Aventurile autoboţilor manelişti - episodul 1

De la Dreacu

Anul 2300. După Marea Deflagraţie a venit Iarna cea Lungă, iar numărul oamenilor pe Pământ s-a împuţinat drastic. Însă de câteva decenii norii de praf şi radiaţiile au început să se disipeze, iar Planeta a început să se regleze sub dezmierdarea razelor Soarelui. De câţiva ani, vegetaţie ierboasă sau lemnoasă a început să răsară dintre ruinele fostelor Mari Metropole de Metal, acum amintiri ale răposatei domnii a oamenilor pe Pământ.

Pe Vechiul Continent, situaţia era ca peste tot: în timp ce primăvara planetară încălzea solul, oamenii erau atât de puţini, încât puteau fi consideraţi cantitate neglijabilă pe Pământ. Imensa bază aurie M^4NK-4Ţ-14Ş din Stre Highland era acum nefuncţională şi, după atacurile cu antimanelie, arăta ca o bucată de şvaiţer.

Lumina Soarelui străpungea bezna din interior aşa cum trece un cuţit de plasma printr-un pachet de lubrifiant cu multivitamine. Baza fusese folosită cu vreo două secole în urmă pentru depozitare, avea staţie de purificat apa, spital districtual, institutie de învăţământ pe toate nivelurile, laborator de cercetare şi mall. În sectorul M.N-L zăceau uitaţi cei câţiva autoboţi care nu fuseseră utilizaţi nici în tranşeele din Marele Război, nici în apărarea bazei. Pe scurt, cei mai subţiri din punct de vedere tehnologic dintre autoboţi.

Lumina îl facea pe 6UT4’ să radieze ca în zilele bune când îi încânta pe oameni cu acorduri fine în arhicunoscuta bodegă din mall ,,Robinson Drumeţu”. Până să deschidă ochii, revergorat de fotoni, P3P51 îşi reveni ,,la viaţă”, începând să piuie, ca pe vremea când era moderator la Ultraviziunea Poporului. P3P51 nu era direct în raza de lumină, dar se afla în faţa lui 6UT4’, iar fotonii se reflectau direct în sintetizatorul lui P3P51, din corpul suflat cu aur (se purta aşa ceva în perioada când metalul cu pricina încă mai era considerat rar în Sistemul Solar).

- P3P51: ##34 $5#^3!

- 6UT4’ (frecându-se la ochi, stergându-şi urdorile): Ce? Ce spui, boss?

- P3P51: 09//(. ##34 $5#^3!

- 6UT4’: Aaaa! Pentru puţin, fratele meu! Eu sunt 6UT4’, împăratu’ la manele, antrenoru’ la shmekeri şi răcoritorul de bancomate!

- P3P51: 9#9%!! ><

- 6UT4’: Trăi-ţi-ar, da’ ce s-a-ntâmplat? Că lumea nu mai e cum a fost, nu o mai recunosc.

- P3P51, fără să pregete, scoase un tentacul subtire şi-l vârî într-un slot din perete.

- P3P51: ---v--------! „#==.

- 6UT4’: 2300?!? Şi zici că nu e pic de energie în M^4NK-4Ţ-14Ş?!!!? Pfoaaai! Să moară toţi nanoboţii şi terraocteţii mei!!! Se pare că zona asta e pustie... Hai să ieşim de-aici, să vedem ce s-a întâmplat cu mallul ăsta!

Şi aşa au pornit cei doi roboţei din generaţia 1.9 de autoboţi prin imensa bază aurie M^4NK-4Ţ-14Ş din Stre Highland, în căutarea răspunsului la întrebarea ,,Ce morţii mei s-a haladit lumea?!?”