Ştiu cum a apărut gripa porcină. O să vă întrebaţi cum şi de unde. Ei bine, ştiu ! Am sursele mele sigure printre confraţii radioactivi din Mexic. Hai să vă spun şi vouă ca să nu muriţi proşti. Şi să puteţi lua măsuri.
Îngrijitorul de la porci Rodolfo Miguel Rodrigo Juan Alberto Esteban Pepito Carlos Sanchez se întorcea de la crâşmă extrem de beat. Cele 10 shot-uri de tequila, amestecate cu o cantitate impresionantă de bere mexicană de proastă calitate, în care fermenta burrito-ul de la prânz şi fasolea sleită de seară îşi făceau efectul devastator. Prin bruma de luciditate pe care o mai avea, Rodolfo ştia ce va păţi dacă va intra pe uşa casei sale în această stare. Cunoştea cele 3 făcăleţe de dimensiuni variabile pe care le întrebuinţa nevastă-sa ( o matahală care concura în dimensiuni cu nobilele animale pe care le îngrijea el cu atâta drag ) pentru cele 3 păcate capitale pe care le putea face : întârziere, întârziere+beat, ruj pe cămaşă. Acum el se încadra în faza 2, ceea ce însemna un făcăleţ de jumătate de metru aplicat fără milă pe spatele lui pricăjit. În nici un caz nu putea face faţă furiei femeii în statea în care era, el, un pricăjit de nici 60 de kile şi 1 metru 60.
În mintea confuză a lui Miguel încolţi o idee genială. Mai bine dorm la servici. Dimineaţă nu va fi o problemă să mă trezesc, voi economisi astfel o oră preţioasă de somn, şi nu voi mai fi luat la pulă de patron că am întârziat ca de obicei. La lucru însemna bineînţeles să doarmă cu porcii. Pe Rodrigo nu-l deranja însă. Se obişnuise cu mirosul, era imun la grohăitul bezmetic al porcilor, şi de fapt –nu-i aşa- , porcii sunt câteodată mai tandri şi mai înţelegători decât oamenii. Porcii nu te iau la întrebări noaptea când vii mort de beat, ci grohăie de mulţumire că le ţii copanie. Juan iubea porcii. Crescuse de mic în mijlocul lor şi dezvoltase în toţi aceşti ani o relaţie aproape personală cu minunatele animale. Se revolta când oamenii îi ziceau "eşti un porc" sau "mănânci ca un porc". Na, şi ce ? Porcii sunt mai buni ca oamenii, iar el era mândru de relaţia lor cu totul specială. Da, va dormi la serviciu în noaptea asta.Cu ultimele puteri se târî în coteţ, îşi făcu loc printre grohăitoare, îşi trase sub el o mână de paie şi căzu într-un somn negru şi fără vise.....
Dimineaţa mijea printre scândurile coteţului şi soarele îl gâdila pe faţă. Esteban se trezi cu o senzatie de greaţă indescriptibilă în stomac. Capul îi vâjâia îngrozitor. În jurul lui porcii se agitau. Vomită din plin, cu spasme lungi. Imaginea începea sa se desceţoşeze, apoi îşi dădu seama de groaznicul adevăr. Vomitase pe propriii pantaloni, pe care îi folosise pe post de pernă toată noaptea. Într-un colţ, o scroafă grohăia mulţumită. Era clar. Trecuse de bariera pe care şi-o impusese de mult timp. Beţia îl dezinhibase total, şi fantezia care nu-i dăduse pace atâţia ani, aceea de a fute o scroafă, se împlinise. Ceea ce nici el şi nici scroafa nu ştiau era mult mai monstruos. Combinaţia de bere, tequila, burrito, fasole, spermă umană şi ovul porcin fermenta sub şorici. Un nou mutant se năştea : H1N1.
Scroafa strănută. Miliarde de viruşi invizibili se împrăştiară în lumea îngustă a coteţului, contaminând porci şi om. Bineînţeles că Pepito habar nu avea. Preocuparea lui era să-şi cureţe pantalonii de vomă şi să iasă neobservat din coteţ. Virusul s-a răspândit apoi cu viteza fulgerului la nevasta lui Carlos, apoi la grupui ei de prietene telenoveliste, apoi – fiind un virus mutant – a trecut in televizor la o actrita de telenovele, de unde s-a raspandit tot prin televizor la publicul telenovelist din toata America de Sud şi SUA ( bineînţeles emigranţi ilegali ). De acolo atâtea focare. Cum România importă masiv telenovele, norocul nostru e că nu am avut destui bani să importăm o telenovelă aşa de nouă ca a americanilor. Dar vine şi la noi în valul doi, peste doi ani.
Deci, copii, încolonarea în patru labe şi vaccinaţi-vă cu ce vă dau eu, costă doar azi 100$ flaconul, de mâine va costa 500$, altfel veţi muri în chinuri groaznice visând cum un porc imens vă mestecă craniul în putrefacţie.
Vai, nu mai pot de ras...Si tu erai un alt personaj din cotet care privea in timp ce ingrijitorul beat mardea o scroafa?
RăspundețiȘtergere:-)) so true... respect
RăspundețiȘtergereNu, eu eram porcusorul de amant al nevestei, care l-a imbatat bine pe ingrijitor si dupa aia s-a dus s-o mardeasca pe ea
RăspundețiȘtergereesti bolnav ...
RăspundețiȘtergereMonumental...keep on
RăspundețiȘtergereUite ce-am gasit, se pare ca a fost nominalizat pentru articolul saptamanii pe alt blog:
RăspundețiȘtergerehttp://polimedia.us/trilema/2009/postul-saptamanii-27-aprilie-4-mai/
Nu stiu cum am ajuns acolo si despre ce-i vorba, da' o sa ma uit.
RăspundețiȘtergerePana la urma e doar luni dimineata, nu ?
Aha, m-am prins.
RăspundețiȘtergerehttp://polimedia.us/trilema/2009/postul-saptamanii-4-11-mai/
Asta ar fi un fel de "tocanita de bloguri" ? N-am "castigat" nimic oricum :P Daca primeam macar o shawrma era o chestie
:))) o sa iasa si cea cabalina?
RăspundețiȘtergere