Tase

Tase era tipul acela de coleg pe care nu-l suporta nimeni. Mare cât uşa, cântărind cam cât un porc mai mic, la prima vedere pămpălău, dar de fapt viclean când era vorba de interesul lui imediat.

Tase era un leneş notoriu. Nu mergea la aproape nici un curs, dormea până la ora 12, majoritatea zilelor petrecându-le în cameră. Din când în când îl mai apuca aşa câte o criză de conştiinţă ( sau de disperare ) şi insista pe lângă colegi să-l trezească şi pe el de la 8 ca să meargă câte un laborator. Bineînţeles că dimineaţa trebuia să tragă câte doi de el să se scoale, moment în care devenea extrem de irascibil, chiar agresiv. După ce colegii îl lăsau baltă, seara le reproşa că nu l-au luat şi pe el.

Înainte de examene Tase intra în panică şi începea să se lamenteze că n-a avut timp să înveţe, că o să pice la toate, până când stârnea compasiunea colegilor care-l ţineau pe lângă ei şi-i şopteau aşa de-un cinci. Asta pe lângă faptul că îşi pregătea din timp fiţiuci minuscule care ar fi stârnit invidia oricărui pictor chinez pe boabe de orez.

Tase era un individ jegos. Lenea lui mergea până într-acolo încât frecventa duşul maxim odată la două săptămâni. Se plângea tot timpul de condiţiile de căcat din cămin, de buzile oribile şi de duşurile comuniste. De fapt era doar un pretext pentru a nu se spăla. Purta câte o săptămână o cămaşă, după care o punea sub stiva din dulap, luând-o pe următoarea.. Când stiva se termina ajungea la prima cămaşă jegoasă pe care o purta din nou. Nimeni nu-l văzuse pe Tase să meargă vreodată acasă, asta şi pentru faptul că era de pe lângă Suceava sau Botoşani, iar biletele de tren erau scumpe şi condiţiile “mizerabile”. Se zvonea că odată foştii colegi de cameră l-ar fi dus cu forţa la duş, şi cum refuza să se dezbrace l-ar fi spălat cu tot cu haine. Doi în unu.

Mai presus de toate însă Tase era zgârcit. Nu mânca niciodată la cantină sau fast food, pentru că mâncarea era scumpă. Prefera să prăjească chestii urât mirositoare pe reşoul înegrit de vreme, care aparţinuse lui taică-su de pe vremea când era şi el student. De multe ori ardea slănina sau cartofii băgând mirosuri de neimaginat în hainele colegilor, el adormind sau stând cu ochii beliţi pe saituri porno. Bineînţeles că nu deschidea geamul pentru că “e frig”, “e cald”, “nu suport curentul” sau “intră ţânţarii”. Tase mergea pe jos peste tot în loc să ia tramvaiul, chipurile pentru “a face mişcare”, de fapt pentru că abonamentul la tramvai i se părea “exorbitant de scump”. Asta inclusiv pe canicula de 40 de grade sau pe cea mai cumplită fleşcăraie.

Când veneai de acasă cu ceva de mâncare sau de băut erai brusc prietenul lui Tase. Se înfiinţa la tine în cameră şi pur şi simplu nu mai pleca de acolo, îndrugând vechi şi uscate până când, silit de foame te puneai să mănânci ceva şi îl serveai şi pe el de politeţe. În momentul ăla erai complet futut. Tase era în stare să devoreze tot, şi singura soluţie era să “primeşti un telefon” şi să pleci repede. În momentul acela trebuia să nu mai fie nimeni în cameră, astfel încât să plece şi Tase. Altfel erai iar futut, pentru că acesta aştepta să pleci şi se băga în frigider cu tupeu.

Acest comportament îi dispera pe colegii de cameră, care s-au hotărât într-o zi să se răzbune. Paharul s-a umplut când ai lui Marcel au tăiat porcul şi, după vacanţă acesta venise cu un pachet consistent. Bineînţeles, Tase îşi luase partea leului cu guşă de porc.

Marcel intră în cameră cu o mină îngrijorată:

- Auziţi, am o veste proastă pentru voi. Ştiţi “porcăriile” care le-am adus de acasă după vacanţă?

- Da, ce-i cu ele? Întrebară ceilalţi aparent îngrijoraţi.

- Păi se pare că avea trichineloză. Dacă aţi mâncat cumva din el e nasol.

- Aoleu! Cât de nasol?

- Nasol-nasol! Depinde cât aţi mâncat.

- Păi eu am luat o jumătate de cârnat, cât m-ai servit tu – zise Sandu.

- Şi eu câteva jumări cu sare – zise şi Mişu.

- Tase ?

- Poftim?

- Tu? Ai luat ceva?

- A, nu, nimic....

Pula, Tase bineînţeles că îşi băgase adânc botul în cârnaţi, caltaboşi şi jumări.

- Atunci e bine. Cică de la atâta nu se ia Trichinela. Altfel, mi-a dat maică-mea nişte pastile, dar costă grămadă de bani. Şi zicând acestea ieşi pe hol.

Tase ieşi glonţ după el.

- Marcel! Marcel!

- Da, ce-i ?

- Trebuie să-ţi mărturisesc ceva!

- Hai că mă grăbesc, îmi zici diseară.

- Marcel, te rog, numa’ puţin.

- Bine mă, dar zi repede.

- Am mâncat vreo 2 cârnaţi...şi un caltaboş...şi jumătate de şuncă...şi vreo câteva jumări.

- Aoleu! Păi e naşpa. De ce nu mi-ai spus ?

- Mi-a fost jenă...şi poftă. Te rog să mă ierţi. Îmi dai şi mie pastile din alea?

- Păi să văd câte mai am, că trebuie să iau şi eu...şi în plus costă o grămadă de bani...

- Te rog, oricât o costa...nu vreau să mor. Deja mă simt rău.

- Păi ai tu să dai un milion pe o pastilă? Tot setul de opt?

Verde, Tase îngăimă...

- Da!

Şi uite aşa, stimabilii mei, Tase a cumpărat opt aspirine cu opt milioane de lei şi a bolit vreo săptămână, în timp ce colegii s-au îmbătat regeşte în fiecare seară timp de multe seri.