Sfârşitul Pământului

Anul 2807.  Pământul este într-o situaţie disperată, purtând un război pe care nu are cum să-l câştige.  De 50 de ani extratereştrii invadatori se mulţumesc să stea ascunşi undeva în spaţiu şi să arunce cu proiectile nedetectabile conţinând o substanţă care cauzează infertilitate. în plus, această substanţă modifică ADN-ul victimelor, astfel încât toate încercările de clonare dau ca rezultat tot indivizi infertili, şi în plus retarzi.

Ultima speranţă a omenirii constă în ultima femeie şi ultimul bărbat fertili, găsiţi cu greu. Misiunea lor este de a concepe un copil, urmând ca embrionul rezultat să fie clonat pentru a repopula Pământul. Totul trebuie realizat cât mai repede, deoarece se pare că extratereştrii au împânzit planeta cu detectoare de fertilitate pentru a lansa proiectilele la fix.

Cu mii de precauţii, pe rute ocolitoare şi cu ecranare specială, după  lungi tratamente de accentuare a fertilităţii, ultima femeie şi ultimul bărbat sunt aduşi la locul faptei şi băgaţi în aceeaşi cameră.

- Nu uitaţi, aveţi maxim o săptămână pentru a obţine un embrion fecundat. De obicei atât durează detectarea locaţiei şi lansarea proiectilelor. De voi depinde viitorul omenirii – îi instruise Comandantul.

Totul părea că mersese conform planului, dar trebuiau să se grăbească cu evacuarea femeii. Existau informaţii cum că locaţia fusese detectată şi se aştepta o lansare dintr-o clipă în alta. Nu trecu un minut de când transportorul blindat ce evacua femeia demarase în trombă că proiectilul căzu de nicăieri, răpind capacitatea de reproducere a ultimului bărbat fertil de pe planetă. Dar nu mai conta, dintr-un embrion viabil se puteau clona milioane, cu modificările de rigoare pentru a-i face unici.

În transportorul blindat atmosfera se detensiona treptat. Comandantul şi echipajul păreau mulţumiţi de evacuarea reuşită în ultimul moment. Acesta o bătu amical pe spate pe femeia şi încercă să încropească o conversaţie:

- Şi ? Cum a fost ?

- Hm, cam naşpa.

- Mda, înţeleg, o săptămână de claustrare... dar e pentru viitorul omenirii. Ai făcut o faptă care va rămâne în istorie.

- A, nu, nu aia. Tipul era cam naşpa. Avea o conversaţie de rahat.

- Ei, lasă şi tu acuma, că doar nu pentru conversaţie ai fost trimisă acolo. Important este embrionul pe care l-am obţinut...

- Mă îndoiesc.

- Cum adică te îndoieşti ???!

- În legătură cu embrionul de care vorbiţi...

- Explică !

- Păi v-am spus că avea o conversaţie de rahat. Şi în plus era cam insistent şi cam prost crescut. Şi mirosea ciudat...

- Ce vrei să spui ???! Nu cumva nu v-aţi...

- Ba exact aia vreau să spun. Eu n-o pot face cu un tip care nu-mi place. Ne-am certat din prima zi şi am preferat să mă uit la televizor.

În transportorul blindat atmosfera trecu brusc de la uimire cretină la furie, apoi la disperare şi la acceptarea fatalistă a realităţii. Viitorul Pământului era compromis definitiv.

Anul 2837.  Primii colonişti extratereştri încep să populeze oraşele rămase goale, dar intacte. Pe Pământ mai trăiesc doar câteva sute de indivizi, şi aceea de vârste foarte înaintate, care au fost strânşi într-o rezervaţie şi sunt priviţi ca nişte animale ciudate aflate pe cale de dispariţie. Până la urmă cine a zis că războiul trebuie purtat cu arme de distrugere în masă? Îţi trebuie doar un piiic de răbdare.