Făt Frumos şi Zmeul

Noaptea era caldă şi înstelată. La marginea pădurii, sub un tei, Făt Frumos băga vrăjeli ieftine la Ileana Cosânzeana.

- Auzi fă, te iubesc aşa de mult că aş face orice pentru tine. Ochii tăi seamănă cu stelele astea…

- Hai, lasă tu stelele şi vrăjeala! Şi cam ce ai face tu concret pentru mine ?

- Păi…uite, m-as bate şi cu Zmeul, dacă l-aş găsi.

- Aha, nu eşti tu prost! Zici aşa la vrăjeală! Păi nu s-au mai pomenit zmei în împărăţia asta de când se potcovea puricele cu …

- Hai acuma, nu fi şi tu cârcotaşă. Ştiu că se ascunde pe undeva, dar îţi promit că dacă pun mâna pe el…

- Lasă-l încolo pe Zmeu, am auzit că există în împărăţie o peşteră mare-mare unde se ascunde un balaur cu zece capete. Mai bine du-te şi adu-mi unul dintre ele.

- A, peştera aia? Nu mă duc acolo!

- Ahaaa, deci ţi-e frică? Ştiam eu că eşti nevrednic!

- Frică, mie ? Neva! Numai că…

- Numai că ce ?

- Numai că…am fost în peştera aia şi…

- Şi ce ? Ai văzut balaurul ?

- N-am văzut nici un balaur. Şi în plus puţea înfiorător a căcat…

- Păi normal, a căcat de balaur. Toată lumea ştie că ăştia se cacă monstruos.

- Aiurea, s-o fi căcat o gaşcă de speologi înainte. ăştia cum mănâncă numai conserve de fasole…

În timp ce Făt Frumos se certa cu Ileana, în adancurile pământului, în baza subterană Alfa Omega Tau se deschidea Poarta Galactică pentru Marele Salt în Hyperspaţiu. Ambasadorul Zm’u fusese convocat la Centru. Pe de o parte se bucura, pe de altă parte era îngrijorat. Se bucura pentru că avea ocazia să mai plece de pe planeta asta uitată la marginea Galaxiei dar era îngrijorat pentru că orice chemare inopinată la Centru nu suna prea bine. Se apropie de panoul de comandă, formă cele şapte semne şi….

Din pământ izbucni un fascicul puternic de lumină polarizată.

- Ileana! Ce căcat mai e şi ăsta ?

- Nu ştiu, hai să vedem!

- Ileana, dacă intuiţia nu mă înşeală….

Cei doi se repeziră spre lumină, şi brusc se pomeniră ridicaţi în aer. Pământul şi casele se vedeau de sus, ca în basme. Făt frumos mai apucă să gândească doar: “Uite mamă, zbor fără aripi”. Ileana nu înţelegea nimic, ci pur şi simplu se uita în jos cu o privire tâmpă.

- Simt o disturbare în forţă! – mugi Zm’u. Ori idioţii nu au încărcat bine translocatorul, ori…Căcat! Să nu spui că iar s-au băgat nişte din ăştia în calea undei portante!

- Făt Frumos! Uite, zburăm! – zise Ileana excitată.

- Taci fă, nu fi proastă! Asta văd şi eu. Zi-mi tu cum ajungem înapoi jos.

- Lasă asta! Tu vezi ce văd şi eu? Tu ăla urât, cine paloşul meu mai eşti ?

- Eu sunt Zm’u, ambasadorul Lumii de Jos. Voi cine sunteţi?

- Zmeul! Ţi-am zis io! Şo pe el! Dă-i la oase! – strigă Ileana şi mai excitată.

Făt Frumos îşi repezi buzduganul pe spinarea lui Zm’u.

- Ia de-aici, zmeu netrebnic! Ce crezi, că mi-e frică de tine ?

- Stai ţărane, nu mai da! Popor de primitivi! Doar la cafteală vă stă gândul!

- Ţăran, ai? – se enervă Făt Frumos. Să ştii că bunicul din partea mamei a fost văr de-al treilea cu fiul vitreg al Împăratului Roşu. Ia de-aici! Şi poc – îi mai trase una pe spate.

- În cap, dă-i în cap – strigă Ileana hiperexcitată. Ah, scumpi, te iubesc! Ce macho eşti!

În acest timp, jos în bază era mare agitaţie.

- Inversaţi unda portantă! Repede! Am avut doi intruşi! Dacă nu-l aducem înapoi repede o să orbiteze pe vecie prin sistemul solar.

Unda portantă fu inversată, iar cei trei începură să se apropie vertiginos de pământ.

- Vezi că fuge – urlă Ileana extrem de hiperexcitată. Când ajungem jos bagă-l în pământ şi taie-i capul! Aşa am auzit că se face cu zmeii!

- Taci fă, proasto, că mă disturbezi. Ştiu eu ce am de făcut! – şi scoase paloşul.

Zm’u se rostogoli pe podeaua proaspăt polishată a bazei subterane Alfa Omega Tau, ţinându-se de şale şi de cap.

- Job de căcat! – mugi el. După ce că m-au uitat pe planeta asta mizerabilă de primitivi, nici măcar buget pentru nişte amărâte de detectoare de perimetru nu am primit. Îmi bag demisia! Imediat ce ajung la Centru!

Ileana şi Făt Frumos se pomeniră brusc în întuneric, sub acelaşi tei. În mod evident Zmeul nu fusese în stare să continue lupta şi fugise mişeleşte.

- Ah, iubi, ce viteaz ai fost! Acum ştiu că mă iubeşti! Ia-mă acum!

- Ciocu’ mic şi jos textila! Uite aici mădular de viteaz! Ia suge niţel!