miercuri, 21 septembrie 2011

Nişte ţigani…


            Aflǎm cu stupoare urmǎtoarea ştire aşa-zisǎ “la cald”. Ţiganii cer înlocuirea din DEX a denumirii etniei lor din ţigan în rom.

"Vǎ solicitǎm sǎ luaţi mǎsuri pentru a rectifica imediat definiţia cuvântului «ţigan», dupǎ cum urmeazǎ: sǎ consemnaţi caracterul peiorativ al cuvântului «ţigan» atunci când acesta din urmǎ este folosit pentru a denumi o persoanǎ care aparţine minoritǎţii rome şi sǎ specificaţi cǎ folosirea acestui cuvânt nu este recomandatǎ deoarece este considerat ofensator (discrimineazǎ împotriva minoritǎţii rome), sǎ consemnaţi caracterul peiorativ sau depreciativ pentru epitetul de la punctul 3 din definiţia cuvântului «ţigan», care în prezent apare: «Epitet dat unei persoane cu apucǎturi rele», sǎ definiţi minoritatea naţionalǎ în dreptul cuvântului «rom», care va deveni astfel termenul de referinţǎ (termenul principal) în locul cuvântului «ţigan»"

Nu înţeleg, mânca-ţi-aş, unde e discriminarea. În folosirea unui sau altui termen? Cred cǎ discriminarea e doar un rezultat al „apucǎturilor rele” pe care le acuzǎ fraţii noştri mai coloraţi, şi nu se trage nicidecum din DEX, cǎrţulie de care oricum majoritatea nu au auzit. Şi de ce ai vrea sǎ ai ca naţie un nume de bǎuturǎ? Cum cǎcat ar fi dacǎ polonezii n-ar mai vrea sǎ se cheme polonezi ci "vodcǎ”, sau irlandezii "whiskey” ?
Un mic „hint” ni-l dǎ fratele Mǎdǎlin Voicu, care ne spune ceva de genul:

"Normal cǎ suntem ofensaţi. Cine n-ar fi ofensat dacǎ s-ar numi Popescu, iar ceilalţi l-ar striga Ionescu?”

Frate Mǎdǎlin, hai s-o luǎm altfel. Eu sunt Popescu şi în casa mea s-a aciuat de la o vreme Ionescu, un fost angajat cu ziua, pe care nu l-am lǎsat de milǎ pe drumuri, ci i-am fǎcut un culcuş în hambar. Între timp şi-a fǎcut domiciliul la mine, iar când şi-a scos buletinul nou s-a "intitulat” Popa şi se pretinde rudǎ bunǎ de-a mea. Ţipǎ în tot satul cǎ pe el îl cheamǎ Popa, iar pe cei care îl strigǎ Ionescu îi bate cu parul şi îi acuzǎ la primǎrie şi la postul de poliţie de discriminare.

Asta n-ar fi tot: Eu aveam o relaţie bunǎ cu toţi oamenii din sat, mai ales cu Franţ. Nevastǎ-sa mǎ simpatiza, mai ales fiicele lui Franţ se purtau bine cu mine de cate ori mergeam pe la ei în vizitǎ. Le mai aduceam câte o gǎinǎ grasǎ, iar ele mǎ lǎsau din când în când sǎ le cǎlǎresc poneiul prin hambar şi la fâneaţǎ. Ei bine, lucrurile s-au stricat rǎu de când şleahta de puradei ai lui Ionescu a început sǎ dea târcoale ogrǎzii lui Franţ şi sǎ fure gǎini. De multe ori, în puterea nopţii Franţ ieşea în papuci şi cǎmaşǎ de noapte sǎ vadǎ ce se petrece la el în ogradǎ, doar ca sǎ vadǎ un individ cu un sac burduşit de gǎini cum sare gardul. La întrebarea :
-          Care eşti, bǎ, acolo ?
Puradelul numǎrul x al lui Ionescu rǎspundea peste umǎr.
-          Popescu!
Şi se fǎcea nevǎzut.

A doua zi, când Franţ venea la mine cu jalba-n proţap cǎ cine i-a furat gǎina, mergeam împreunǎ la Ionescu în hambar pentru a cere socotealǎ (unde abia te puteai ţine de nas de ce putoare era ) dialogul era invariabil:

Eu: Ionescu, am fost acuzat cǎ am furat azi noapte un sac de gǎini de la Franţ. Ştii ceva despre asta?
            Ionescu: Nu ştiu nici un Ionescu pe aici, eu sunt Popa.
            Franţ: În fine, Popa, cine a furat gǎinile?
            Ionescu cǎtre puradelul y: Hauzi bǎi!
            Puradelul y: Ce-i bǎi?
            Ionescu: Halişi?
            Puradelul y: Halii!
            Ionescu: Mişto?
            Puradelul y: Mişto!
            Ionescu: N-o furat el dom’le gǎina! Mai bine cautǎ în oale la vǎru’ Popescu! Mi-o mirosit mie ceva din bucǎtǎrie.

            Şi uite aşa mi-am futut relaţia bunǎ şi cu Franţ şi cu ceilalţi sǎteni. Nu mǎ mai primesc în casǎ la ei, nici la rugǎ nu mai sunt binevenit, nu mai pot juca nici fotbal sâmbǎtǎ, iar la bisericǎ nimeni nu mai stǎ lângǎ mine. Mǎ simt marginalizat.

            Cred cǎ singura soluţie pentru mine şi familia mea, pentru a participa din nou la viaţa socialǎ din sat, e sǎ ne mutǎm cu forţa la Oliver în curte ( are el acolo un pavilion roşu mişto de tot ) şi sǎ ne (rede)numim Olanzii. Toţi vin la Oliver în curte la bairam, şi vrând-nevrând o sǎ trebuiascǎ sǎ ne înghitǎ şi pe noi, apoi o sǎ vadǎ cǎ nu suntem aşa de rǎi. Venim cu niste gagici bune şi cu niste butoaie cu vin ca sǎ nu zicǎ nimeni nimic, şi aşa jumate din sat pun botul la alcooale şi tǎvǎlealǎ. Dacǎ totuşi o sǎ comenteze cineva cǎ e viol de domiciliu o sǎ strigǎm tare cǎ-i discriminare. Am observat cǎ ţine de fiecare datǎ.
Şi cu asta am rezolvat-o şi cu Schengen-ul. Daca tot nu ne primesc, mergem de tot la ei. Apoi, dupǎ ce ne acceptǎ pe acolo o sǎ începem sǎ militǎm sǎ-i punǎ vizǎ lui Popa-Ionescu la ieşirea pe uliţǎ. Sǎ se înveţe minte, futu-i mama lui de ţigan!

2 comentarii:

GROHĂIŢI SAU GUIŢAŢI AICI