Cugetări despre p*ulă

Ante scriptum: O spăl, o-alint, s-o sug aş vrea/ Îi dau în cap, mă joc cu ea/ E p*ula mea, ce p*ula mea!

Pentru că sunt băiat finuţ, iar acesta este un blog de intelectuali, ai cărui cititori nu suportă vulgarităţile, o să scriu “p*ulă” cu steluţă, nu în vulgara formă “pulă”. Numai un mitocan ar putea pune pe un blog cuvântul “pulă” în forma sa de mahala. Ce domnişoară sau doamnă respectabilă ar mai intra pe aici dacă ochii i-ar fi iremediabili răniţi de cuvântul “pulă” ? Nuuu, eu nu vorbesc urât, ce p*ula mea!

Trebuie să recunoaştem că lumea asta se învârte un pic în jurul pulii ăăăă p*ulii, pardon. Toţi bărbaţii şi-o doresc mai mare, mai viguroasă, mai ţeapănă, chiar dacă nu recunosc asta, băga-mi-aş pula p*ula în curul gura lor. Uitaţi-vă numai ce se întâmplă când patru indivizi ies la o bere, se afumă bine după primele 10-12 unităţi de volum. Discuţia începe în mod plicticos cu “am un deadline pe care nu ştiu dacă o să-l ating”, “iar am făcut overtime” şi se termină cu măsurarea p*ulilor. În prima fază verbal, apoi, în stadii avansate de beţie chiar în fapt. Pe pariu, normal, miza fiind încă n-şpe mii de beri.

Întotdeauna la o astfel de masă este unul care va zâmbi superior, din cauză că el ştie că a lui e cea mai mare. Ceilalţi doi vor râde forţat, nefiind siguri de câştigarea pariului, pe când cel pe care îl voi numi generic “mezinul” va proclama întotdeauna că “nu contează dimensiunea, contează cât e de voioasă”. Şi o să propună ceva gen “hai să diversificăm concursul, să băgăm şi probe gen cât de repede se scoală dacă o freci sau de câte ori dai din cur pe minut, apoi să facem o medie ponderată a punctajelor”.

Întotdeauna piticul respectiv primeşte o palmă cu piciorul de la scaun peste faţă, deoarece restul sunt prea beţi ca să mai calculeze medii ponderate, şi în general mult prea beţi ca să li se mai scoale p*ula. Iupiii, am reuşit să scriu din prima p*ula cu steluţă, nu pula, ca prima dată, ca apoi să tai aşa: pula. Pentru că habar n-am ce face tasta asta mare şi lată cu săgeată din dreapta sus şi mi-e teamă să o apăs. Zicea un coleg că se şterge totul de pe hard şi nu mă risc.

Şi atunci ce face “mezinul”? Umilit intotdeauna, pus să şi plătească zecile de mii de beri, dar prea beat să-şi amintească_că şi data trecută a făcut acelaşi pariu cu aceiaşi oameni şi l-a pierdut, n-are ce face şi scoate banul. Pentru a rănâne în gaşcă. Dar ia măsuri. Încearcă să şi-o mărească. Cum îţi măreşti p*ula? Păi în general tragi de ea. Cu mâna, în fiecare seară în faţa oglinzii, cântând “gărgăriţă-riţă” sau cumpărând aparate scumpe de pe net, de provenienţă klar chinezească, pentru că şi chinezii au aceeaşi problemă. Câteva miliarde de chinezi umblă toată ziua cu device-uri care de care mai ciudate în pantaloni, care îţi promit o p*ulă mai lungă in 3 săptămâni. Mai există şi varianta chirurgicală, în care iţi tai tendonul din partea de sus, câştigi nişte centimetri, dar pierzi din fermitate. E alegerea fiecăruia.

Odată, în timp ce eram la o masă de genul ăsta, ( e fiind cel ce zâmbea superior, bineînţeles) era să iasă cu bătaie. Din ce motiv? “Mezinul” venise cu argumentul că n-am precizat în pariu despre care cap este vorba, deci el poate să-şi măsoare şi capul de sus, cu condiţia să arate ca o p*ulă. Aducea argumente lingvistice, adică termenul englezesc “Dick Head”. Prietenul arăta cam aşa, deci din punct de vedere semantic şi lingvistic avea dreptate.

Să nu credeţi că ideea asta de a avea o p*ulă mai mare e nouă, că noi am inventat coada de la mâţă, sau că problema aceasta îi preocupă doar pe adulţii cu mintea înceţoşată de bere. Nicidecum, ci ea apare la vârste fragede, mai ales pe la ţară, când supremaţia in grupul de copii este dată de cel ce penetrează mai adânc oaia rătăcită de turmă. A propos de faza asta, taică-meu îmi povestea cum în copilăria sa rurală (nu mi-a povestit despre nici o oaie, ca să evit întrebările ) îl păcăliseră pe unu’ mai slab de înger că dacă se dă pe p*ulă cu laptele ăla alb ce curge din coada păpădiei o să-i crească mare şi frumoasă. Evident că bietului copil i-a stat umflată câteva zile, cu mari dureri, şi a trebuit să stea ascuns să nu-l dibuie maică-sa, cât şi să scape de miştourile celorlalţi gen: “Păi nu te-am minţit, n-ai văzut că ţi s-a făcut mai mare?”.

Negrii se zice că o au cea mai mare pulă p*ulă din lume. Căcat, iar am scris “pula” fără steluţă. Cu ocazia călătoriilor mele prin Africa am decis să văd dacă aşa e. Mergeam prin pişoare aglomerate şi mă uitam insistent la p*ulile celorlalţi. Spre norocul meu nu am fost iubit în cur, iar băieţii apreciau aprecierile mele. I-am întrebat pe toţi cum le iese chestia asta şi dacă e genetică. Mi-a fost greu să aflu, pentru că este secret de trib păstrat cu sfinţenie din generaţie în generaţie. Dar încet-încet, le-am câştigat încrederea, parţial şi pentru faptul că le-am instalat reţeaua de telefonie mobilă, şi după multe beri date în stânga şi in dreapta am aflat: este un ritual iniţiatic pe care nici un alb nu l-a mai văzut până acum, cu atât mai puţin i s-a dat voie să-l filmeze. Vă prezint în exclusivitate Ze Muvi: