Apneiştii

Gloata tăcută şi imobilă privea spre Marele Toboşar, care ţinea ciomagul cu cap de pluş deasupra Marii Tobe, ţinându-şi răsuflarea cu stoicism şi aşteptând semnalul eliberator. Indivizii deveneau pe rând verzi, albaştri şi violeţi, ţinându-şi răsuflarea  plini de poişenie. În spatele lor, Marele Flagelator ţinea în mână un bici lung, împodobit cu bile metalice de rulment, împletite cu grijă în pielea biciului. De fiecare dată când unul dintre enoriaşi nu se mai putea abţine şi dădea drumul aerului înmagazinat în plămâni biciul se abătea fără milă asupra spatelui său gol. Respectivul nici nu se întorcea, ci cădea la pământ într-un gest plin de umilinţă. În momentul în care mai mult de jumătate din enoriaşi dădeau drumul aerului, Marele Toboşar bătea ritmul ritual de Reluare a Respiraţiei. În acest moment credincioşii îşi recăpătau suflul, inspirând totuşi moderat. După jumătate de minut Marele Toboşar bătea ritmul de Încetare a Respiraţiei şi totul reîncepea.

Lak privea uimit tot acest ritual, neputându-şi lua ochii de la biciul Marelui Flagelator, scăpă un strigăt de uimire.  Salik, citindu-i gândurile, îl trase la o parte.

- Nu trebuie să-i deranjezi în nici un fel. Orice întrerupere poate avea urmări fatale.

- Dar ce înseamnă tot acest ritual ciudat? Şi cine sunt aceşti oameni ?

- Sunt discipoli ai Marii Religii a Apneiştilor. Ritualul la care asistăm este Rugăciunea de Seară. Există patru astfel de rugăciuni pe zi, dimineaţa, la prânz, seara şi la ora două noaptea. Toată lumea este obiligată să participe la aceste rugăciuni.

- Cine sunt indivizii cu toba şi cu biciul? Şi ce fel de rugăciune este aceasta ?

- Sunt două personaje centrale în religia lor. Cel care bate ritmul ţinerii respiraţiei şi cel care pedepseşte pe cei care nu îşi ţin destul de mult respiraţia. Aceştia sunt consideraţi cei mai păcătoşi din comunitate şi sunt pedepsiţi cu lovituri de bici.

- Dar e absurd! – strigă Salik Pentru ce acest ritual? Şi la ce foloseşte să-ţi ţii respiraţia?

Lak îi puse mâna la gură şi privi speriat în jur. Din fericire nimeni nu îi auzise.

- Să nu mai spui niciodată aşa ceva cu voce tare! Adepţii devin deosebit de violenţi dacă li se spune că religia lor nu e cea dreaptă. De cele mai multe îi omoară pe loc cu pietre pe cei care îi contestă. De fiecare dată când te afli în compania lor trebuie să respiri rar şi cât mai puţin zgmotos, altfel te percep ca pe unul care îi desconsideră, chiar îi insultă. Un Apneist va încerca, chiar în afara orelor de rugăciune, să minimizeze consumul de aer.

- Bizar. Dar de unde vine toată nebunia aceasta?

- Nu se ştie. Se spune că sunt urmaşii unei organizaţii ecologiste din mileniul trecut, de dinainte de Marea Catastrofă Ecologică. Se pare că militanţii ecologişti se adunau pentru a protesta împotriva poluării ţinându-şi răsuflarea in grup. Apoi, după Catastrofă, tot acest ritual a devenit o religie. Dar să nu spui niciodată acest lucru cu voce tare. Vei fi imediat taxat ca eretic şi omorât cu pietre.

- Şi care este versiunea lor oficială? Şi la ce se închină de fapt? Se ghidează după ce norme ?

- Ei bine, zeitatea lor supremă este Scafandrul Sfânt, al cărui profet este Ronnie James Dio. Gurile rele spun că acesta ar fi fost un fel de cântăreţ obscur din mileniul trecut, dar apneiştii îl venerează ca pe un profet. Rugăciunea lor de bază este "Holy Diver" – Scafandrul Sfânt, pe care oricine o învaţă din fragedă pruncie. Se spune că aceste versete sunt profetice şi profeţesc Marea Venire a Scafandrului Sfânt, care va veni la Sfârşitul Timpurilor în costum de scufundare, călare pe un Tigru Alb. Atunci tot aerul de pe planetă va dispărea instant, doar cei antrenaţi prealabil putând rezista un timp suficient. Toţi oamenii vor muri sufocaţi în afară de apneişti, care vor fi luaţi în ultima clipă împreună cu Scafandrul Sfânt pe tigrul său alb şi duşi în WaterHalla, Raiul apneiştilor.

- Un scafandru călare pe un tigru ? Asta este curată nebunie.

- Se prea poate, nimeni nu ştie adevărul. Arhivele au fost distruse după Catastrofă şi nimeni nu mai poate spune care a fost religia adevărată Înainte. De fapt mai există o carte sfântă, Ghidul Scufundătorului, pe care toţi Apneiştii îl învaţă pe de rost. Există odată pe săptămână Ritualul Scufundării şin care toată lumea merge la Râul Sfânt şi....

- Şi care este ideea cu Tigrul Alb?

- Textele antice sunt destul de imprecise. Singura referire la tigrul alb se află în versetele din Holy Diver. Acolo Scafandrul Sfânt călăreşte un tigru, despre care se ştie că este curat, de acolo şi ideea de alb... de fapt anual există Ritualul Încălecării, în care cei mai curajoşi dintre apneişti fac rodeo în costum de scafandru pe un tigru. Cei care mor sunt consideraţi păcătoşi, iar trupurile lor sunt aruncate la peşti piranha, în semn de supremă umilire. Cei care supravieţiuesc nesfâşiaţi de tigru sunt trataţi cu onoruri şi promovaţi în grad în cadrul ordinului.

O tăcere grea se aşternu. Lak nu-şi revenea din uimire. Salik îl luă de braţ şi îi spuse:

- Hai să mergem. Nu suntem în siguranţă aici.

Lak se lăsă purtat fără un cuvânt. Totul părea ireal, în lumina tot mai slabă a amurgului. Pe măsură ce se îndepărtau, loviturile de bici şi toba se auzeau tot mai slab. Lui Lak i se păru că norii aveau forma unui scafandru călare pe un tigru. Dar, bineînţeles, era doar o iluzie.