vineri, 29 mai 2009

Întâlnire

Într-o zi senină

Plină de lumină

Ca din întâmplare

ne întâlnim


Mult să ne plimbăm

Eu să te atrag

Pe alei umbrite

Să ne sărutăm


Tu să-mi povesteşti

Cum că mă iubeşti

Eu să-ţi povestesc

Lucruri deocheate

Şi tu să roşeşti


Să mă iei de mână

Să te trag de sfârc

Tu să mă respingi

Aprig să mă cerţi

Apoi să mă ierţi


Să ne mai plimbăm,

Serios să par,

Să ne sărutăm,

Să mă prindă pişu’

Brusc să mă separ

Şi să caut tufişu’


Să fii îmbufnată

Şi să nu-mi vorbeşti

Eu să-ţi zic în şoaptă:

“Iubi, mă răneşti! ”


Să ţopăi pe-alee,

Să te pişc de cur

Tu mă plezneşti

Eu să te înjur


Să ne despărţim

Sub un cer senin

Eu plin de regrete

Iar tu de venin.

11 comentarii:

  1. stupid ppl.......ce sa mai spun

    RăspundețiȘtergere
  2. stupid previous comment! minunata poezia... da de ce regrete, da de ce venin! e scrisa de tine?

    RăspundețiȘtergere
  3. Da, a dat poezia in mine brusc.
    Eu plin de regrete ca ea e proasta
    Ea plina de venin pentru ca e proasta
    Sau asa cred...nu tot ce scriu eu pe aici are logica :P

    RăspundețiȘtergere
  4. porcurosuleeee, ai sute de fani! nu te lasa la 3 amarati invidiosi:D
    oricum.. exista o singura cale... calea aradului :))

    RăspundețiȘtergere
  5. Foarte frumos... Si incheierea imi place la nebunie.

    RăspundețiȘtergere
  6. Bine, atunci daca v-a placut o sa-mi mai exersez latura poetica si alta data

    RăspundețiȘtergere
  7. Ma pot identifica intr-un mod ciudat si eu cu poezia asta..

    RăspundețiȘtergere

GROHĂIŢI SAU GUIŢAŢI AICI