Despre proşti

Urăsc pălăvrăgeala de dragul pălăvrăgelii. Şi oamenii proşti care n-au ce zice dar se bagă în seamă, vorbesc tare, pentru că altfel nu se aud. Dacă n-ai nimic interesant de zis taci în pula mea. De exemplu:

Urăsc să merg cu trenul. Bine, în ultima vreme n-am mai avut ocazia, pentru că am devenit aşa de bogat încât am şofer personal şi Maybach mai tare ca becalul. Dar în adolescenţă, facultate şi post-facultate am avut ocazia din plin. Nu mizeria din trenuri mă enerva cel mai tare pentru că porcuşorului oricum îi place în noroi. Ci prostia. N-am nimic cu oamenii simpli, nu-s cu fiţe, dar dai peste mulţi proşti în tren. Proşti care se bagă în seamă de plictiseală şi încep să debiteze idioţenii numai ca să treacă timpul. Mai ales când încerci să citeşti ceva, sau, mai rău, să dormi.

Ameţit de somn, pe la ora 4 într-un tren aproape gol, încercam să pun geană pe geană. Vis-a-vis de mine un ţăran ( în sensul peiorativ ). Se sucea pe cur, n-avea stare deloc.

- Crezi că o să se facă grâul anu’ ăsta?

- Hăi? Nu ştiu dom’le, habar n-am, eu nici nu deosebesc grâul de orz sau alte chestii – zic eu sperând să fiu lăsat în pace.

- A, nu ştii? Păi hai să-ţi explic. Grâul are spicul aşa, pe când orzul are spicul invers…..

- Dom’le, io-s de la oraş, chiar n-am treabă cu astea, nu mă prea interesează.

( Plescăie dezamăgit. Tace un pic, sper să pot dormi. )

- Şefu, şefu…şefuuu...ia uite, două trenuri intră în gară deodată !

- Ce? – tresar eu în pragul somnului.

- Uite, le bagă deodată.

( Ţi-aş băga eu o rangă în cur şi te-aş coace la foc mic. Cred că aşa apar criminalii în serie )

- Auzi, nu te supăra, încerc să dorm un pic.

- Bine şefu’ hai ca nu te mai deranjez.

Sun la telefon o ţaţă nu mai ştiu pentru ce naiba. Căutam pe cineva parcă. Neesenţial.

- Alo, bună ziua, îl caut pe domnul Lupulescu.

- Da, imediat îl chem.

Apoi, adresându-se plodului de nu ştiu câţi ani de lânga ea:

- Ţine aici, vorbeşte cu nenea.

- Aaaaaaaaaaaaa……..

- Aşa mami, vorbeşte cu nenea…

- Aaaaa uuuuuu aaaaaaaa…

( M-a luat prin surprindere şi mi-a spart timpanul. Proasta pulii mele…)

Căutam şi eu un apatament ca orice student amărât.

- Alo, bună ziua.

- Bună!

- Mă numesc Porcuşorul şi am sunat în legătură cu anunţul din ziar…

- S-a dat!

- Bine, vă mulţumesc şi scuze pentru….

( Clanc! Telefonul în nas! Ţărani dom’le… Brusc tensiunea mi s-a dublat. Sun din nou. )

- Alo ?

- Da !

- Eşti o pizdă proastă! Clanc!

Tot în tren, unde se concentrează parcă prostia cel mai tare. Două taţe îşi povesteau “aventurile” destul de tare încât să nu mai se audă nimeni în vagon. Era un vagon din ăla lung şi tixit de persoane respectabile, cu batice, coşuri, bagaje enorme care trenau pe culoar în loc să stea sus la bagaje unde era gol. Aţi observat că oamenii ăştia nu-şi pun niciodată bagajele sus, ci le ţin ba în braţe, ba la pocioare, ba pe culoar? De ce oare? Habar n-am.

- Şi a venit beat acasă şi m-a bătut că nu era mâncarea caldă.

- Da, ce să-i faci, uite, şi al meu săptămâna trecută…uite, aici m-a pocnit ( şi îşi ridică baticul să i se vadă un cucui de toată frumuseţea ).

- A, stai să vezi şi la mine odată…

( O ţin ele tot aşa, cu relatări din astea. La un moment dat se bagă alta mai emancipată de pe scaunul de vis-à-vis ).

- Auzi, da eu nu înţeleg o chestie. De ce-şi bat bărbaţii femeile? – întrebare care mie mi s-a părut cel puţin de bun simţ.

Tot vagonul izbucneşte într-un râs molipsitor. Se pare că lor li s-a părut foarte funny întrebarea. Cum de ce făăă…aşa-i de când lumea! Eşti proastă, voiau să-i transmită probabil)

Cele mai comice discuţii sunt alea în care diverse personaje îşi povestesc aventurile gen capete sparte, operaţii, mâini rupte…Nu ştiu dacă aţi observat, când unul începe cu ceva de gen “astă vară am avut mâna ruptă în 3 locuri”, imediat se găseşte altul cu o bubă şi mai mare să comenteze gen “a, asta-i nimic, stai să vezi ce-am păţit eu acu 3 ani, am avut coloana vertebrală ruptă, capul tăiat şi mâinile zdrobite la presa de 5 tone…”. Nu înţeleg ce e aşa de interesant la chestia asta. Mai bine te băgai cu totul sub presa de 5 tone şi mai scuteai lumea de un respirac inutil pe gură.

Le urăsc şi pe alea care se laudă non-stop cu ce deştept e copilul sau nepoţelul lor, de câte ori s-a căcat împrăştiat, la ce vârstă a inceput să vorbească, când a inceput să mănânce sarmale…Să nu mă înţelegeţi greşit, îmi sunt simpatici copiii, înţeleg că al vostru e cel mai deştept, dar de aici până la a nu mai avea alt subiect de discuţie e cale lungă. Mai diversificaţi fetelor. Mai sunt şi telenovele de povestit, operaţii, bătăi din partea soţului…subiecte se găsesc.

Tuturor ţaţelor şi ţăranilor le urez “Vizionare plăcută pe Acasă TV”. Şi staţi cât mai mult în casă. Succes!