Ce faci când îţi vine şi nu mai poţi ţine?

Mi-am amintit o fază pe care o uitasem citind acest articol. Autorul a găsit doar patru variante la întrebarea “Ce faci când îţi vine şi nu mai poţi ţine?”. Când eşti aşa de disperat că ai plăti o avere pentru un minut în “intimitatea” unei toalete, dar aceasta se încăpăţânează să nu existe în apropiere? Eu am găsit a 5-a variantă. Nu acum, ci acum 1000 de ani, când eram prin liceu. Faptele sunt 100% reale, ca tot ce aberez pe acest blog. Să vă povestesc.

Cunoaşteţi cu toţii senzaţia aia care te ia prin surprindere. Cu o jumătate de minut înainte nu simţeai nimic, apoi, cu totul şi cu totul pe neaşteptate un junghi îţi străbate corpul şi te fulgeră din chiloţi direct în cerebel. Aţi ghicit, e o pişare inopinată, cum se mai numeşte în cercurile înalte. Apare de obicei exact după ce ai fost la cineva în vizită şi ai plecat. Ţi-e ruşine să te întorci şi să zici: “scuză-mă, am uitat să mă piş”.

În jur nu sunt de obicei nici un fel de restaurante, baruri în care ai putea intra, doar omniprezentul McDonald’s la care măgarii au pus cod la budă, tipărit pe bonuri. Ţi-ai cumpăra o Cola băşită dar e o coadă imensă. Îţi vine să intri cu gun-ul şi să strigi spre prima grasă care iese de la casă: “tu: ce care e codul de la budă de pe bon?”.

Evident că e o zonă super populată şi n-ai la ce colţ să te duci. Nu eşti destul de beat încât să-i dai drumul pe crac în jos. Ai putea să te duci la mătuşa Tamara care stă în apropiere dar n-ai mai fost la ea de 100 de ani şi ţi-e jenă să apari aşa tam-nesam şi să-i spui : “mătuşă, vreau să mă piş”. Sau mă rog, ar fi o variantă, dar nu poţi merge cu mâna in cur şi cea mai apropiată florărie sau cofetărie e la dracu’ în praznic. Şi apoi nu mai scapi de acolo ore întregi. Deci, ce dracu’ faci ?

Vă voi explica soluţia pe care am găsit-o pe moment, disperat fiind:

- Cauţi un bloc cu cât mai multe etaje, care să aibă lift. De preferinţă din ăla vechi la care închizi uşile cu mâna.

- Intri în lift cu o mână în timp ce îţi deschizi şliţul cu cealaltă mână.

- Apeşi butonul “10” cu o mâna cu care ai deschis/închis uşile de la lift, în timp ce cu cealaltă mână îţi dai drumul.

- Evident că ţi-e frică să opreşti liftul între etaje pentru că nu ştii cu lifturile astea vechi dacă mai pornesc. Aşa că în timp ce te goleşti execuţi un joc complicat de picioare ca să nu calci în balta care creşte îngrijorător.

- Trebuie să ai o atenţie distributivă, un ochi să-ţi fie pe jos, altul la beculeţele care se aprind şi se sting într-un ritm îngrijorător. Aceasta se numeşte privire de melc sau de cameleon, pentru că sunt singurele animale care sunt capabile să privească în două direcţii diferite în acelaşi timp. Tu trebuie să devii al treilea.

- În nanosecunda în care ai ajuns sus trebuie să apeşi butonul “1”. Apăsarea butonului “P” este o greşală. Probabilitatea ca să existe oameni care aşteaptă la parter este destul de mare, pe când etajul 1 este de obicei “safe”. Eu am apăsat “P”.

- Când jungi jos, de obicei în faţa liftului aşteaptă o mulţime furioasă cu bâte, topoare, coase şi lame de plug. E o condiţie esenţială de supravieţuire să fii deja golit şi închis la pantaloni. Trebuie să ai de asemenea o privire “Mr.Bean”. Cunoaşteţi privirea “Mr.Bean”? Nu? Se poate rezuma prin cuvintele “Capul de brânză topită/ Ochii mari şi blânzi de vită”. Ea trebuie să exprime o inocenţă evidentă şi să transmită mesajul “nu eu am fost porcul”.

- Ieşi printre privirile stupefiate ale gloatei furioase de jos ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. E esenţial pentru supravieţuitea ta să-ţi păstrezi sângele rece.

Asta a fost “soluţia de criză” găsită la momentul respectiv. Poate aş fi putut găsi una mai bună, poate nu. Nu sunt mândru de ce am făcut, nu am mai fost pus în situaţia de atunci, dar îmi amintesc cu plăcere. Pam-pam...


Later edit, ca să nu se mai plangă fetele că ele nu pot să facă pişu în lift: