Hassan

Un arab stătea ca de obicei într-o cafenea savurându-şi cafeluţa la nisip şi trăgând din când în când din narghilea şi holbându-se insistent la fetele care treceau pe stradă. Deodată cineva intră în mare viteză în şi strigă:

- Hassan! Hassan! Vezi că nevastă-ta te înşeală chiar acum cu prietenul tău Mohamed!

Arabul se făcu roşu la faţă, scoase cuţitul din teacă şi se năpusti pe uşă afară. În timp ce alerga spre casă se opri brusc şi se gândi:

- Hei! Cred că sunt prea nervos. Ar trebui să mă calmez puţin. În primul rând nu am nici un prieten pe care să-l cheme Mohamed, în al doilea rând nu sunt căsătorit şi în al treilea rând nici măcar nu mă cheamă Hassan.

Ştiu că unii dintre voi ştiaţi istorioara asta, dar este SO FUCKING TRUE...

Cartea Întâia a Duhurilor

1.0 Scriu această carte pentru ca toţi să creadă şi să nu se îndoiască. Toate lucrurile s-au petrecut întocmai şi cine va adăuga sau scoate vreun cuvânt să fie blestemat pe vecie să ardă în Flacăra Care Nu Se Stinge a lui Bulzunur. Eu am văzut aceste lucruri şi acum cred, dar ferice de cel ce nu le-a văzut şi crede în ele. Eternă să fie pacea sufletului  său în Câmpiile Paşnice ale lui Walramek.

1.1 Şi în acel an a fost o invazie de mari Duhuri ce zburau pe cer şi coborau în Câmpia Interzisă unde depuneau un fel de larve necrescute şi luau larvele crescute îndeajuns pe care le duceau spre Cer.

1.2  Aveau fiecare câte patru aripi care se vedeau numai când Duhul se odihnea. Când acesta era în zbor le rotea iute deasupra capului şi ele nu se mai vedeau.

1.3 Duhul putea zbura spre toate zările, cu spatele sau cu faţa, în sus şi în jos, şi avea o pereche de mari ochi cu care putea vedea la mare depărtare.

1.4 În acea zi stăteam în Poiana Rugăciunii şi meditam la Seva Dătătoare de Viaţă ce curge prin copaci, când deasupra mea a apărut cu tunet mare un Duh. El a început să coboare iute spre mine şi mi-a luat cunoştinţa.

1.5 Când m-am trezit mi-am dat seama că eram în burta Duhului şi acesta mă ducea prin văzduh. Prin burta lui se vedeau vârfurile copacilor. Mai erau şi alţi oameni acolo care fuseseră mâncaţi şi care se agitau de colo-colo vorbind în Limbi. Am încercat să-i îmbărbătez şi să le spun să aibă credinţă dar nu m-au înţeles şi păreau foarte speriaţi. Totuşi niciunul nu părea vătămat.

            1.6 Şi am fost duşi cu toţii la Cuibul Duhurilor. Acolo am văzut duhuri de toate felurile şi mărimile şi larvele lor care erau şi ele felurite. Am văzut Duhurile Mari cum se hrăneau şi cum beau apă. Apa era adusă de un fel de larve ca nişte gândaci mari şi Duhul o bea prin antenele acestora.

1.7 Duhurile Mari se hrăneau cu oameni care erau aduşi de un alt soi de larve prin burta cărora li se vedeau feţele. Se pare că erau resemnaţi pentru că niciunul nu lupta să scape. Lucru de mirare duhul nu îi înghiţea ci ei intrau direct în burta acestuia spre veşnică digerare.

1.8 Am înţeles atunci că aceasta este şi soarta noastră cumplită, să fim hrană pentru Duhurile Mari şi multă tulburare a fost în sufletul meu, drept pentru care mi-am pierdut cunoştinţa din nou, crezând că acesta îmi va fi sfârşitul.

1.9 Când m-am trezit eram din nou în Poiana Rugăciunii şi nici o boare nu mişca  frunzele copacilor şi nici un zgomot nu tulbura pacea florilor. Am înţeles că Duhul Mic m-a dus înapoi crezând că sunt mort şi nevrând să ofenseze vreun Duh Mare dându-i să mănânce mortăciuni.

1.10 Aceasta a fost mărturia mea şi jur pe pacea sufletului meu că nu am scos sau adăugat nici o faptă. Toate lucrurile s-au petrecut întocmai şi cine va adăuga sau scoate vreun cuvânt să fie blestemat pe vecie să ardă în Flacăra Care Nu Se Stinge a lui Bulzunur.

Raport de zbor nr. 723,  Pilot John adams cod. XW678, data stelară 54-23-9764

- Am efectuat un zbor de recunoaştere în vecinătatea tribului de primitivi de langă Câmpia Minei de Uraniu. Am reperat un localnic care a intrat în panică la vederea elicopterului şi a intrat în stop cardio-respirator. L-am transportat la Aeroportul Minei pentru îngrijiri medicale, dar am reuşit resurcitarea în zbor, drept pentru care l-am adormit, i-am făcut setul standard de analize şi l-am depus în locul de preluare.

Impresii personale despre Islam

Cum încă trenez pe aici prin Maroc, fără şanse de a ma întoarce prea repede acasă, şi cum majoritatea lumii cu care am intrat în contact e musulmană, Porcuşorul Curios s-a gândit că ar fi interesant să afle câteva informaţii “de la sursă” despre religia lor, modul de a gândi, obiceiuri, tradiţii şi alte chestiuni, fără a se lăsa influenţat nici de propaganda americană “contra” nici de cea musulmană “pro”. Ceea ce o să scriu aici sunt concluzii personale, atât cât am putut eu să aflu despre, fără a ţine partea nimănui. Cred că o să fie interesant. Continuăm aici…

Apneiştii

Gloata tăcută şi imobilă privea spre Marele Toboşar, care ţinea ciomagul cu cap de pluş deasupra Marii Tobe, ţinându-şi răsuflarea cu stoicism şi aşteptând semnalul eliberator. Indivizii deveneau pe rând verzi, albaştri şi violeţi, ţinându-şi răsuflarea  plini de poişenie. În spatele lor, Marele Flagelator ţinea în mână un bici lung, împodobit cu bile metalice de rulment, împletite cu grijă în pielea biciului. De fiecare dată când unul dintre enoriaşi nu se mai putea abţine şi dădea drumul aerului înmagazinat în plămâni biciul se abătea fără milă asupra spatelui său gol. Respectivul nici nu se întorcea, ci cădea la pământ într-un gest plin de umilinţă. În momentul în care mai mult de jumătate din enoriaşi dădeau drumul aerului, Marele Toboşar bătea ritmul ritual de Reluare a Respiraţiei. În acest moment credincioşii îşi recăpătau suflul, inspirând totuşi moderat. După jumătate de minut Marele Toboşar bătea ritmul de Încetare a Respiraţiei şi totul reîncepea.

Lak privea uimit tot acest ritual, neputându-şi lua ochii de la biciul Marelui Flagelator, scăpă un strigăt de uimire.  Salik, citindu-i gândurile, îl trase la o parte.

- Nu trebuie să-i deranjezi în nici un fel. Orice întrerupere poate avea urmări fatale.

- Dar ce înseamnă tot acest ritual ciudat? Şi cine sunt aceşti oameni ?

- Sunt discipoli ai Marii Religii a Apneiştilor. Ritualul la care asistăm este Rugăciunea de Seară. Există patru astfel de rugăciuni pe zi, dimineaţa, la prânz, seara şi la ora două noaptea. Toată lumea este obiligată să participe la aceste rugăciuni.

- Cine sunt indivizii cu toba şi cu biciul? Şi ce fel de rugăciune este aceasta ?

- Sunt două personaje centrale în religia lor. Cel care bate ritmul ţinerii respiraţiei şi cel care pedepseşte pe cei care nu îşi ţin destul de mult respiraţia. Aceştia sunt consideraţi cei mai păcătoşi din comunitate şi sunt pedepsiţi cu lovituri de bici.

- Dar e absurd! – strigă Salik Pentru ce acest ritual? Şi la ce foloseşte să-ţi ţii respiraţia?

Lak îi puse mâna la gură şi privi speriat în jur. Din fericire nimeni nu îi auzise.

- Să nu mai spui niciodată aşa ceva cu voce tare! Adepţii devin deosebit de violenţi dacă li se spune că religia lor nu e cea dreaptă. De cele mai multe îi omoară pe loc cu pietre pe cei care îi contestă. De fiecare dată când te afli în compania lor trebuie să respiri rar şi cât mai puţin zgmotos, altfel te percep ca pe unul care îi desconsideră, chiar îi insultă. Un Apneist va încerca, chiar în afara orelor de rugăciune, să minimizeze consumul de aer.

- Bizar. Dar de unde vine toată nebunia aceasta?

- Nu se ştie. Se spune că sunt urmaşii unei organizaţii ecologiste din mileniul trecut, de dinainte de Marea Catastrofă Ecologică. Se pare că militanţii ecologişti se adunau pentru a protesta împotriva poluării ţinându-şi răsuflarea in grup. Apoi, după Catastrofă, tot acest ritual a devenit o religie. Dar să nu spui niciodată acest lucru cu voce tare. Vei fi imediat taxat ca eretic şi omorât cu pietre.

- Şi care este versiunea lor oficială? Şi la ce se închină de fapt? Se ghidează după ce norme ?

- Ei bine, zeitatea lor supremă este Scafandrul Sfânt, al cărui profet este Ronnie James Dio. Gurile rele spun că acesta ar fi fost un fel de cântăreţ obscur din mileniul trecut, dar apneiştii îl venerează ca pe un profet. Rugăciunea lor de bază este "Holy Diver" – Scafandrul Sfânt, pe care oricine o învaţă din fragedă pruncie. Se spune că aceste versete sunt profetice şi profeţesc Marea Venire a Scafandrului Sfânt, care va veni la Sfârşitul Timpurilor în costum de scufundare, călare pe un Tigru Alb. Atunci tot aerul de pe planetă va dispărea instant, doar cei antrenaţi prealabil putând rezista un timp suficient. Toţi oamenii vor muri sufocaţi în afară de apneişti, care vor fi luaţi în ultima clipă împreună cu Scafandrul Sfânt pe tigrul său alb şi duşi în WaterHalla, Raiul apneiştilor.

- Un scafandru călare pe un tigru ? Asta este curată nebunie.

- Se prea poate, nimeni nu ştie adevărul. Arhivele au fost distruse după Catastrofă şi nimeni nu mai poate spune care a fost religia adevărată Înainte. De fapt mai există o carte sfântă, Ghidul Scufundătorului, pe care toţi Apneiştii îl învaţă pe de rost. Există odată pe săptămână Ritualul Scufundării şin care toată lumea merge la Râul Sfânt şi....

- Şi care este ideea cu Tigrul Alb?

- Textele antice sunt destul de imprecise. Singura referire la tigrul alb se află în versetele din Holy Diver. Acolo Scafandrul Sfânt călăreşte un tigru, despre care se ştie că este curat, de acolo şi ideea de alb... de fapt anual există Ritualul Încălecării, în care cei mai curajoşi dintre apneişti fac rodeo în costum de scafandru pe un tigru. Cei care mor sunt consideraţi păcătoşi, iar trupurile lor sunt aruncate la peşti piranha, în semn de supremă umilire. Cei care supravieţiuesc nesfâşiaţi de tigru sunt trataţi cu onoruri şi promovaţi în grad în cadrul ordinului.

O tăcere grea se aşternu. Lak nu-şi revenea din uimire. Salik îl luă de braţ şi îi spuse:

- Hai să mergem. Nu suntem în siguranţă aici.

Lak se lăsă purtat fără un cuvânt. Totul părea ireal, în lumina tot mai slabă a amurgului. Pe măsură ce se îndepărtau, loviturile de bici şi toba se auzeau tot mai slab. Lui Lak i se păru că norii aveau forma unui scafandru călare pe un tigru. Dar, bineînţeles, era doar o iluzie.

Scurt eseu despre căcat

Este un fapt ştiut că toată lumea se cacă. De fapt orice vietate de pe pământ se cacă. Capre negre, viezuri, viermi laţi, insecte… toată gama de vieţuitoare îşi elimină scursurile intestinale într-un fel sau altul. Clasicul proces de transformare al substanţelor utile în energie + căcat. Pe măsură ce bolul alimentar pleacă din stomac şi înaintează victorios spre găoază îşi pierde din calităţile nutritive şi se transformă în căcat. Procentul de căcat din respectivul bol creşte direct proporţional cu distanţa parcursă în intestinul subţire.

Odată cu intrarea în intestinul gros lucrurile se îngroaşă. Aici putem vorbi despre căcatul propriu-zis, moment în care toţi nutrienţii au fost absorbiţi. Tot felul de bacterii descompun pentru o ultimă dată bolul de căcat, absorbind apa şi ce-a mai rămas util pe acolo, dac-o mai fi rămas ceva. Astfel, continuându-şi gloriosul drum spre lumină, fostul bol alimentar îşi pierde şi ultima fărâmă de substanţă utilă, transformându-se în final în ceea ce şi trebuie să fie de fapt: căcat.

Ei bine, dragii mei, substanţa rezultată, numită de unii zeama curului, cu toate proprietăţile sale fizice cum ar fi culoare, miros, gust, cât şi chimice cum ar fi toxicitatea extremă şi aciditatea se numeşte într-o firmă Human Ressources.

Într-o zi…

…omul, simţindu-se puternic şi atoateştiutor, a venit la Dumnezeu şi i-a spus:

Continuarea aici

Futaiul à la marocaine. Studiu matematic

În fascinantul episod de azi voi continua fascinanta incursiune în fascinanta societate marocană şi în fascinantele lor principii de viaţă.  Asta pentru că am aflat de curând cum se fut marocancele cu marocanii înainte de nuntă. Şi apoi voi demonstra matematic de ce e atâta tristeţe pe aici. Dar înainte de asta, ca în orice chestie matematică, să începem cu definirea termenilor:

Definiţia1:  Se numeşte curvă o femeie care s-a culcat în toată viaţa ei pre-mariaj cu mai mult de n bărbaţi, până la m ani, unde m şi n sunt numere naturale şi sunt lăsate la bunul plac al societăţii în care femeia respectivă îşi târăşte existenţa.

Cred că asta e cea mai bună definiţie ever dată acestui termen, care scapă oricărei alte definiţii neparametrabile. Am parametrat şi în funcţie de vârstă, pentru că nu e totuna să te fi futut cu 20 de masculi până la 17 ani sau până la 40.

Acuma vine problema cu numerele n şi m, care diferă dramatic de la ţară la ţară. Dacă pe la noi n se învârte pe la 10 cred, după ultimele (mele) studii pentru să zicem m=20, în Africa neagră sau Brazilia trece lejer de 20, ei bine dragilor şi dragelor, în Maroc este ZERO. Un zero mare şi barat. Asta nedepinzând de vârstă, carevasăzică pentru oricare m.

Aici virginitatea e ridicată la rang de virtute, iar o fată care a avut ghinionul să o muşte şi să se lase “păcălită” nu prea mai are viaţă bună. În sensul că o să rămână forever nemăritată, pentru că puleţii ăştia de masculi ordinari de aici caută să vadă sânge în noaptea nunţii, ca la noi acum 100 de ani când era musai să scoţi cearşaful afară după consunarea actului, chiar dacă era pătat cu sânge de găină nefericită. Pe de o parte. Pe de altă parte însă, scopul lor în viaţă e exact scopul oricărui mascul de pe lumea asta: să se fută cu cât mai multe femele şi să fie macho ză best of all. Şi aici apare contradicţia. Cum să faci tu ca mascul feroce să convingi cât mai multe să se fută cu tine, dar în acelaşi timp să rămână pure şi inocente? Ei bine, geniul marocan a lovit şi în acest domeniu. S-a inventat futaiul à la marocaine. Futaiul à la marocaine este tot un fel de futai ca pe la noi, în care fata este lărgită, dar rămâne cinstită.

Metodă: Ai nevoie de un marocan, de o marocană, un deget şi de un marker. Plus de accesoriile normale aferente unei partide de futai. Se ia fata şi se calculează limită când degetul intră în gaură, când degetul tinde la himen. După care se scoate degetul, se pune pe lângă mataroanga marocană în erecţie şi se trage un semn cu markerul. După care se fut “normal”, dar se are mare grijă ca funcţia să nu-şi depăşească limita. În cazul nefericit în care această nefericire se întâmplă, marocanul are trei variante:

Varianta 1: O ia de nevastă şî tace mâlc spunând că a dezvirginat-o în noaptea nunţii.

Varianta 2: Intră în faza de negare, caz în care va risca să-i cunoască pe fraţii ei Ali, Mohamed şi Hassan, plus Abdel care abia aşteaptă să iasă din puşcărie ca să intre în noul fan-club. Asta pentru un tete-a-tete cu strigături.

Varianta 3: Dispare, în cazul in care a fost destul de deştept să nu spună unde poate fi găsit, caz nasol pentru fată, pentru că va rămâne nemăritată forever, singura ei şansă fiind un european sau un bordel. Asta în cazul în care nu află tac-tu sau fraţii tăi, caz în care nu vreau să-mi imaginez scandalul şi consecinţele.

În pula mea, cred că aş face o grămadă de bani pe aici vânzând distantiere din cauciuc reglabile pentru penişi marocani. Pe onoarea mea. Pe care să le brevetez şi să le vând la preţuri absurde. Să fută şi ei fără grijă că se depăşeşte limita funcţiei. Aţi zice că oamenii şi-au rezolvat problema, împăcându-l şi pe Mahomed, şi pe părinţi, şi pe fată şi pe mascul ( pe ăsta din urmă într-o oarecare măsură, dar dă-i in pula mea că-s obişnuiţi ). Dar nu, că aici apare o altă problemă, care îmi dă peste cap tot sistemul de înţelegere al unei chestii. Să vă explic:

Vine un mascul din ăsta colorat şi dat cu gel şi prosteşte o fată inocentă că vrea s-o ia de nevastă. Că aşa sunt ele, vor direct să fie luate de nevastă, ca să se fută şi ele liber şi să scape de părinţi. Deci carevasăzică puletele le minte, le vrăjeşte, le scoate în oraş, pula mea, nu ştiu ce le mai face. Apoi vine inevitabil momentul fututului à la marocaine. Într-un număr oarecare de şedinţe. După care masculul penal, tuciuriu şi dat cu gel se întreabă: “băi, fata asta e virgină, că am testat eu, DAR, cu câţi s-o mai fi futut à la marocaine style înaintea mea? Sigur e o curvă ordinară. Şi pac! O lasă.”

Na, aflând faza asta am rămas un pic prost. Sper să-mi revin şi să nu fie o chestie permanentă.  Din toate aceste chestii însă, mi-am dat seama că aici e cam nasol să fii fată. Pe de o parte vrei să te fuţi, pe de altă parte nu prea poţi, sau dacă poţi stai tot timpul stresată, şi pula mea, unde mai e plăcerea dacă stai stresat? Şi acum o să vă demonstrez matematic de ce o fată pe aici, orice ar face, nu poate să câştige. După părerea mea e cea mai tare chestie pe care am scos-o de când am căcatul ăsta de blog. Şi normal, dacă mi-au trebuit două săptămâni să mă gândesc la ea. Hai să analizăm următorul grafic:

Observăm în acest grafic mai multe puncte critice pentru fiecare sex ( 1,2 şi 3 ) cu explicaţiile pe grafic. Pentru astea nu mai bat apa în piuă. Mai observăm însă două lucruri interesante :

- Graficul masculului european seamănă întrucâtva cu cel al masculului marocan, cu excepţia modului de futai specific culturii proprii, şi al punctelor aşa numite "critice"

- Graficul femelei marocane stă foarte mult în punctele inferioare ( plimbat, uitat la stele ) şi trece foarte repede în punctele superioare ( mariaj ).

-  Din suprapunerea celor trei grafice rezultă ce am vrut să demonstrez: o femeie marocană are foarte mici şanse cu oricare tip de bărbat, pentru că graficele nu se intersectează mai deloc în aceeaşi unitate de timp. Tragic…

Să mă cac

Să mă cac pe ţara asta împuţită în care am ajuns. Şi pe 80% din locuitorii  ei. Şi chiar mă bucuram că de data asta e o ţară cât de cât civilizată, vezi doamne, nu chiar curu’ Africii ca data trecută.  Că de, când zici Maroc te gândeşti, nu-i aşa, la plaje însorite, bazaruri pitoreşti, Casablanca, Tanger, chestiuni romantice şi turistice, nu? Sahara, muntele Atlas, Mediterana, Atlantic...oameni prietenoşi, ţară aproape occidentală, mentalitate sănătoasă...

O pulă! O pulă imensă, flască, hâdă şi plină de bube. Atât. O pulă greţoasă care atârnă flasc şi bălăbăneşte fără rost din stânga în dreapta, abia mai îndeplinindu-şi funcţia de pişătoare. O pulă pe care o iei în cur în fiecare zi din momentul în care ieşi pe stradă.

Să mă cac pe toţi care şi-au luat carnetul aici pe şpagă ( că, nu-i aşa, nu ai cum să-l iei fără şpagă ) şi au ieşit toţi deodată la plimbare pe stradă. Care habar n-au să conducă, dar taie calea, fac raliuri, nu lasă niciodată pe nimeni să treacă, fie că e pieton, mâţă sau altă maşină.

Să mă cac pe poliţaii asudaţi care sunt peste tot dar nu au nici cea mai mică utilitate în afară de a decora vag intersecţiile, şi care doar stau lipiţi de câte un radar primitiv şi încasează şpaga.

Să mă cac pe toţi ne-mâncătorii ăştia de porc, că vezi doamne, porcu’ ar fi un animal murdar. Muie băi. La toţi, muie cu o pulă răsucită de porc care a futut în cur un poliţai marocan. Sunteţi mai mizerabili de 1000 de ori decât porcii. Aici carne refrigerată găseşti doar în super marketuri, în rest stă pe tejghele în plin soare şi voi alungaţi alene muştele de pe ea cu un pămătuf de pene. Lângă grămada de gunoi.

Să mă cac pe pudoarea voastră falsă de naţie de muişti, care până şi duşul îl faceţi  cu chiloţii murdari pe voi, după care spălaţi şi chiloţii şi pula cu acelaşi săpun care a văzut toate pulile din sala respectivă, doar pentru a nu “insulta virilitatea celorlalţi”.

Să mă cac pe ipocrizia voastră aşa zis religioasă. N-aţi da o cameră la hotel unui cuplu necăsătorit, dar e perfect în regulă dacă respectivii iau două camere separate. Doar pică banu’, şi ei sigur nu se duc noaptea unu’ la altu’ să se fută. Sau nu-i vede Allah.

Să mă cac pe falsa ta amabilitate, marocan împuţit, cu care vii la mine pe stradă, te faci că mă cunoşti, mă întrebi de sănătate, că ce-mi mai face tata, mama şi fraţii, apoi candid îmi ceri bani pentru nu ştiu ce rudă din spital. Muie şi idioţilor care muşcă, deşi nu cred că există aşa proşti pe lume.

Să mă cac intens şi pe toţi vânzătorii care îţi trag ţepe, că, nu-i aşa, eşti european plin de bani, care îţi dau rest calculat ‘à la marocaine’ dacă nu eşti atent. Toţi şoferii de taxi hoţi care îţi adaugă ceva între 50 şi 100% pe o cursă doar pentru că e seara. Dar nu la toţi e seară.

Să mă cac pe toţi cocălarii traşi la cămaşă şi daţi cu gel care stau în cafenele dis-de-dimineaţă cu faţa la strasse şi se holbează în grup la tine, bodogănind ceva în limba asta imposibilă.

Să mă cac pe toţi părinţii idioţi care, în numele lui Allah şi al unei religii prost înţelese, îşi păzesc fetele mai ceva ca noi butelia pe vremea lu’ Ceaşcă şi nu le lasă să iasă seara după 9, dar vor să le mărite. Cu cine, nu ştiu, dacă nu ies în lume. Nici măcar nu se agită să le găsească soţi, dar nici nu le lasă să-şi caute singure. În ţara asta de ciudaţi nu e deloc de mirare să găseşti virgine la 30 de ani, care îşi aşteaptă încă prinţul tuciuriu pe cal alb. Şi care mai sunt şi mândre de chestia asta. Sau prinţul spaniol ori francez, care să le scoată din căcatul ăsta şi să le ducă într-o ţară normală. Muie ipocriţilor. Asta nu mai are nimic de-a face cu religia. Nici cu a mea, cu care ziceţi că n-aveţi nimic, nici cu a voastră, pe care nici măcar n-o înţelegeţi. Are de-a face cu creierele voastre de bibilică.

Să mă cac vârtos şi pe perioada care o să înceapă din 11 august şi o să ţină cam o lună şi care se cheamă Ramadan. În care voi ţineţi toată ziua un fel de post negru, dar din ăla negru-negru, de nici apă nu beţi pe căldurile alea infernale. Iar după lăsatul întunericului băgaţi în voi ca disperaţii. Şi n-aş avea nimic cu asta. Din partea mea postiţi până crăpaţi toţi, dar ce vină am eu să nu găsesc nici o mâncătorie deschisă? Să nu pot măcar să beau un gât de apă pe stradă că se uită strâmb ţiganul marocan la mine, că, vezi doamne, nu-i respect alegerea. Să trebuiască să mă ascund prin colţuri ca să beau o cafea şi să înfulec rapid un sandviş?

Să mă cac şi pe vânzătorii de haşiş care, după ce că ţi-l dau şi de trei ori mai scump ca unui băştinos, îţi mai vând şi căcat uscat, ciocolată sau te mai cruceşti ce. Zgârciţilor, la voi creşte peste tot, e ţara lui. Fiţi măcar cu bucă şi vindeţi din ăla adevărat, şi aşa îl plătesc cât nu face. N-o să sărăciţi, vă asigur eu.

A, da, şi să mă cac pe toţi bucătarii mizerabili şi pe toţi ţinătorii de mâncătorii care spală tacâmurile şi paharele NU. Chiar în restaurante. Sunteţi o naţie de împuţiti, am mai zis-o. Curăţenia la voi e ceva opţional. Mă mir că nu m-am îmbolnăvit încă de-o lună de când sunt aici. Dacă scap în lunile astea cât mai am de stat, o să am cel mai tare sistem imunitar din lume, fără să beau Actimel sau să mănânc usturoi.

Oh doamne, ce dor mi-e de Coasta de Fildeş. De 1000 de ori aş prefera să mă duc acolo, unde oamenii chiar dacă au mult mai puţine decât voi, măcar sunt normali la cap şi ştiu să-şi trăiască viaţa. Asta chiar dacă 50% sunt musulmani. Starea unei ţări n-are nimic de-a face cu religia, ci cu creierul. Pe care voi îl aveţi atrofiat.

Muie Maroc.