Hibernatus

Hai să presupunem că avem un individ – să-l numim Georgel. Respectivul Georgel era la schi prin Austria sau aiurea, când a fost surprins de o avalanşă. Fiind un individ norocos, nu şi-a rupt nici un os, ci a fost îngropat într-un strat moale de zăpadă şi a căzut într-o hibernare profundă. Zăpada s-a făcut gheaţă şi l-a protejat de orice stres exterior. Asemenea lui Luis de Funes din filmul Hibernatus, Georgel a dormit bine-mersi în acel bloc de gheaţă vreo mie de ani, până când încălzirea globală a făcut să se topească totul în jurul lui, aducându-l treptat la viaţă.

Hai să presupunem de dragul presupunerii că Georgel avea cardul la el şi că acel card era perfect valabil peste 1000 de ani, timp în care pe contul lui din bancă s-a tot adunat o dobândă frumuşică şi că nu are nici o problemă în a se înţelege cu indivizii care vor popula lumea pe vremea aia. Pentru că toţi vorbesc româneşte, sau măcar engleză.

Georgel se plimbă un pic derutat printr-un oraş al viitorului, unde toate îi par destul de diferite faţă de ceea ce ştia el. Cum încălzirea globală şi-a făcut datoria, afară sunt vreo 40 de grade la umbră şi el se simte un pic incomod în costumul de schi. În plus, clăparii din picioare îl cam jenează. Barba i-a crescut o vreme şi după ce a început hibernarea, şi acum are o respectabilă lungime de vreo 30 de centimetri şi o pleată impresionantă. Îi e sete de moare, îi chiorăie maţele de foame şi salivează numai la gândul unei ciorbe de burtă. Merge clămpănind pe stradă, iar oamenii nu prea îl bagă în seamă, fiind obişnuiţi cu orice look, oricât de bizar ar fi el. Probabil îl consideră un membru al unei secte de neo-hipsteri, concept revigorat în istorie la fiecare 50 de ani.

Sleit de puteri şi de căldură, omul nostru vrea să schimbe hainele cu unele mai comode, apoi să bage ceva la maţ, să bea o bere, să se tundă şi să se radă, apoi să găsească un hotel, să facă un duş şi să se culce puţin. Şi în primul şi în primul rând vrea să scape de clăparii care îl jenează groaznic. Vede un magazin pe care scrie “încălţăminte”, deşi în mod ciudat nu există nici un pantof în vitrină sau pe rafturi. Intră totuşi, ezitând un pic. Îl întâmpină o vânzătoare surâzătoare:

- Bună ziua, domnule, cu ce vă putem servi?

- Aş vrea şi eu o pereche de încălţări mai comode.

- Nici o problemă, puneţi piciorul aici pentru scanare şi introduceţi cardul.

- Pentru ce ?

- Pentru scanare. Computerul va determina conformaţia piciorului, istoricul dumneavoastră medical, eventualele afecţiuni genetice, şi va da automat comanda pentru pereche de încălţări potrivite. În maxim o săptămână puteţi veni după ele.

- Domişoară – gemu Georgel, vreau doar o pereche de tenişi, mă strâng clăparii ăştia de mor.

- Ne pare rău, aceasta este procedura. Magazinul nostru nu-şi poate permite un proces din cauza unor greşeli de concepţie a încălţămintei.

- Bine, lăsaţi – zise Georgel şi ieşi pe uşă. Vânzătoarea se uita ciudat după el. Pula mea, în ce lume am nimerit? Sper că e un vis – mormăi Georgel în barbă.

La magazinul de haine scena se repetă. Nimeni nu-şi putea asuma riscul ca hainele să-l irite cumva sau mai grav, să-i cauzeze probleme de circulaţie. Georgel mergea tot mai greu sub arşiţa soarelui. Renunţase la costumul de schi, dar nu putuse să îşi dea jos clăparii din cauza asfaltului arzător, iar aceştia îi cauzau bătături insuportabile. Acum se flendura în chiloţi, maieu, şi clăpari, murind de sete şi de foame. Intră într-un loc unde scria “Restaurant”. Un fel de chelner îl preluă plin de amabilitate:

- Ce doreşte domnul?

- O bere rece, o ciorbă de burtă şi un şniţel mare cu cartofi pai. Ba nu, adu-mi direct două beri, una o beau oricum instant.

- Pe aici domnule, vă rog să introduceţi cardul şi mâna în automat. O să simţiţi o uşoară înţepătură, dar nu trebuie să vă faceţi griji, n-o să doară.

- Înţepătură? Pentru ce ?

- Pentru determinarea nivelului de colesterol, a eventualelor boli genetice şi a altor probleme. Restaurantul nostru nu-şi poate permite să vă dea ceva care să vă facă rău.

Oftând, Georgel întinse braţul. Simţi o uşoară înţepătură, iar aparatul scuipă un listing interminabil. Chelnerul îl citi, schimbându-se treptat la faţă.

- Domnule, ne pare rău, nu vă putem da berea pe care aţi cerut-o. Nivelul de colesterol este mult prea ridicat. Vă putem ofeti în schimb apă purificată la nivelul 3, un cocktail cu beta-nutrienţi şi aromă identică de ciorbă de burtă şi o pastă săracă în grăsimi, cu aromă de şniţel cu cartofi pai. De asemenea, din partea casei vă oferim un desert sărac în glucide, dar bogat în fier şi vitamine. Analizele dumneavoastră arată o anemie puternică.

Georgel îşi târâie clăparii pe caldarâmul fierbinte, cu burta pe un sfert plină de pasta cu aromă de şniţel. Caută o frizerie şi un hotel unde să se odihnească puţin. Găsind una, intră sfârşit de zăduf: Aceeaşi moacă surătoare îl întâmpină.

- Bună ziua, cu ce vă putem fi de folos?

- Aş dori un ras complet, o tunsoare cu maşina şi un spălat pe cap.

- Vreţi să ziceţi o epilare completă a scalpului ?

- Mă rog, cum vreţi să-i ziceţi…

- Păi e o problemă, nu putem face asta aici. Noi ne ocupăm doar de scurtarea uşoară a pilozităţii craniene. Ceea ce doriţi dumneavoastră necesită o procedură complexă, executată într-un mediu steril, sub supravegherea unui specialist. Vă pot face o programare pe săptămâna viitoare, marţi la ora…

- Domnule, vreau şi eu un tuns şi un ras, ce mare lucru? Pui maşina , bzzz şi gata!

- Ne pare rău, nu se poate. Există riscul de iritaţii, ca să nu mai vorbim de o răceală…frizeria noastră nu îşi poate asuma riscul….

Georgel îşi târa clăparii pe caldarâmul fierbinte. Din claia de păr şi din barba imensă îi curgeau picături mari de sudoare. Era obosit şi îi era tot mai rău de la căldură. În aceste condiţii vitrege emise următoarea cugetare:

- Futu-i!