mici, dar decât 0% mai bine 0,00001%.


Aşa că voi continua în curând cu episodul 2 – Ce faci tu ca mascul când apare soţul ei. Apoi, episodul 3 va fi ceva de genul – Ce faci tu ca mascul când apare soţia ta. După care, dacă mai am chef o să mai vină două episoade cu ce faci tu ca femelă în cele două cazuri penale de mai sus. Aici o să-mi dau poate doar cu presupusul, că n-am fost niciodată femelă, cu atât mai puţin o femelă proastă şi prinsă în flagrant. Pe curând.

miercuri, 19 august 2009

Review nr.3 - http://bloguderas.wordpress.com/

Aşa cum am promis, continuă review-urile de bloguri. Este al 3-lea review pe care îl fac, deci mai avem până la 10. Lăsaţi comment.


Continuăm cu un alt blog, intitulat “Blogu’ de râs”. Autorul, Este Mihai, un alt băiat proaspăt scăpat de bac şi la fel de proaspăt student. Se pare că băiatul a luat “sportul” ăsta destul de în serios, adică blogăreala. Blogul are ceva peste un an şi o grămadă de articole ( 476 ). Acuma ştiu că am zis că nu fac review-uri la bloguri mai vechi de 6 luni, asta parţial şi din comoditate şi lipsă de timp. N-am pretenţia că o să mă apuc să citesc 476 de articole, dar în cazul de faţă mi-e foarte simplu.

Dragă Mihai, poţi dacă vrei să mă înjuri, dar tot o să-mi spun părerea sinceră despre blogul tău. Corectează-mă dacă greşesc.

-Conţine cam 95% chestii luate din alte părţi, bancuri care circulau pe net încă de acu’ 5-6 ani, filmuleţe clasice de pe youtube…

-Poate fi interesant pentru unii, dând clic la întamplare pe unele articole am găsit şi câteva bancuri pe care nu le ştiu, dar….

-Pentru unul ca mine, care primesc pe mail de vreo 8 ani grămezi de bancuri, filme şi alte cele, blogul tău nu reprezintă nici pe departe ceva nou sau interesant.


Bine, acuma trebuie să recunosc, dacă asta e tema blogului, să fie un fel de compilaţie de bancuri şi filme luate de prin alte părţi, nu mă pot eu pune contra, e blogul tău. Dar ca sfat: pune măcar ultimele apariţii, care abia au început să circule pe net. Nu chestii fumate.


E doar părerea mea şi am vrut să fiu sincer. Poţi să ţii cont de ea sau s-o ignori, mi-e la fel de egal. Oricum, cititori ai mai mulţi decât mine, aşa că nu ai de ce să-ţi faci probleme. Ce pot eu însă să spun în două cuvinte stă scris mare sub titlul blogului meu. Take a look and good luck.

luni, 17 august 2009

Creiere de închiriat

Ca să nu se mai plângă lumea că am ajuns un penal cititor de bloguri, iată un text pe care am vrut să-l scriu de mult timp. Nu e de râs, aşa o să ajungeţi dacă dependenţa asta cretină de internet o să continue în ritmul actual. Deci, copii, mai ieşiţi din casă.


Lumina se infiltra difuză în fostul hangar dezafectat. Firicelele de praf dansau în razele de soare ce intrau prin crăpăturile tablei ruginite pe alocuri. Un miros greu de fecale, sudoare şi altceva nedefinit urca spre schela unde se afla micul punct de supraveghere. Pedro, supraveghetorul gras, stătea toropit pe un fotoliu ros de timp, privind în gol. Jos, în penumbră, o mulţime nedefinită de femei şi bărbaţi goi stăteau în picioare, cu ochii inchişi, legănându-se somnambulic. Fiecare avea implantat in ceafă un conector dublu, pentru reţea şi pentru alimentare.


“Închiriaţi-vă creierul şi veţi avea doar de câştigat – spunea campania publicitară. Conectarea la Marea Reţea sporeşte capacităţile mentale, redă echilibrul şi mai presus de orice, alungă angoasele şi singurătatea. Cu noi nu vei mai fi niciodată singur, vei face parte dintr-o mare comunitate virtuală.Şi în câţiva ani, independenţa financiară vă va fi asigurată.”.


Bineînţeles, compensaţia materială nu era mare la inceput, aşa că publicitatea, deşi agresivă, atrăgea în marea majoritate homeless-i, oameni fără căpătâi, şi persoane disperate, în pragul falimentului, care nu aveau ce pune pe masă a doua zi. Aceştia nu erau targetul principal al Companiei, deoarece slaba lor educaţie nu facea creierele lor prea competitive. O altă categorie de oameni era cea mai căutată, şi anume a celor cu studii, cu o situaţie financiară bună, dar singuri şi disperaţi.


Creierele lor erau mai antrenate, deci evident că randamentul era mai bun în reţea, dar ceea ce conta cel mai tare era motivaţia. Frica de singurătate, claustrare într-un birou, iluzia creerii unei comuniuni cu ceilalţi din reţea îi împingea pe aceştia să petreacă o perioadă de timp apreciabilă conectaţi. Zilele pe care le petreceai conectat se plăteau ca şi cum ai fi la servici, primeai câteva zile de concediu, plus o mică primă, numită în mod pervers “diurnă”. Nu trebuia să mănânci sau să bei, deoarece sistemul la care erai conectat îţi asigura tot necesarul zilnic de energie şi nutrienţi, şi cel mai important, nu te mai simţeai singur. Creierul tău devenea o mică parte dintr-un sistem de calcul gigantic, şi intr-un fel gândurile tale se amestecau cu ale celorlalţi. Şi bineinţeles, era exploatat ca un simplu procesor.


Publicitatea prezenta ca de obicei lucrurile în roz. Subzistenţă asigurată, câştig material, comuniune cu ceilalţi, creier antrenat…Ceea ce nu se spunea însă era că subiecţii care işi inchiriau astfel creierul spre a fi folosit ca unealtă de calcul, chiar şi pentru câteva zile, ajungeau la capătul câtorva şedinţe să dezvolte un fel de dependenţă ciudată fată de Reţea. Deveneau progresiv tot mai apatici in viata de zi cu zi, aveau coşmaruri, se gândeau tot mai mult la minunata lume virtuală şi la senzaţiile noi care le provoca conexiunea în reţea. Unii ajungeau să facă contracte pe perioade lungi, mergând până la un an, bonificate generos de către Companie. Făcând contract pe un an îţi puteai inchiria în plus apartamentul, “diurna” era mai mare şi beneficiai de “continuitate” în reţea. Cu cât perioadele de conectare erau mai lungi şi mai dese, acumulai “puncte de fidelitate”, iar diurna creştea pe măsură. Teoretic, după câţiva ani de conectare aveai suficienţi bani încât să porneşti o afacere pe cont propriu. Teoretic, pentru că…


Publicitatea agresivă şi cenzura - pentru că acum Compania controla aproape toată mass-media - ascundeau însă cumplitul adevăr: După câţiva ani în această stare semi-vegetativă nu mai erai interesat în nici un fel de viaţa reală. Se zvonea că existau cazuri în care oamenii îşi donau toată averea către Companie, inclusiv câştigurile acumulate şi făceau contracte pe viaţă, doar pentru a avea “privilegiul” de a rămâne conectaţi. Astfel de zvonuri erau însă infirmate şi ridiculizate pe toate căile, iar autorii lor erau şicanaţi şi descurajaţi pe toate planurile. Ca ziarist, dacă îndrăzneai să scrii aşa ceva era foarte probabil să-ţi pierzi slujba şi să ajungi pe stradă.


O rumoare surdă se auzi din hangar. Pedro, trezit din toropeală injură ordinar.

- …mă-sii, iar încep ăştia. Tare-s agitaţi astăzi.

Cu o mână prinse furtunul gros de lângă scaun, cu cealaltă deschise larg robinetul. Jetul ţâşni cu presiune, stropind cu apă rece gloata de dedesubt. După 2 minute zgomotul incetă.


-Hai, ce mai aştepţi, dezbrăcarea şi aşează-te în fotoliu – se răsti Pedro la străinul care stătea timid în uşă. N-o să doară. Prima dată e mai greu, până îţi implantăm interfaţa. Apoi data viitoare doar vii şi te conectezi.


-ăăăăă, ştiţi, eu aş vrea să mă mai gandesc puţin…

-Auzi, nu te joci cu mine, ai înţeles? Dacă ai ajuns aici inseamnă că ai deja un contract semnat. Ţi s-a explicat sper că odată ce ai semnat nu mai poţi rezilia contractul, aşa-i ?

-Da, dar….

-Nici un dar, hai, jos textila şi treci în fotoliu. N-o să doară, şi odată ce te conectezi o să vezi că e al dracului de plăcut. Dacă nu vrei e treaba ta, dar ştii că o să fii dat in judecată şi o sa pierzi tot ce ai. Ba o să mai intri şi la bulău. E problema ta, da’ eu te sfătuiesc să nu faci figuri.


Michael se dezbrăcă făra tragere de inimă şi se aşeză in fotoliul special. Se auzi un declic şi o durere ascuţită îi fulgeră creierul. Aproape leşină. Pedro îl stropi cu apă, îl lăsă să işi revină puţin, apoi îl luă de mână şi-l împinse spre scara de metal.

-Aşa-i că n-a durut? Să nu zici că eşti vreun pămpălău. Hai că ţi-am rezervat un loc aici în primul rând. O să vezi imediat că nu-i aşa de rău cum pare la prima vedere.


Michael se lăsă purtat cu resemnare. Totul părea aşa de ireal, încât se întreba dacă visează sau nu. Pedro îi branşă cele două conectoare. O căldură plăcută îl învălui.Poate grasul avea dreptate, până la urmă nu era aşa de rău…

duminică, 16 august 2009

Review nr.2 - http://etern-si-fascinant.blogspot.com/

Aşa cum am promis, continuă review-urile de bloguri. S-au adunat deocamdată doar 3, deci mai avem până la 10. Lăsaţi comment.


Continuăm cu un alt blog, intitulat cu multă modestie “Etern şi Fascinant”. Autorul, deşi are doar 17 anisori bătuţi pe muchie şi s-a apucat de scris doar de luna asta, a reuşit să scoată nu mai puţin de 16 articole. Băiatul se pare că are timp, şi e şi normal, doar e în vacanţă, nu ?


Ce mi-a plăcut cel mai tare este faptul că blogul nu e plin de chestii copiate din alte părţi, filmuleţe penibile de pe youtube, bancuri ce circulau acum 3 ani pe net, ci băiatul chiar se chinuie să scrie “de la el”. Limbajul e colorat, dar plăcut, uşurinţă destul de mare la scriere, umor bunicel zic eu, lipsesc însă diacriticele, ceea ce sare un pic în ochi. N-ar fi rău să scrii cu “â,ă,ţ,ş…”, nu-ţi ia mult mai mult şi “dă bine”.


De rău nu prea am ce zice oricât aş vrea, aşa cum m-ai îndemnat, pentru că impresia generală e chiar bună. Eu zic s-o ţii tot aşa şi să confirmi, pentru că o lună e mult prea puţin pentru a generaliza. Cel mai important zic eu e ca odată ce ai început pe o linie şi cu o calitate bunicică s-o ţii tot aşa cel puţin, deşi ţelul e să scrii din ce în ce mai bine.


Articole care mi-au plăcut şi care ironizează câteva categorii de oameni:


Nickname-uri aka porecle virtuale

Progenituri retardate

Hai sa dam o muie telenovelistelor!

Copii manelisti

Omul beat,o eterna enigma


Ca final, eu zic să nu te îngrijorezi ca în Mesaj catre cititori. Ai răbdare, fi bun, scrie pentru tine în primul rând, şi încet-încet o să ai şi reacţii la articole. Şi uite, ca să îţi mai treacă supărarea că nu ai comentarii, promit să intru din când în când şi să comentez la tine pe blog.

A, era să uit, de ce îmi tot apare la tine locaţia Suedia? Intri printr-un proxy de acolo, sau chiar eşti pe cele meleaguri ?