Mircea şi beţivii

- Mirciulică! Hei, băieţaaaaş! Ia fă-te încoa’ .

- Da, nea Gherase !

- I’ascultă tu la nenea! Ia aici 10 lei, te duci tu frumuşel la butic şi ne iei o sticlă de vodcă. Da’ să fie Săniuţa, auzi? Şi să ne aduci şi rest ! Hai, repede că ne e sete.

- Dar….

- Nici un “dar”. Dacă întreabă pentru cine zici că pentru mine e. Ştie domnişoara.

Băieţaşul de clasa a şaptea se execută ascultător. Nu-i stătea in fire să contrazică “oamenii mari”, deşi nu-i plăcea de nea Gherase şi de nea Mitică de la bloc. Erau nişte beţivi libidinoşi, râdeau mult, tare şi nu făceau nimic toată ziua decat să joace table şi şeptic în faţa blocului. Peste cinci minute se întoarse cu o sticlă de plastic de Săniuţa sub braţ. Timid, îşi incercă norocul, deşi ştia că e în van:

- Nea Gherase, aşa de-o bomboană….

- Ia uite la el! Nu ţi-o fi acuma şi ruşine! Copiii din ziua de azi! Nişte materialişti! Unde e respectul de pe vremea noastră? Aşa vă învaţă părinţii? Hai, la joacă! – se răsti Gherase îndesând restul în buzunarul pantalonilor prea largi de trening.

Mircea se îndepărtă, nici dezamăgit nici fericit. Cei doi, pe lângă că erau nişte beţivi notorii mai erau şi zgârciţi, chiar şi cu mâncarea sau cu apa caldă. Singurul lucru la care nu se zgârceau erau vodca şi berea, deşi luau întotdeauna doar Săniuţa şi Burger. Ca să ajungă pentru mai mult, nu din zgârcenie – susţineau aceştia.

Peste o oră, copilul reveni. Avea o mină îngrijorată, iar in mână ţinea un telefon mobil. Se îndreptă spre cei doi beţivi.

- Nea Gherase…

- Da măi, ce mai e acuma? Ţi-am zis că n-am bani de bomboane…

- Nu nea Gherase, nu e pentru bomboane. Ia ascultă matale ce zice aici la radio.

Nea Mitică dădu din mână a lehamite. Copilul ăla obraznic îl călca şi pe el pe nervi cu prostiile lui. Apărea întotdeauna când ei aveau subiecte aprinse de dezbătut şi nu era niciodată de găsit când se termina sticla.

“…un colectiv de cercetători de la Universitatea de Medicină şi Farmacie a analizat eşantioane din toate băuturile alcoolice din România şi a constatat că multe conţin etanol. Producătorii ascund această substanţă şi sub numele de alcool etilic, pentru a deruta consumatorii. Consumul în exces de etanol poate cauza leziuni grave ale ficatului, stomacului, creierului…Simptomele sunt greaţa, ameţeala, starea de euforie…”

- Mitică! – mugi Gherase panicat. Ia dă sticla aia încoace!

- ăl mic, ia citeşte aici că n-am ochelarii la mine. Ce conţine chestia asta?

- Apă 58%, arome….

- Lasă apa! Are din aia….cum i-a zis..ietonol.

- N-are…stai aşa! Alcool etilic 37,5%...despre asta o fi vorba?

- Gherase! Gherase! – bâigui Mitică. Simt că mi-e rău.

“…cei care au consumat băuturi ce conţin etanol sunt sfătuiţi să cumpere de urgenţă de la cea mai apropiată farmacie antidotul pentru această substanţă. Se numeşte hidroxid de hidrogen, se vinde în flacoane de jumătate de litru şi costă in jur de 90 de ron fără TVA…”.

- Băiete! Băiete…ia aici două milioane juma’ şi fugi repede la farmacie. Simt că mi-e rău.

- Nea Gherase, eu m-am săturat. Niciodată nu mi-ai dat de-o bomboană...io chiar aşa pe gratis nu mă mai duc…

- Copile, te rog! Iartă-mă, am fost rău cu tine. Uite, ia 3 milioane aici numa’ adu-ne repede două sticle de medicament. Poţi să păstrezi şi restul. N-o să laşi acuma să se prăpădească doi vecini simpatici, nu ?

- Bine, hai, treacă de la mine!

- Să vii repede – gemu şi Mitică. Eu mă simt rău de tot.

- Okeeeei…am zburat.

Peste încă o oră, Mircea, băiatul “curier”, îi povestea faza prietenului său Andrei. Amândoi râdeau cu gura până la urechi.

- Şi mai zi odată! Pe bune aşa le-ai făcut? Hahahaaa!! Etanol? Haaa! Mesaj înregistrat pe mobil în loc de radio…hahahaa

- Da măi, jur!

- Hidroxid de hidrogen ? Eşti un mic geniu! Nu pot să cred! Chiar le-ai vândut un litru de apă cu 3 milioane ? Meeen! ăştia au chiulit toată clasa a şaptea?

- Nush mă, probabil se ascundeau la budă cu o sticlă. Dă-i dracu’, aşa le trebe! După ce că-s beţivi mai sunt şi proşti. Şi zgârciţi. Să se înveţe minte!