Random acts of kindness

Se povesteşte că odată a fost o furtună teribilă pe mare. După ce furtuna s-a potolit, sute de mii de stele de mare aduse de valuri mureau sub soarele ucigător de august.

Un copil se plimba pe plajă şi din când în când lua câte o stea de mare şi o arunca în apă. Trecând pe acolo, un om îi spuse:

- Copile, sunt sute de mii de stele de mare eşuate pe plajă. Ceea ce faci tu nici măcar nu contează.

Copilul îl privi, apoi, arătandu-i steaua de mare pe care o ţinea în palmă îi spuse:

- O vezi? Pentru ea contează.

Cât de făţarnic trebuie să fiu ca să scriu acest post? Cât de făţarnici trebuie să fim ca să ne prefacem din când în când că ne pasă? Sunt departe de a fi acel copil, sunt departe de a fi măcar acel om care s-a interesat măcar. Sunt poate în cel mai bun caz un individ care se dă jos din maşină lăsând motorul pornit şi clima la maxim, se grăbeşte până pe malul apei cu o umbrelă într-o mână şi cu o sticlă de apă în cealaltă, stropeşte puţin una-două stele de mare şi fuge înapoi la răcoare.

Mie şi tuturor celorlalţi ipocriţi ne dedic următoarea poveste:

Un mare om de afaceri muri într-o bună zi şi se înfăţişă în faţa lui Dumnezeu. Acesta îl întrebă:

- Ce ai făcut în viaţa ta pentru ceilalţi?

Omul se gândi mult, apoi spuse:

- Am dat odată 5 bani unui cerşetor.

Dumnezeu se întoarse spre Sfântul Petru şi spuse:

- Dă-i înapoi cei 5 bani şi spune-i să se ducă la Dracu’.

Ne vedem acolo. Dacă locul ăla într-adevăr există. Dacă nu, ne-am scos…