Drama unui bărbat – partea a treia şi ultima

Se auzi un declic, apoi o lumină puternică năvăli în încăpere. Bărbatul era puţin dezorientat, neştiind parcă unde se afla. Îşi reveni însă repede şi îşi dădu jos casca plină de electrozi.  Vreo douăzeci de femei, toate una şi una îl aşteptau cuminţi să revină la realitate.

- Bine ai revenit, iubitule, rostiră ele în cor.

- Ţi-am simţit lipsa aşa de tare ! – spuse o blondă beton cu ţâţe enorme, gudurându-se pe lângă el.

- Iubitule, de ce eşti aşa de rău cu noi? De ce eşti plecat aşa de mult ? – interveni şi roşcata micuţă şi simpatică de lângă ea.

- Te rugăm, stai mai mult cu noi. Ne simţim aşa de singure fără tine…

Bărbatul le privi fără o vorbă încercând să-şi amintească de ele.  Parcă petrecuse o noapte cu blonda cu o săptămână înainte, dar nu reuşea să-şi aducă aminte numele ei. Da, aşa era. Fusese foarte drăguţă cu el, şi în plus făcea o chestie excelentă cu limba. Poate o s-o mai ia cu el peste vreo lună, când se va plictisi de celelalte.

Se ridică cu greu de pe pat. Toate vociferările încetară. Femeile îl priveau cu respect, aproape cu veneraţie. Se hotărî să le vorbească, deşi avea o stare vecină cu mahmureala.

- Dragele mele, chiar aş sta mai mult cu voi, dar mi-e teamă să nu mă obişnuiesc prea tare.

- Da stăpâne, ai dreptate. Tu ai întotdeauna dreptate. Eşti aşa de înţelept.

- Porunceşte, care ţi-e dorinţa pentru noaptea asta?

Bărbatul făcu un semn scurt din cap spre cele două brunete gemene din al doilea rând, apoi se îndreptă spre dormitor. Acestea se ridicară radiind de fericire şi îl urmară. Celelalte femei părăsiră incăperea fără vreun cuvânt, sau vreo privire de reproş.

Totul era consecinţa războiului biologic care exterminase cvasitotalitatea bărbaţilor de pe planetă. Cei puţini care rămăseseră erau trataţi ca niste zei, trăiau în locuinţe de lux, aveau întotdeauna la dispoziţie o armată de femei şi li se îndeplineau toate poftele. Totuşi, erau din ce în ce mai nemulţumiţi. Majoritatea se refugiau în realitatea virtuală în care stăteau cu săptămânile şi în care îşi construiau lumi şi mai exotice şi mai perfecte. Revenind apoi la lumea reală nu mai găseau nimic frumos şi tânjeau după casca cu electrozi.

Bărbatul nostru fusese înţelept. Îşi construise câteva lumi infernale, aflate toate la limita suportabilului, pe care le vizita periodic. Într-una urma să ajungă un prostituat gay într-un bordel de mâna a şaptea pentru a se întreţine. În alta urma să i se taie piciorul şi să ajungă să trăiască căutând prin gunoaie. În alta... Astfel, la fiecare revenire, putea să se bucure din plin de statutul lui privilegiat.

Până la urmă, dacă n-ai făcut măcar o mică plimbare prin Iad, cum să apreciezi Raiul ?

- sfârşit -