Telefon de la Delia – episodul 7. Cheful de Crăciun

Ante scriptum: Pentru că e la modă ca de Crăciun să scrii ceva drăguţ legat de acest subiect, azi am să vă “tratez” cu un episod tematic din seria “Telefon de la Delia”. Cu dedicaţie specială pentru colegul meu Cosmin, care mi-a dat ideea acestui articol.

- Şi mai zi odată, că nu înţeleg, deci aţi intrat acolo, apoi ?

- Da, am ajuns mai repede, aşa cum ne-am înţeles, să ţinem o masă...

- Aşa, şi ?

- Păi am întrebat “Aici e cheful de Crăciun al firmei?”, că doar noi suntem angajaţi noi şi nu cunoaştem încă lumea. Ni s-a spus că da. Păreau foarte simpatici, şi ne-au dus la singura masă care era liberă.

- şi nu vi s-a părut nimic suspect ?

- Într-adevăr erau mulţi care stăteau în picioare şi ni s-a părut un pic ciudat să găsim o masă liberă, dar am zis că ne-au ţinut-o pentru că suntem colegi noi.

- Aşa, şi după aia ce s-a întâmplat ?

- Păi ne-au adus la masă o sticlă de vin, două de bere, una de vodcă, de mâncare...erau foarte drăguti cu noi. Parcă eram în centrul atenţiei...

- Şi nici asta nu vi s-a părut suspect ?

- Suspect nu, cel puţin ciudat, dar ne-am gândit că poate pentru faptul că suntem colegi noi, vor să ne facă să ne integrăm în grupul lor. Şi într-adevăr, am băut un pic mai mult şi am început să ne simţim foarte bine.

- Şi totuşi, când v-aţi prins că ceva nu era în regulă ?

- Păi prima dată, pe la ora 11, când Paul a observat că nu prea sunt femei, a zis mai în glumă mai în serios : “Auzi, asta pare o firmă de homosexuali. Da’ voi pipiţe nu aveţi?”. Toată lumea a râs vreo 5 minute. Eu mă gândisem că o să se supere, dar nu păreau deloc ofensaţi. Mai mult, şeful lor ne-a strâns la amândoi mâna şi ne-a spus că avem un umor foarte dezvoltat.

- Şi apoi ?

- Păi pe la ora 12, când am văzut că nu apare niciunul dintre voi am pus mâna pe telefon şi l-am sunat pe Cosmin să văd ce se întâmplă – continuă Marinel. Oricum, era aşa de mare gălăgie încât n-am înţeles mare lucru, doar mi s-a părut că zice ceva de genul “plecaţi imediat de acolo!”, apoi s-a întrerupt. Dar m-am gândit că a zis “am plecat deja de acolo”, ceea ce era cel puţin ciudat, dar ne-am gândit să mai stăm, mai ales că atmosfera se încingea din ce în ce mai tare.

- Ok, şi până la urmă ce s-a întâmplat?

- Păi pe la ora 1 şeful lor a anunţat ceva despre o surpriză, cică vin ( sau au venit ) nişte stripteuze ( Paul a înţeles streaperi, dar părea absurd ), şi toată lumea se uita lung la noi – zise Marinel. Unii au început să aplaude şi să ne ceară să dansăm pe masă. Cum eram piliţi bine am dansat puţin. Lucrurile au degenerat însă când colegii au început să scandeze “dezbrăcarea!” şi noi nu ne-am dezbrăcat.

- Atunci parcă au înebunit cu toţii – continuă Paul. Ne-au tras jos de pe masă, ne-au dat pantalonii jos şi....Doamne, nici nu mai vreau să-mi amintesc ! Şi izbucni într-un hohot de plâns.

- Dacă ştiam, mai bine făceam Crăciunul acasă cu Mirela şi cu Ioana, că doar abia ne-am împăcat. Dar cum chiar ne dăduseră afară de la firmă pe motiv de absenţe nemotivate şi ne-am angajat la voi, am zis să socializăm – izbucni şi Marinel în plâns.

- Gata, gata, liniştiţi-vă zise Cosmin. A trecut. Trebuie să vină oricum doctorul la vizită, aşa că noi trebuie să plecăm. Mai venim oricum şi mâine.

- Şi totuşi, suspină Marinel, spuneţi-ne şi nouă unde am nimerit. Doar scria cu litere mari sus “Petrecere de Crăciun 2009”, ne-au spus că e cheful firmei...

- Da, dar dacă v-aţi fi uitat mai bine, firma se numea “Vaselina fină”. E firma de nefericiţi pe care a preluat-o anul trecut concernul ăla american de homosexuali. Acum toţi au ajuns aşa...şi se pare că le mai şi place.

Pe uşă intră asistenta.

- Băieţi, trebuie să plecaţi, vine doctorul în vizită.

- Bine, hai că noi v-am lăsat. Mai venim şi mâine. Pa.

- Mulţumim, şi să mai veniţi!

Colegii ieşiră pe uşa salonului, unde era inscripţionat cu litere mărunte: “Secţia de proctologie – salon hemoroizi şi fisuri anale”

Acum o să vă întrebaţi ce legătură are acest post cu Crăciunul, în afară de faptul că este vorba despre un chef corporatist de sărbători. Ei bine, ca să mai bag câteva elemente “de sezon”, am uitat să menţionez că sala era împodobită cu globuri, crenguţe de brad şi beteală, iar toţi angajaţii companiei “Vaselina Fină” purtau căciuli de Moş Crăciun. Şi că în timp ce îi sodomizau pe cei doi fiecare îşi punea o barbă albă şi o pereche de mustăţi false, probabil pentru a nu fi recunoscuţi. De asemenea, în difuzoare se auzea remixul celebrei “Jingle Bells”, în care DJ-ul repeta obsesiv cuvintele “dashing through...”