Aventura - episodul 1

Ea a apărut ca prin minune, printre rotocoalele de fum, lumina felinarelor roşietice şi muzica plăcută, de ambianţă, din cochetul bar retras într-o periferie selectă. Era o blondă seducătoare, dar nu ostentativă, îmbrăcată într-un taior elegant, puţin decoltat, şi o fustă potrivit de lungă, care lăsau doar să se ghicească formele de dedesubt.

El avea aerul unui gentleman de birou, un pic obosit după lungi ore petrecute în şedinţe cu clienţii, şi care se oprise să bea un pahar. Apoi altul, şi altul, şi tot aşa. Avea un aer uşor dezamăgit, gen “nu prea am de ce să mă duc acasă”. A observat-o şi i-a zâmbit timid, coborându-şi apoi privirea. Ea l-a privit şi i-a zâmbit galeş, venind mai aproape de el.

El s-a prezentat şi a întrebat-o dacă nu poate cumva să-i ofere ceva de băut. Puţin banal, dar fermecător, gândi ea.

Ea i-a spus că o cheamă Eva, şi ar fi încântată să îi ţină companie.

El s-a gândit că ce bine, pentru că nu prea avea de obicei noroc la femei.

Ea a început o conversaţie plăcută.

El s-a bucurat de compania ei şi conversaţia a alunecat încet-încet şi natural parcă spre zone tot mai intime.

Ea a insinuat că a avut o copilărie nefericită, dar acum e bine, şi-a găsit vocaţia şi se descurcă binişor.

El i-a mărturisit că l-a părăsit iubita recent pentru altul mai cu bani şi că trece printr-o pasă destul de proastă.

Ea i-a luat mâna în mâinile ei şi i-a spus “Aşa sunt femeile. Nişte curve”. Au râs.

El i-a spus că da, şi în plus materialiste. Urăşte femeile materialiste, care te părăsesc când nu le mai satisfaci financiar.

Ea a râs şi l-a întrebat mai în glumă dacă are măcar două sute de euro în cont.

El a râs şi i-a spus că da, nu era problemă de aşa ceva.

Ea a râs şi a spus, tot în glumă : “atunci eu nu te voi părăsi”. Au râs. Au mai băut câte un pahar.

El se simţea din ce în ce mai bine. E adevărat că o nouă relaţie este leacul cel mai bun pentru o veche fostă relaţie terminată prost.

Ea s-a aplecat spre el şi i-a şoptit la ureche : “E târziu, vrei să mergem la mine? Să mai bem un pahar. De data asta fac eu cinste”

El a subliniat că este o idee bună, mai ales că mâine nu trebuia să fie la servici decât pe la ora zece.

Au mers la ea. Un apartament cochet şi central. Ea a turnat câte un pahar de şampanie şi s-a scuzat un minut.

El se simţea din ce în ce mai bine, şi aştepta relaxat cele ce vor urma. S-a gândit încă odată ce norocos poate să fie.

Ea a revenit într-o superbă lenjerie roşie cu dantelă. L-a întrebat dacă vrea să guşte şi din ea.

El a spus că da, bineînţeles, şi nu doar să guşte. Au râs.

A fost o noapte frumoasă, plină de pasiune, dar şi de tandreţe. Au golit vreo trei sau patru sticle de şampanie, iar el şi-a povestit întreaga viaţă. Simţea că în sfârşit cineva îl înţelege. A adormit cu capul pe pieptul ei, în timp ce ea îl mângâia tandru.

Ceasul a sunat melodios. El a întredeschis ochii. Zorile mijeau printre jaluzelele roşietice. El a căutat-o lângă el, dar nu a mai găsit-o. În schimb a găsit următoarea scrisoare:

Dragul meu. Îmi pare rau ca nu pot fi lânga tine, dar am avut o treaba urgenta. Este ora 8 :30. Este vremea sa te trezesti. Nu as vrea sa întârzii la serviciu din cauza mea, mai ales ca trebuie sa faci un drum suplimentar.

Referitor la noaptea trecuta, m-am tot gândit si cred ca s-ar putea sa fi fost o mica neîntelegere. De obicei lumea care vine în acel bar cunoaste regulile, dar nu exclud faptul ca exista posibilitatea ca unele persoane, asa ca tine, sa nu le cunoasca. De aceea, tin sa-ti precizez ca serviciile mele costa doua sute de euro pe noapte. La aceasta mi-am permis sa adaug înca cincizeci de euro costul sampaniei, si înca cincizeci pentru faptul ca ti-am ascultat povestea vietii tale total neinteresante, lucru pe care nu-l fac de obicei cu clientii.

Acum te las în compania celor doi buni prieteni ai mei, Igor si Vanea, care trebuie sa soseasca dintr-o clipa în alta. Ei te vor conduce pâna la cel mai apropiat bancomat pentru a regla aceasta mica datorie, apoi, daca ai fost amabil cu ei te vor conduce si pâna la serviciu.

Acum îmi dau seama ca este posibil sa fi facut o mica gafa întrebându-te daca ai 200 de euro în cont. E drept ca nu m-am asteptat sa apara costuri suplimentare cu sampania si cu confesiunile. Igor e cam nervos de felul lui, mai ales când este vorba de debitori care îl iau pe “n-am” în brate. Sper însa, spre binele tau, ca va veti descurca onorabil.

Te saruta cu drag, Eva.

Nu termină bine de citit această, când auzi cheia învârtindu-se în uşă...