Reporterul porno

Sania trasă de cai înainta cu greu pe drumul troienit de zăpadă. Reporterul stătea tăcut în spate, înfofolit în pătura groasă de lână, fără să scoată un sunet. Scârţâitul tălpilor saniei în zăpadă, mişcarea ritmică, sunetul zurgălăilor de pe căpăstrul cailor îl făceau parcă să intre într-un fel de transă.
- Si? Cum aţi petrecut sejurul? Aţi reuşit să vă faceţi reportajul? – întrebă deodată omul care conducea sania.
Reporterul tresări, trezit din gânduri. Tovarăşul lui de drum era un tip solid, mustăcios, cu trăsături dure, ca mai toţi ţăranii din acele locuri. Nu aveai foarte multe de discutat cu ei, decât despre capre, cât va mai ţine zăpada, şi poate cum va fi vremea a doua zi. Si despre alcool, bineînţeles. Mult alcool ieftin.

Deşi era o intrebare nevinovată, reporterului i se păru că sesizează o fină urmă de ironie. Se hotărî să răspundă neutru.
- Da, da, am strâns ceva material. O să vedem la redacţie.
De fapt nu avea nici cea mai mică idee cum va face acel reportaj. Sau dacă era mai bine să tacă din gură şi să declare „expediţia” ca pe un eşec total. Atâtea luni stătuse blocat în nămeţii din satul fără nume din acea vale îndepărtată şi habar nu avea ce să scrie. De fapt ar fi putut scrie o serie întreagă de articole care să mărească spectaculos tirajul ziarului, dar ceva îl reţinea.

Ideea fusese proastă de la început. Acum îşi dădea seama că fusese o nebunie din partea lui să accepte acea misiune. De ce oare? Spiritul de aventura? Dorinţa de a demonstra că el va putea scoate ceva de la acei oameni, acolo unde ceilalţi doi eşuaseră? Sau cota sa de popularitate în scădere, la fel ca şi contul în bancă? Redactorul şef îl asigurase:

- Este o idee novatoare, o adevărată breşă în piaţă. Sunt sigur că acolo se întâmplă perversiuni delicioase, numai că ţăranii nu prea vor să vorbească despre asta. E normal, e ca şi cum ai da o gaură într-un sicriu ca să vezi mortul. Rudele nu ar aprecia…Du-te acolo şi petrece iarna, împrieteneşte-te cu ei şi află ce se petrece. Apoi spune lumii. Ne va mări tirajul, iar ţie îţi va aduce celebritate şi un cont substanţial în bancă. Doar asta suntem, ziar de scandal porno, nu ?

Acum nu mai era sigur dacă nu cumva redactorul-şef îl trimisese la mama dracului doar ca să scape de el câteva luni. Dacă situaţia sa financiară ar fi permis-o probabil că ar fi refuzat. Era mult mai comod să stea în oraş, la căldurică, să meargă la petreceri mondene şi să scrie despre bârfele vehiculate acolo. O vedetă porno încurcată cu vreun fotbalist? Sau cu vreun ministru? Nevasta face spume la gură? Mană cerească! Zece episoade, audienţă asigurată. Cititorii sunt proşti şi pun botul.
- Si cum v-aţi înţeles cu localnicii? Oameni ciudaţi, părerea mea. Dar dacă ştii cum să te apropii de ei sunt în regulă. Poţi chiar lega prietenii acolo. Reporterul tresări din nou. Oare ghidul său ştia ceva? Spera din toată inima ca aşa ceva să nu se întâmple.
- Da, da – bâigui el. Sunt oameni simpli, dar dintr-o bucată. Te poţi înţelege bine cu ei. Din nou i se păru că mustăciosul zâmbea imperceptibil.

Da, într-adevăr, se împrietenise cu oamenii până la urmă. In patru luni avusese tot timpul. Sub pretextul că vrea să scrie despre viaţa lor de zi cu zi, despre împrejurimi, pusese întrebări în stânga şi în dreapta despre orice. De nenumărate ori se îmbătase cu alcool ieftin la cârciuma din sat şi îşi vărsase şi maţele apoi, în speranţa de a afla ce se întâmpla acolo. Oamenii fuseseră reticenţi la început cu acest străin, apoi încet-încet căpătaseră încredere în el.
Intr-o noapte, după o lună de stat pe acolo, când se îmbătase crâncen acasă la unul din săteni, îndrăznise să pună o întrebare:

- Băi, dar în satul acesta nu avem şi noi ceva femei? Inţelegi matale, să băgăm şi noi o blăniţă pe caltaboş.
Tăranul îl privise tulbure, apoi îi explicase, aşa ca între oameni beţi că aveau şi femei pentru scopul respectiv, dar că exista un fel de ritual pe care îl practicau bărbaţii din sat, şi odată intrat în acest joc nu mai putea să iasă. Trebuia să meargă până la capăt. Si bineînteles, trebuia sa fie acceptat si de ceilalti participanti. Reporterul încuviinţase cu inima îndoită, dar simţea că se apropia în sfârşit de miezul problemei. In fond, să refuze ar fi însemnat să rateze scopul pentru care venise acolo.

Trei zile mai târziu, omul îl duse într-un şopron mai izolat. In şopron erau câţiva bărbaţi. Un felinar cu petrol arunca o lumină difuză în jur. Toată lumea tăcea. Il studiară indiscret, apoi fiecare încuviinţă din cap.
In mijlocul şopronului se afla un butoi din acela mare, cu o gaură cam la nivelul mijlocului unui om. I se explicară pe scurt regulile. Fiind o comunitate mică, pentru a evita bârfele, femeile care doreau să se prostitueze veneau şi se băgau în butoi, pentru a nu le fi descoperită identitatea. Apoi doritorii veneau pe rând, aruncau pe partea de sus a butoiului o bancnotă-două şi treceau la „aparat”. Prin gaură.

Omul nostru rămăsese impresionat. Iată cum se pot rezolva discret problemele acestea, chiar şi într-o comunitate mică. Fără gelozii, scandaluri, bătăi pe acasă, acuzaţii de curvă… Si el descoperise asta. Era într-adevăr genial. Intr-un fel îi părea rău că îi va trăda pe aceşti oameni minunaţi, scriind povestea lor la gazetă. Dar asta ii era meseria: ziarist porno de scandal. Câteodată îşi ura meseria.

Primele săptămâni totul fusese minunat. Era ceva incitant în tot acest ritual.Să facă sex cu o necunoscută, sub privirea altor necunoscuţi fusese întotdeauna fantezia sa secretă, care acum se materializa din plin. Se simţea parcă mai legat de acest loc pierdut din munţi. Intre timp zăpada se topea şi drumul se deschisese spre lumea exterioară. Se apropia timpul plecării, dar el nu se grăbea foarte tare.
- Aşa-i că v-au facut faza cu butoiul ? – întrebă brusc mustăciosul
De data aceasta reporterul intră în panică de-a dreptul. Cineva din afară ştia! Aruncă o privire speriată spre conducătorul saniei. Acesta îl privea cu subînţeles, mijind mustaţa.
- Lăsaţi, nu-i nici o problemă, n-o să spun la nimeni. Aşa au păţit şi cei doi dinaintea dumneavoastră. Si apoi, poţi să-i condamni pe oamenii ăia? Stau atata vreme rupţi de lume…trebuie să se distreze cumva. Dacă m-aţi fi întrebat vă spuneam eu înainte de a ajunge acolo.

Ultima zi, cea dinaintea plecării lui pripite fusese altfel. Acelaşi ritual ciudat, şapte bărbaţi aşteptându-şi rândul în şopronul slab luminat, dar parcă atmosfera era alta. Parcă aşteptau ceva. Sau pe cineva. Intrând în şopron, simţise o mână grea pe umăr şi auzise ca pe o revelaţie cuvintele: „Băiete, azi e rândul tău să treci în butoi”. Si toţi ceilalţi izbucniseră într-un râs isteric. Văzând privirea lui plină de stupoare amestecată cu o panică de nedescris, tipul care îl adusese în „club” îl bătuse amical pe umăr:
- Hai băiete, nu te sfii. Doar nu ai crezut povestea cu femeile care se bagă în butoi, nu? De fapt ai văzut tu vreo femeie sub 70 de ani în satul ăsta?
Si în timp ce bancnotele de 5-10 lei cădeau pe gura butoiului şi ceilalţi se perindau prin faţa găurii, sodomizându-l pe rând, reporterul se gândi: „Futu-i!”.

In biroul de la etajul 10 al luxosului imobil, reporterul nostru se foia pe scaun sub privirile întrebătoare ale redactorului şef.
- Sigur-sigur nu s-a întâmplat nimic ciudat în astea patru luni cât ai stat acolo ? Nimic care să merite scris? Un serial mic, ceva?
- Nu. Absolut nimic. Am stat acolo blocat, drumul era impracticabil. Plictiseală totala. Oamenii ăia chiar stau, dorm, mănâncă şi beau. Atât.
- Hm, ciudat. Aşa au zis şi ceilalţi doi care au fost înaintea ta. Dar parcă simt că-mi ascundeţi ceva. Dacă-i aşa…
- Nu e chiar nimic interesant acolo, vă jur. Dacă era aş fi descoperit în patru luni.
- Bine, băiete, cum vrei – dădu din umeri dezamăgit redactorul şef. Uite, am un nou subiect pentru tine. O casnică din Ferentari ne-a anunţat că de două săptămâni umblă prin spatele blocului un măgar cu două puli imense şi violează toate fetele care trec prin zonă după lăsarea întunericului. Scrie-mi un serial de 10 episoade pe tema asta, dar să fie spectaculos, da ?