Cum să mănânci şi să bei bine la prezentări

Hai să presupunem că îţi câştigi pâinea din scris. O pâine destul de amară, pentru că nu ai norocul să stai acasă şi să scrii cretinităţi pe un blog cu 10.000 de unici pe zi şi să mai primeşti şi bani pentru asta în timp ce îţi baţi joc de ei, ca vreo 6-7 mici Diaconeşti din Rromânica, futu-le mama lor de măgari. Nu, nu eşti nici măcar vreun anal-ist politic, sportiv sau economic propulsat de mama sau tata pe la vreun jurnal de mare tiraj care se crede mare formator de opinie daca, mirosindu-şi băşina de dimineaţă, i se pare ca spectrul lumii e verde sau roz în funcţie de aroma de pepene sau de zmeură care i s-a părut că dânsa o are, şi scrie în ton cu asta. Nu eşti nici măcar vreun prezentator de televiziune care dă “ultimele ştiri proaspete” sau “breiching nius”, cum se zice mai nou, pentru care 100 de peoni îşi rod talpa de la papuci pentru a ajunge în satul ăla uitat de lume în care Ion, într-o criză de gelozie stropită cu mult alcool şi-a hăcuit nevasta şi soacra cu toporul, ca să poată să şi-o tragă liniştit cu viţica Roza, iubirea vieţii lui.

Nu dragul meu, nu eşti niciunul din gaşca de mai sus, ci eşti un simplu negru trimis pe la diverse prezentări, simpozioane sau congrese plictisitoare pentru a povesti ce s-a mai întâmplat pe acolo, cine s-a mai cuplat cu cine, ce investitor a mai dat faliment, ce fotbalist s-a mai îmbătat, ce politician a tras o râgâială mai la dreapta pe când el e de stânga de 2 mandate…şi în plus povestea ta, care e banală oricum, şi ştii bine va mai fi înflorită de vreun redactor plictisit, care îţi va face în plus şi o evaluare nasoală cum că “nu ai prins esenţa lucrurilor”. Şi aşa eşti prost plătit, iar prezentările sunt prin definiţie plictisitoare. Ce e cu adevărat interesant este că la sfârşitul oricărei chestii de genul ăsta, pe culoar se pregăteste de papa şi de băut. În cele ce urmează o să-ţi spun ce trebuie să faci ca să pleci şi cu articolul scris, şi cu burta plină, dar să fii şi remarcat:

1. Este foarte important să nu fi mâncat toată ziua, eventual nici cu jumătate de zi înainte. Altfel tot efortul va fi zadarnic. Rişti să îţi treacă bunătăţile pe sub nas, iar tu să fii ca o gâscă prea îndopată.

2. Esenţialul din orice prezentare se spune în primele 10-15 minute. Oricum, toate sunt la fel, deci merge un copy-paste la articolul precedent, cu câteva corecţii. Fii în primul rând, fii pe fază, dacă poţi arată-te interesat şi pune o întrebare-două. Lumea află că tu eşti acolo.

3. După ce a trecut timpul acesta e important să ieşi până la baie. Cam atunci încep să se aducă platourile cu bunătăţi. Evident că nu poţi să te înfigi la ele, dar trebuie să filmezi amplasamentul meselor, al farfuriilor şi al sticlelor cu băuturi fine. Uită-te întotdeauna după chestiile scumpe, gen caviar, şuncă de Praga sau whiskey. Încearcă să localizezi locurile cu salată de boeuf, sărăţele, şniţele sau cola pentru a şti ce să eviţi. Scopul tău e să-ţi fixezi nişte repere lângă masă şi să mergi la sigur.

4. Când te întorci de la baie trebuie să iei o poziţie cât mai apropiată de uşă. Prezentările de obicei se încheie brusc, în momentul în care ăla care vorbeşte spune clasicul “acum să trecem la întrebări”, iar toată lumea se buluceşte spre uşă.

5. Când se va auzi acest motto, sau dacă poţi chiar cu 2-3 minute înainte trebuie să ieşi cât mai repede, dar şi neobservat. Nu uita că şi alţii s-ar putea să fi citit acest articol şi să urmărească acelaşi scop. Nu uita de asemenea că lucrurile bune sunt puţine şi se termină repede.

6. Evită farfuriile din plastic ieftin care se curbează. Îţi trebuie ceva de plastic tare, cât mai mare şi mai solidă, de pe care să nu rişte să-ţi cadă nimic. Ar fi genial să-ţi poţi aduce de acasă propria farfurie, pe care să o maschezi eventual sub o haină largă. Du-te în punctele stabilite la “recunoaştere” şi umpe-o până la refuz, apoi găseşte-ţi un loc strategic într-un colţ ferit al mesei. Amatorii se vor îmbulzi în locurile mai uşor accesibile, căutând la întâmplare.

7. Înfulecă cât mai repede, pentru a avea posibilitatea de a re-umple platoul. Nu aştepta să termini tot, pentru că s-ar putea ca după aceea să nu mai găseşti nimic demn de băgat în seamă. Re-umple-ţi farfuria cât mai repede, trecând prin check-pointurile stabilite anterior. De asemenea, e important să nu te laşi distras de alţii care încearcă să intre în vorbă cu tine. S-ar putea ca scopul lor să fie de a te întârzia, în timp ce alţi membri din “echipa” lor să colecteze trufandalele. Mormăie ceva de gen “vin imediat” şi mergi direct la ţintă.

8. După ce ai mâncat şi ai băut bine e timpul să te bagi în seamă, pentru ca nu cumva cineva să poată spune că nu ai fost pe acolo. Mergi la cele mai importante persoane din seara respectivă şi pune câteva întrebări despre subiectul abordat, de preferat în timp ce indivizii incearcă să mănânce. Este chiar indicat să îi enervezi cu insistenţa ta, pentru că în general nimeni nu uită o persoană care l-a enervat. Fiind ziarist însă nu vor risca o recenzie negativă repezindu-te, iar întrebările sunt oricum la subiect. Vorbeşte tare, razi mult şi fă astfel incât să fii remarcat de cât mai multă lume.

La final, pentru a da “lovitura de graţie”, dacă lumea s-a rărit îndeajuns şi eşti sigur că nu te vede nimeni, ia cu tine şi sticla aia de whiskey pe care ai dosit-o lângă piciorul mesei sau după un dulap. Îţi va prinde bine şi mai încolo. Succes.