Scurt eseu despre căcat

Este un fapt ştiut că toată lumea se cacă. De fapt orice vietate de pe pământ se cacă. Capre negre, viezuri, viermi laţi, insecte… toată gama de vieţuitoare îşi elimină scursurile intestinale într-un fel sau altul. Clasicul proces de transformare al substanţelor utile în energie + căcat. Pe măsură ce bolul alimentar pleacă din stomac şi înaintează victorios spre găoază îşi pierde din calităţile nutritive şi se transformă în căcat. Procentul de căcat din respectivul bol creşte direct proporţional cu distanţa parcursă în intestinul subţire.

Odată cu intrarea în intestinul gros lucrurile se îngroaşă. Aici putem vorbi despre căcatul propriu-zis, moment în care toţi nutrienţii au fost absorbiţi. Tot felul de bacterii descompun pentru o ultimă dată bolul de căcat, absorbind apa şi ce-a mai rămas util pe acolo, dac-o mai fi rămas ceva. Astfel, continuându-şi gloriosul drum spre lumină, fostul bol alimentar îşi pierde şi ultima fărâmă de substanţă utilă, transformându-se în final în ceea ce şi trebuie să fie de fapt: căcat.

Ei bine, dragii mei, substanţa rezultată, numită de unii zeama curului, cu toate proprietăţile sale fizice cum ar fi culoare, miros, gust, cât şi chimice cum ar fi toxicitatea extremă şi aciditatea se numeşte într-o firmă Human Ressources.