Brokeriţele şi pastorul

- Roxana şi Suzana, haideţi până la mine în birou! Acuma!

- Venim, şefu!

- Fiţi atente aici, am un potenţial contract destul de gras. E vorba despre un fost coleg de-al meu de facultate, care s-a făcut pastor.

- Chhh, pastor ? – se strambă Roxana.

- Ie din ăia ciudaţi care fac mătănii şi umblă cu batice în cap ? – întrebă şi Suzana.

- Tăceţi şi ascultaţi aici. El e băiat bun şi deştept, chiar şi miştocar iar la terminarea facultăţii şi-a făcut o mega-biserică, are vreo 5000 de enoriaşi în fiecare săptămână, nu ştiu câte clădiri, maşini…

- Enoriaşi unici pe săptămână? – se băgă iarăşi Roxana

- Taci fă, proasto că nu e blog – o apostrofă Suzana.

- Dacă mă mai întrerupeţi vă fut pe amândouă!

- Şefu’, păi poate de aia te şi întrerup – râse Clara secretara.

- Tu să taci că al tău e pus deoparte. Deci : omul vrea să-şi asigure o grămadă de maşini, clădiri, poate şi ceva pensii private…

- Marfă! Iese comision gras?

- Iese, dar fiţi atente aici. Vă duceţi decent îmbrăcate, nu vă hliziţi pe acolo cum faceţi de obicei şi mai ales nu-l aburiţi pe om. Să îi faceţi o ofertă bună. Vedeţi că e foarte deştept. Să nu pierdeţi contractul că vă ia mama dreacului.

- Las’ pe noi, şefu’ o să fim cele mai decent îmbrăcate brokeriţe de pe piaţă. O să-i facem cea mai ţapănă ofertă…

- Hai, valea! Să mă ţineţi la curent!

Peste o oră, brokeriţele Roxana şi Suzana, încotoşmănate în bluze închise până la gât, cu fuste până peste glezne şi cu batice în cap stăteau în faţa pastorului Parohiei Apostolice de Ziua a Cincea.

- Pace frate, suntem de la firma de brokeraj de asigurări…

- Da, ştiu, mi-a vorbit Mircea despre voi. Luaţi loc.

- E frumos aici la dumneavoastră, o atmosferă…cum să zic…înălţătoare, spirituală – spuse Roxana.

- Hm…spirituală…da, dacă vreţi, dar aş putea să vă întreb de ce aţi venit îmbrăcate aşa? Nu ştiu să fiţi de la noi din cult…

- A, nu, dar am auzit multe lucruri bune despre cultul dumneavoastră şi…

- Da, da multe lucruri bune – completă Suzana dându-şi ochii peste cap.

- Serios? Cum ar fi ?

- ăăăăă…păi….

- Lasă, nu contează – zâmbi pastorul. Am înţeles. Uitaţi care e treaba, aş vrea să asigur toate clădirile astea, vreo 20 de maşini cu full-casco şi câteva pensii private pe 30 de ani…Puteţi să-mi faceţi o ofertă bună? Mai am câteva…vă daţi seama că e o sumă mare de bani…

Roxana râse tâmp şi dădu din cap, încercând să calculeze în minte comisioanele iar Suzanei începură să-i tremure mâinile. Totuşi scoase un calculator de buzunar şi începu să butoneze la el. Pastorul surâse imperceptibil.

- Şi ziceţi aşa, aţi auzit lucruri bune despre cultul nostru ?

- Da, da…şi de fapt ne şi gândeam să…

- Intrăm şi noi.

- Serios? Chiar vă gândeaţi la asta ?

- Da – răspunseră amândouă în cor cu ochii lucioşi.

- Aha, înţeleg. Dar ştiţi că pentru a intra la noi trebuie să urmaţi un botez.

- Hă? Botez? Da, da, desigur, nu e nici o problemă. Chiar ne gândeam la asta…

- Şi ştiţi că noi avem nişte particularităţi mai deosebite…

- A, da? Păi nu ne deranjează…

- Sacrificăm în fiecare duminică câte 20 de capre, după care ne mânjim cu sângele lor, facem un foc de tabără şi dansăm în jurul lui. Pentru purificare, înţelegeţi. Sper că nu e o problemă pentru voi.

- ăăăăă…păi…nu, deloc. De ce ar fi ? Şi aşa nu ne prea plac caprele-bâigui Roxana.

- Şi ar mai fi ceva…după aceea tragem o orgie până la miezul nopţii la care avem tot timpul invitaţi din Congo şi Nigeria…sper că nu e un impediment.

- Aaa…nu….ne plac africanii de fapt…au aşa un membru tare – tremură Suzana din toate încheieturile. Uitaţi, asta e oferta…

- Mulţumesc, o să analizez şi vă contactez eu…

- Noi vă mulţumim, frate, a fost o onoare…

Peste cinci minute, cele două brokeriţe tremurau încă în faţa uşii.

- Făăăă, ciupeşte-mă, cred că visez. Sacrificii de capre, orgii cu negri ?

- Taci, nu fi proastă, le încheiem asigurările şi gata…zicem că ne mai gândim şi…

- Aşa-i, ai dreptate, numa să nu vrea să ne boteze inainte de a face contractele.

- Dă-ţi una peste gură !

Peste încă cinci minute, directorul firmei de asigurări vorbea la telefon cu pastorul.

- Salut, ce mai faci? Ţi-a plăcut oferta noastră?

- Băi Mircea, oferta e bună, dar am o rugăminte.

- Aşa, spune.

- Nu mi le mai trimite pe alea două, sunt cam ciudate.

- Roxi şi Suzi? Ce-au făcut iară?

- Păi sunt cam slugarnice. Şi am impresia că nu le duce capul deloc. Am făcut mişto de ele tot timpul şi nu s-au prins. Şi mai au şi nişte nişte fetişuri bizare cu nişte capre şi negri… Trimite-mi nişte agenţi ca lumea, da ?

- Bine măi, mă bucur că am vorbit.

- Hai salut!

- Salut!