Aventurile unui bun creştin în Rai

Povestea noastră începe în momentul în care un creştin, om cu frica lui Dumnezeu, care a mers regulat la biserică, nu şi-a înşelat nevasta, în fine care toată viaţa lui a respectat cele zece porunci trecute in Biblie şi încă vreo douăzeci inventate de biserică, dă şi el colţul ca orice muritor. După clasicul voiaj pein tunelul întunecat la capătul căruia întâlneşte o lumină plină de iubire, fericire şi de căldură, ( bla-bla-bla, ştiţi voi povestea, nu vi-o mai recit aici ) se trezeşte brusc într-un loc extrem de ciudat având în vedere percepţia lui despre Rai.

Era vorba de o câmpie imensă care seamăna izbitor de mult cu un bar-bordel-stadion sau ce  mai fi el. Într-un colţ se desfăşura un concert în cel mai pur stil Death Metal, cu rockeri demenţi care beau din sticle imense şi borau unii pe alţii fără să se încaiere. În alt colţ se întindeau mese cât vedeai cu ochii şi un interminabil Oktoberfest cu bere gratis şi cârnaţi la discreţie, aduşi de chelneriţe cu ţâţe enorme şi fuste scurte, care se lasau pipăite chicotind de placere, de orice gras libidinos cu burta pe afară. Unele erau puse capră pe mese fără să protesteze, iar în spatele lor bărbaţii stăteau la coadă. Într-un alt colţ se petrecea o orgie în toată regula, care ar eclipsa orice film porno turnat vreodată. Negri cu corpuri sculpturale, laolaltă cu pitici groteşti şi indivizi obezi penetrau cu frenezie blonde bune de-ţi picau plombele, care o ţineau într-un orgasm veşnic, şi culmea, nici un penis nu se culca oricâte numere ar fi executat. Într-un ţarc cu gazon impecabil, un grup restrâns de indivizi violau o turmă de capre şi oi care behăiau fericite. Milf-uri cu ţâţe imense, babe zbârcite, laolaltă cu nimfomane în călduri erau penetrate de culturişti cu corpuri perfecte, care păreau că şi-au găsit idealul feminin. Culmea Raiului, într-un colţ, o grămadă de indivizi tatuaţi executau un ritual satanic în faţa a patruzeci de capete de oaie înfipte în ţepuşe. Toată lumea părea că se distrează de minune şi nu are nici o grijă.  Bunul nostru creştin era bineînţeles bulversat. Îşi ridică braţele spre “cer” şi strigă cu putere:

- Doamne Dumnezeule, în mod sigur este o greşală. Unde am ajuns ?

Falsul cer se despică şi apăru o faţă bărboasă, plină de bunătate.

- Dumnezeu ? – îngăimă bunul creştin .

- Da’ de unde, eu sunt îngerul gardian al acestui loc. Bătrânu’ are şi altceva mai bun de făcut. Tu cine eşti şi care este problema ?

- Eu sunt Samuel, un bun creştin. Iar acest poc mi se pare….ăăă…în fine, am impresia că am fost repartizat greşit. Mi-e frică să întreb: UNDE SUNT ?

- În Rai, unde în altă parte? Ce întrebări puneţi şi voi…

- Trebuie să fie o greşală. Sigur e o greşală. ăsta nu poate fi Raiul. Raiul e un loc pur, cu flori şi cu verdeaţă, în care intră doar drept-credincioşii, iar îngerii aşezaţi pe nori albi cântă cântece de slavă din harpe aurite. Locul ăsta pare mai curând un bordel etern.

- Auzi măi omule, de unde ştii tu aşa de bine cum e Raiul? Din câte îmi dau eu seama eşti aici pentru prima oară, nu ?

- Da, dar preotul nostru aşa zicea…

- Preotul vostru a fost vreodată în Rai ?

- Nu, dar…aşa ar trebui să fie…

- Auzi, Raiul nu este ce ar trebui să fie. Este pur şi simplu ceea ce îţi doreşti tu să fie. Nimic din ce vezi aici nu este ce nu ţi-ai dorit tu vreodată, dar n-ai indrăznit să faci. Clar ?

Şi dispăru într-un nor de scântei.

Bunul creştin stătea descumpănit în mijlocul câmpiei, neştiind ce să facă. Deodată simţi o privire pironită asupra lui. Se întoarse şi văzu cea mai frumoasă capră din lume care îl privea galeş din ţarc, parcă spunându-i “bună, frumosule, vrei să ne zbenguim?”. Ridică din umeri, îşi dădu pantalonii jos şi împinse uşa ţarcului.

Îngerul gardian râdea în barbă ascuns după un nor.