Într-o zi senină
Plină de lumină
Ca din întâmplare
Să ne întâlnim
Mult să ne plimbăm
Eu să te atrag
Pe alei umbrite
Să ne sărutăm
Tu să-mi povesteşti
Cum că mă iubeşti
Eu să-ţi povestesc
Lucruri deocheate
Şi tu să roşeşti
Să mă iei de mână
Să te trag de sfârc
Tu să mă respingi
Aprig să mă cerţi
Apoi să mă ierţi
Să ne mai plimbăm,
Serios să par,
Să ne sărutăm,
Să mă prindă pişu’
Brusc să mă separ
Şi să caut tufişu’
Să fii îmbufnată
Şi să nu-mi vorbeşti
Eu să-ţi zic în şoaptă:
“Iubi, mă răneşti! ”
Să ţopăi pe-alee,
Să te pişc de cur
Tu mă plezneşti
Eu să te înjur
Să ne despărţim
Sub un cer senin
Eu plin de regrete
Iar tu de venin.
stupid ppl.......ce sa mai spun
RăspundețiȘtergerestupid previous comment! minunata poezia... da de ce regrete, da de ce venin! e scrisa de tine?
RăspundețiȘtergereDa, a dat poezia in mine brusc.
RăspundețiȘtergereEu plin de regrete ca ea e proasta
Ea plina de venin pentru ca e proasta
Sau asa cred...nu tot ce scriu eu pe aici are logica :P
esti bolnav omule.... :-))
RăspundețiȘtergereporcurosuleeee, ai sute de fani! nu te lasa la 3 amarati invidiosi:D
RăspundețiȘtergereoricum.. exista o singura cale... calea aradului :))
Foarte frumos... Si incheierea imi place la nebunie.
RăspundețiȘtergereFaina poezia! :)
RăspundețiȘtergerebravo; mi-a placut
RăspundețiȘtergereBine, atunci daca v-a placut o sa-mi mai exersez latura poetica si alta data
RăspundețiȘtergereMa pot identifica intr-un mod ciudat si eu cu poezia asta..
RăspundețiȘtergereSi eu, e bazata pe fapte reale
RăspundețiȘtergere