Aventurile autoboţilor manelişti - episodul 2

de la Dreacu

Episodul 1

Mergând ei prin baza M^4NK-4Ţ-14Ş din Stre Highland, tot încercau să găsească soluţii...

- 6UT4’: Tu ce-ţi aduci aminte? Că înainte să intrăm în stare de snuz, ţin minte că se dăduse alarma generală - pentru prima dată - şi se dăduse anunţul că energia din entităţile de utilitate absolut marginală va fi economisită, deoarece urma să se intre în stare de asediu. Eram fix în momentul în care L3O – Cyborgul Ba$tan îmi vira credit fără număr, pentru o dedicaţie pentru prinţesa lui, Leia, cand am intrat pe snuz.

- P3P51: 7854&/&/45 &/(%6543. ¤%[„#¤ 44%&%&.

- 6UT4’: Da, exact. Şi atunci ne-au furat căcaţii ăştia tot curentul, iar eu am rămas şi fără credit transferat! Nu m-am simţit mai naşpa decât atunci când prestam manele pe bani puţini în Slob City şi mi-au oprit energia pentru o 24 de ore, pentru o amărâtă de sută de credit nedeclarată.

- P3P51: ] ] ] ] ] ] ] !

- 6UT4’: Taci, nu fi infidel! Că energia care a mai ramas în sistem şi care s-a consumat încet în ziua aia m-a făcut să mă trezesc cu nişte amintiri autoinduse groaznice: eram cu nişte autoboţi de tip decepticon la schimbat de ulei şi, la un moment dat, mi-a scăpat furtunul de alimentare... Nici nu-ţi mai zic ce s-a-ntâmplat apoi!!

- P3P51: >>>>> ! $%#^ 675$#@ $^!!

- 6UT4’: Hai! Hai, să intrăm!!

Era un magazin de echipament vestimentar şi cei doi s-au dus direct la manechinele care, deşi nu aveau cipuri de gândire (pentru că ele aveau doar rolul de a fi frumoase), aveau, totuşi plăcuţe de memorie. P3P51 a scos plăcuţe la întâmplare de la 3 manechine şi le-a analizat.

- P3P51: ---v--------!

- 6UT4’: Căcat! Se pare că şi ele au fost oprite în momentul în care s-a dat alarma. Bine, ar fi fost culmea să ne oprească pe noi şi să le păstreze pe ele. Dar ce vedem aici? Echipament cu iridiu... Boss, ăsta e de la celebra casă de modă ,,De puta mothership”!! Păi, dacă tot nu e nimeni pe-aici, hai să împrumut şi eu cămaşa asta, ca poate s-o face vreo cântare mai târziu!... Nu ştii când îţi foloseşte...

Şi au pornit mai departe... Peisajul era dezolant: pereţii de metal erau roşi şi se vedeau rădăcini care răbiseră la îmbinările dintre plăcile de oţel. La nivelurile inferioare, cele subterane, baza mai arăta cum arăta, dar deasupra solului era praf. Cupola de cistal era sparta, iar Şcoala şi campusul de sub ea erau acoperite cu cenuşă.

- P3P51: &_/!

- 6UT4’: Ce?

- P3P51: &_//////!

- 6UT4’: Ce eeee?!

- P3P51: ()7333!

- 6UT4’: Sfinte căcat!!! Să moară toţi nanoboţii şi terraocteţii mei!!! Ăsta e un dezintegrator manual de kolonel din Securitatea Republicii! Ştii că astea sunt personalizate şi că un colonel pierde arma asta numai la trecerea în rezervă sau...

- P3P51: ---v--------...

- 6UT4’: Da! Când moare... P3P51, aici s-a petrecut ceva foarte grav! Ceva extrem de grav!!

Atunci 6UT4’ s-a apropiat de un automat de credit şi a scos o cartelă din antebraţ. A introdus-o şi... stupoare!!! Pe ecranul tactil a apărut mesajul ,,ESTE MARŢI, 11 IUNIE 2097. MOMENTAN, WORLD COMERCIAL BANK NU POATE ONORA COMANDA DUMNEAVOASTĂ. VĂ RUGĂM SĂ REVENIŢI!” Şi nu i-a mai returnat cartela.

- 6UT4’: P3P51... Săvârşitu-s-a!... M-a răcorit bancomatu’! P3P51, a avut loc sfârşitul lumii şi noi n-am fost pe fază!!