Temă de gândire pentru week-end:
Mă uitam acum câteva zile pe Animal Planet şi am văzut acolo un reportaj. Era vorba despre “rivalitatea” dintre o trupă de cimpanzei şi un fel de maimuţă care se numeşte maimuţa cu ciot. N-am mai auzit de ea până acum, nu ştiu de ce îi zice aşa, dar nu contează asta aşa de mult. E o maimuţă mică ce trăieşte în partea de sus a copacilor.
Acţiunea se desfăşoară în pădurea amazoniană. Un grup de cimpanzei a ieşit la vânătoare. Le e foame. Aşa cum zice comentatorul, azi nu se vor mulţumi să-şi astâmpere foamea cu banane. Azi vor carne. Şi cum au o boală cronică, ce durează de generaţii, pe mica maimuţă cu ciot, ea este astăzi victima. Ar fi bineînţeles o mică problemă: cimpanzeul e mai mare şi mai greu şi nu ajunge să se caţere aşa de uşor pe crengile subţiri pe care mica maimuţică se refugiază. Dar au avantajul numărului şi al inteligenţei.
În continuare este prezentată cu lux de amănunte şi filmată de undeva dintr-un elicopter, cu o cameră cu infraroşii, magnifica strategie a cimpanzeilor de a organiza o ambuscadă. Câţiva dintre ei aleargă în faţă şi se ascund în frunze, alţii merg şi mai in faţă şi pândesc la sol, iar ceilalţi se urcă şi atrag maimuţica in capcană fugărind-o şi formând o încercuire perfectă. În momentul în care aceasta ajunge la trupa de cimpanzei ascunşi în frunze, aceştia îi ies în faţă şi o iau prin surprindere, dând-o jos din copac. Acolo nu mai are nici o şansă, deoarece o aşteaptă cei de la sol.
Trupa victorioasă devorează şi ultima fărâmă de carne de pe oasele bietei maimuţe cu ciot. Inteligenţa şi organizarea perfectă au triumfat. Cimpanzeii sătui îşi fac siesta la soare, savurând momentul de glorie, jucându-se şi căutându-se de purici.
Aceasta a fost doar una din micile drame ale junglei, care dacă nu ar fi ajuns pe sticlă nu ar fi fost cunoscută de nimeni. Evident, cimpanzeii nu sunt de vină, au ca scuză faptul că sunt doar nişte animale, chiar dacă ceva mai inteligente decât restul animalelor.
Dar stau şi mă întreb: oare noi, oamenii, ce scuză avem când facem asta? Chiar şi la figurat.
Mă uitam acum câteva zile pe Animal Planet şi am văzut acolo un reportaj. Era vorba despre “rivalitatea” dintre o trupă de cimpanzei şi un fel de maimuţă care se numeşte maimuţa cu ciot. N-am mai auzit de ea până acum, nu ştiu de ce îi zice aşa, dar nu contează asta aşa de mult. E o maimuţă mică ce trăieşte în partea de sus a copacilor.
Acţiunea se desfăşoară în pădurea amazoniană. Un grup de cimpanzei a ieşit la vânătoare. Le e foame. Aşa cum zice comentatorul, azi nu se vor mulţumi să-şi astâmpere foamea cu banane. Azi vor carne. Şi cum au o boală cronică, ce durează de generaţii, pe mica maimuţă cu ciot, ea este astăzi victima. Ar fi bineînţeles o mică problemă: cimpanzeul e mai mare şi mai greu şi nu ajunge să se caţere aşa de uşor pe crengile subţiri pe care mica maimuţică se refugiază. Dar au avantajul numărului şi al inteligenţei.
În continuare este prezentată cu lux de amănunte şi filmată de undeva dintr-un elicopter, cu o cameră cu infraroşii, magnifica strategie a cimpanzeilor de a organiza o ambuscadă. Câţiva dintre ei aleargă în faţă şi se ascund în frunze, alţii merg şi mai in faţă şi pândesc la sol, iar ceilalţi se urcă şi atrag maimuţica in capcană fugărind-o şi formând o încercuire perfectă. În momentul în care aceasta ajunge la trupa de cimpanzei ascunşi în frunze, aceştia îi ies în faţă şi o iau prin surprindere, dând-o jos din copac. Acolo nu mai are nici o şansă, deoarece o aşteaptă cei de la sol.
Trupa victorioasă devorează şi ultima fărâmă de carne de pe oasele bietei maimuţe cu ciot. Inteligenţa şi organizarea perfectă au triumfat. Cimpanzeii sătui îşi fac siesta la soare, savurând momentul de glorie, jucându-se şi căutându-se de purici.
Aceasta a fost doar una din micile drame ale junglei, care dacă nu ar fi ajuns pe sticlă nu ar fi fost cunoscută de nimeni. Evident, cimpanzeii nu sunt de vină, au ca scuză faptul că sunt doar nişte animale, chiar dacă ceva mai inteligente decât restul animalelor.
Dar stau şi mă întreb: oare noi, oamenii, ce scuză avem când facem asta? Chiar şi la figurat.
noi judecam maimutzele... dar pe noi cine ne judeca? Nimeni! Nu avem nevoie de scuze! Suntem in varful lantului trofic! Unde nici Dumnezeu, nici extraterestrii, nici chiar propria constiinta nu ne poate sta in cale. Nimic nu poate sa ne opreasca din a ne atinge scopurile si din a obtine ce vrem!... decat... alti oameni: mai puternici, mai cu bani, mai cu relatii... si tot asa... pana sus de tot unde nici cel mai puternic nu sta linistit... caci si el este amenintat... de noi cei de jos care asteptam cuminti si rabdatori ca el sa "alunece de pe craca sa inalta" si sa cada in ghearele noastre!
RăspundețiȘtergere... cam poetic... cam patetic... cam fatatlist...
Mda ... am vazut si eu documentarul, destul de dur, dar si mai dur e faptul ca putem gasi exemple si intre noi.
RăspundețiȘtergereMi-a placut blogg-ul tau!