Povestea celor trei purceluşi

Au fost odată ca niciodată trei purceluşi care trăiau cu părinţii lor. Şi crescându-le lor coiţele s-au gândit să-şi facă un rost în lume. Zis şi făcut. Într-o bună zi părăsiră casa părintească.

Merseră cei trei purceluşi până când ajunseră într-un oraş numit Varşovia. Primul dintre ei, obosit fiind spuse: eu aici îmi voi construi casa. Ceilalţi spuseră: “bine”. Şi îşi continuară drumul.

Apoi ajunseră în alt oraş numit Bucureşti. Cel de-al doilea purceluş, obosit fiind spuse: eu aici îmi voi face casa. Cel de-al treilea spuse “bine”. Şi îşi continuă drumul.Trecu el mări şi tări şi ajunse într-un orăşel numit Pripiat. Acolo lucră zi de vară până-n seară şi îşi făcu mândră casă.

Într-o zi, o nenorocire se abătu asupra purceluşului din Varşovia. Lupul vecin mustăcios din Germania îi invadase curtea şi vedea suflând spre casa lui, prea slab fortificată. Fiind conştient că lupul va reuşi să îi zboare casa din paie, îl sună pe purceluşul din Pripiat.

- Purceluşule, nenorocire mare mă paşte, iată că lupul mustăcios vine peste mine, pot să vin în casa ta?

- Poţi, fratele meu alb, dar îmi dai jumătate din curtea ta ?

- Ţi-o dau bucuros.

Trecură săptămâni, şi iată că lupul mustăcios ajunse şi în Bucureşti, suflând din răsputeri spre casa celul de-al doilea purceluş. Aflat la ananghie, acesta îl sună şi el pe purceluşul din Pripiat.

- Purceluşule, nenorocire mare mă paşte. Iată că lupul mustăcios a ajuns şi la casa mea. Pot să mă refugiez la tine?

- Poţi, fratele meu gri, dar adu cu tine şi tezaurul pe care am auzit că-l doseşti sub pernă. Ţi-l dau eu înapoi odată…

- Aduc frate. Nu eşti tu oare cel mai bun paznic?

Trecură luni şi lupul ajunse şi în faţa casei ultimului purceluş. Se apucă să sufle puternic, dar casa lui fiind făcută din beton armat rezistă fără probleme. Atunci, enervat peste măsură, mai ales că râsetele purceluşilor răzbăteau prin ziduri, se sui pe acoperiş şi începu să coboare pe horn. Cel de-al treilea purceluş făcu focul în sobă şi puse deasupra un ceaun cu apă.

Lupul ateriză direct în ceaun şi-şi prăji cumplit coada. Urlând de durere, o luă la goană prin casă şi, trecând prin perete, fugi în pădure. În urma lui însă, ceaunul dădu în foc şi făcu o mare flamă.

Când focul se linişti, casa purceluşului al treilea arăta cam aşa:

El le zise celor doi fraţi ai lui:

- V-am găzduit, v-am hrănit, v-am pus la adăpost bogăţiile, este timpul să faceţi şi voi ceva pentru mine.

- Ce trebuie să facem?

- Curăţaţi voi toate reziduurile radioactive din zonă, în timp ce eu fac o excursie la Timişoara să mă dau cu bărcuţa pe Bega.

- Curăţăm stăpâne!

Epilog:

- Cei doi purceluşi s-au apucat de treabă, şi dacă n-au murit iradiaţi mai curăţă şi în ziua de azi.

- Cel de-al treilea purceluş a rămas în Timişoara. Cu o parte din banii de la al doilea şi-a cumpărat apartament şi o bărcuţă cu care se dă pe Bega, cu o parte din partea a doua şi-a făcut o casă de vacanţă în curtea cât jumătate de Polonie a primului. Cu restul de bani şi-a făcut un blog pe care mintea lui afectată iremediabil de radiaţii se refulează:

Porcuşorul Radioactiv