Greuceanu şi ce trei căpcăuni

După două luni grele de internare la secţia de hemoroizi şi fisuri anale, după zeci de clisme şi irigaţii, plus câteva găleţi de tot felul de creme de cur, Greuceanu se externase în sfârşit. Păţania pe care o avusese cu căpcăunul îi lăsase urme adânci în maţul gros conştiinţă. Era plin de ură la adresa acelor făpturi mârşave şi homosexuale care erau căpcăunii. Se jurase că va scăpa împărăţia de căpcăuni şi călătorea şi mai incognito în căutare de noi aventuri.

La un timp, ostenit de atâta drum, se prăvăli la poalele unor stânci…căcat, iar mă obsedează reclama aia. La un timp, poposi la un han într-un sat uitat de lume. Intrând în vorbă cu hangiul şi cu beţivii care-şi făceau veacul prin han şi care ar fi spus orice poveşti pentru un deţ de ţuică proastă, află el că peste trei dealuri şi peste trei văi, într-o peşteră adâncă sălăşuiau trei căpcăuni fioroşi.

- Nimeni nu s-a mai întors din ţinutul lor să povestească ce se întâmplă acolo – spuse conspirativ unul dintre beţivi. Dar ştiu eu, din surse sigure că au o masă la care îi pun pe drumeţii nefericiţi, îi îndoapă ca să îi îngraşe, apoi îi mănâncă.

- Voi ucide acei netrebnici căpcăuni şi voi scăpa ţinutul de blestem! Jur pe paloşul meu! – se încordă Greuceanu.

A doua zi, la primul cântat al cocoşilor, Greuceanu săltă pe cal. Pusese o pătură groasă peste şea şi călărea cu picioarele într-o parte, ca muierile, pentru că rana din c*ur nu i se vindecase încă pe deplin. Merse el peste cele trei dealuri şi trei văi, lăsă calul priponit şi începu să se furişeze. Furişându-se el, zări masă în marginea unei poieni. În partea cealaltă se zărea o peşteră de unde se auzeau nişte sforăituri înfiorătoare. Apropiindu-se de acea masă, nu mică îi fu mirarea să zărească următoarele inscripţii:

Ahaa, gândi el, deci cu asta vă îndeletniciţi voi când nu mâncaţi carne de om! Acum ştiu cu cine am de-a face. Ia să mi-o măsor şi eu, să vedem cât de macho sunt căpcăunii ăştia. Curios nevoie mare , îşi scoase scula şi şi-o puse pe masă. Satisfăcut, observă că depăşea ultima linie cu mai bine de două degete. Scoase cuţitul şi se semnă şi el.

Cei trei căpcăuni dormeau duşi, pe blănuri de oaie, neştiind ce li se pregătea. Greuceanu scoase paloşul şi strigă:

- Gog! Kabum! Mefisto! Căpcăuni netrebnici, până aici vi-a fost! Eu sunt Greuceanu şi am jurat să stârpesc sămânţa voastră blestemată din toată împărăţia.

Unul din căpcăuni deschise un ochi în scârbă:

- Tu cine p*ula mea mai eşti şi de ce ne deranjezi din somn?

- Greuceanu, nu ţi-am spus? GREUCEANU! Pregăteşte-te să mori!

Ceilalţi doi căpcăuni deschiseră I ei ochii şi se întinseră alene.

- Greuceanu? Acel Greuceanu?

- Ahaaa, deci faima mea a ajuns şi la urechile voastre netrebnice?

- Mda, am auzit multe lucruri despre tine – spuse al doilea căpcăun

- Am auzit că ţi-ai cam luat-o anal de la vărul nostru, căpcăunul din sat – râse al treilea.

- Tăcere netrebnicilor! – strigă Greuceanu. E timpul să muriţi.

- Auzi – zise primul căpcăun. După cum vezi suntem fiinţe paşnice şi nu suntem înarmaţi. Mai bine vezi-ţi de drum şi nu ne căuta gâlceavă.

- Nu mă păcăleşti scârbavnice, ştiu că atrageţi drumeţi fără apărare, îi îndopaţi până devin obezi şi apoi îi mâncaţi. Vă tai pe tăţi!

Căpcăunii se uitară contrariaţi unii la alţii.

- Domnule Greuceanu – zise al doilea, nu trebuie să crezi tot ce citesti pe bloguri. Oamenii sunt răi.

- Tăcere! Vremea vorbelor a trecut! Acum veţi muri!

- Greucene, noi nu suntem războinici. Nu e o onoare pentru tine să ne omori aşa, neînarmaţi. Hai mai bine să facem o intrecere, iar dacă ne vei birui te lăsăm de bunăvoie să ne tai capetele.

- Viclene! Ce întrecere?

- Păi uite, de exemplu putem să ne măsurăm p*ulile. Dacă o ai mai mare ca al noastre…

Greuceanu se gândi “ce proşti sunt, va fi chiar mai uşor decât mi-am închipuit”.

- Primesc!

- Dar dacă se va dovedi contrariul – adăugă al treilea căpcăun, vei fi fetiţa noastră timp de o lună.

- Primesc şi asta!

- Ok, haide până în poiană. Acolo avem o masă unde poţi să ţi-o măsori.

- Băieţi, am o surpriză pentru voi. Ia uitaţi-vă mai atent la masa voastră:

Căpcăunii se uitară şi izbucniră în râs la unison.

- Ce, ce-i aşa de amuzant? Vă amuză faptul că o să muriţi ?

- Nu deloc, numai că….hahaha…nu mă pot abţine. Mă piş pe mine de râs – zise al doilea căpcăun. Zi-i tu, Gog.

- Colegul meu voia să spună că noi măsuram din partea cealaltă a mesei – zise Gog.

- Şi mai voia să spună şi că noi patru vom avea foaaarte multă treabă în următoarea lună – adăugă Mefisto printre sughiţuri de râs. Ia zi, cum preferi, cu vaselină sau fără margarină?