Unii nu suportă critica

M-am distrat astăzi puţin. Din întâmplare am intrat pe blogul ăsta. Se zice că ar fi câştigat RoBlogFest. Să-mi bag pula dacă ştiu cum. Blogul e de o banalitate cruntă, totuşi are o grămadă de cititori, comentatori, reclame… ceea ce dovedeşte încă odată, dacă mai era cazul, că nu trebuie să scrii lucruri deştepte, ci doar să le scrii des, să faci schimb de likuri şi publicitate dezmăţată ca să ai trafic. Mie, care mi se rupe de toate astea, mi se pare ireal de-a dreptul.

Bine, acuma fiecare cu socoteala lui, poate oamenii fac bani din asta, şi e treaba lor. Mă frapează însă următoarea chestie:

Şefu’ blogului e plecat nu-ştiu-unde, şi o lasă pe femeiuşca lui să belească ochii pe blog. La care “doamna”, lăsată de capul ei, debitează următoarea bulă:

“Ce-ai făcut azi?” “Niiimic!”, dar cât am mai intrat prin interfaţa de administrare, am descoperit vreo doi cretinei care au impresia că a comenta pe acest blog este un drept. Ei bine, nu, a comenta pe visurat.ro este un privilegiu, cel puţin cât timp sunt eu şefă pe tarla.

Că ea s-a săturat de toţi ăia care o înjură atât pe ea cât şi pe al ei bărbăţel şi că o să taie toate înjurăturile. Bine, şi eu m-aş sătura la un moment dat, dar formularea e extraordinar de arogantă.

Moooamă! Ca să citez un clasic în viaţă, “M-ai dat jos de pe căcat”. Oare ce trebuie să fac ca să obţin acest “drept”? Am vrut să văd. Aşa că am comentat şi eu, fără să-I înjur, dar am zis frumos că mi se pare o afirmaţie arogantă şi că blogul lor e banal. Surpriză! Ştiţi cam cât i-a luat commentariului meu să dispară? Două minute.

Am pus apoi un comment gen “Da, aşa e, ai mare dreptate”. Sub alt nume. Încă e acolo, şi nu cred că o să dispară. Trăiască democraţia. Sunt recunoscător că mi-am câştigat dreptul de a comenta pe blogul vostru de trei păduchi. N-o să revin.

La final, autoarea ne dă din nou jos de pe căcat cu următoarea afirmaţie:

Bun, acum, că am lămurit-o şi pe asta, să trecem la lucruri mai serioase. Cum ar fi, de exemplu, o poză a colecţiei de DVD-uri pe care Sebi o tot construieşte de câteva luni bune. Ce altceva puteam să fac dacă nu să “dau din casă”, cât bărbatul mi-e plecat în armată? Enjoy!

Vine apoi o minunată poză cu un raft de CD-uri. Wow. Super interesant. Ce ne mai dai din casă la postul următor? Raftul de cratiţe din bucătărie?