Despre MLM-uişti sau cum să scapi de prieteni – partea 1

Cum ce-s ăia MLM-işti ? Hai că trebuie să ştiţi. Cum se zice că nimeni nu scapă vreodată virgin, că viaţa ne-o trage la fiecare măcar odată, aşa este imposibil să nu fi căzut măcar odată şi tu victima acestor cronofagi MLM-uişti. Pe scurt, MLM vine de la Multi Level Marketing, o invenţie americănească a ciuva care a zis el păi ce pula mea să mai investesc în magazine, publicitate şamd când pot să găsesc o grămadă de fazani care să îmi vândă mie chestia. Şi prin chestie înţeleg orice, un produs, un serviciu, o ţeapă…

Aşa, parcă s-a mai făcut un pic de lumină. Începeţi şi voi să vă recunoaşteţi în postura de victime. Cum ati ajuns aici? Haideţi să vă dau un mic indiciu-clişeu:

Sună telefonul.

- Alo ?

- Alo? Salut, sunt Săndel!

- Care Săndel ?

- Păi nu mai ştii, am stat un trimestru în bancă în clasa a şasea, apoi m-am transferat în a şasea B. Ce mă bucur să te aud! A trecut ceva vreme, nu ?

Încerci disperat să asociezi o faţă vocii care se aude în cască, dar chipul lui Săndel rămâne învăluit în ceaţă. Pur şi simplu habar nu ai cine este. Între timp, pentru că impulsurile costă, Săndel trece la subiect:

- Auzi, am participat weekendul ăsta la un training pe o chestie nouă, super revoluţionară, exclusivistă, de nişă, şi imediat m-am gândit să ţi-o prezint şi ţie, că mi-ai fost ca un frate în clasa a şasea. Hai să ne întâlnim să-ţi povestesc mai multe.

Faci greşala de a accepta, puţin vinovat că nu l-ai recunoscut din prima.

- Bine, păi hai la şapte la o bere, ştiu eu un colţişor.

- A, nu asa, e cam gălăgie acolo, şi trebuie să vin cu dosarul. N-ai vrea mai bine să venim la tine acasă? Am uitat să-ţi spun, lucrez cu un coordonator, aşa-i că nu te superi dacă vin şi cu el? El îţi va explica mai bine care e faza.

Ei, bine, cu ocazia asta s-a invitat la tine acasă, împreună cu încă un individ pe care nu-l cunosti, şi împreună cu care iţi vor manca niste ore bune din seara pe care o dedicaseşi relaxării. Bineînţeles că vor încerca să te atragă într-un căcat piramidal gen Amway, sau din ăialalţi care vând cratiţe, Zepter, sau la vreo chestie gen asigurări de viaţă. Bineînţeles că tu nu vei câştiga mai nimic din tot ce vei vinde, comisionul fiind împărţit pe cracă în sus. Dacă se oferă vreo 10% tu abia dacă vei lua 2%. Ti se explică frumos că scopul e să aduci tu alţi oameni în “afacere” şi să iei comision de pe ei.

Indiferent ce vei spune, încercând să refuzi politicos, Săndel şi prietenul său Dorel Coordonator se vor instala la tine pe canapea şi nu se vor da duşi de acolo, încercând vreme de 2-3 ore să-ţi explice “avantajele unei investiţii pe termen lung”. Care de obicei e o asigurare de viaţă cu acumulare de capital, gen “dă-ne tu nişte bani (mulţi) timp de vreo 30 de ani, apoi îţi vom da şi noi cât o să vrem”. Şi ce-i mai important, transformă-te şi tu într-un cronofag care îţi vei teroriza prietenii propunându-le fantastica afacere. Vei ajunge un nefericit cu un dosar în braţe, evitat de toţi prietenii şi care îţi vei sfârşi existenţa mizerabilă în singurătate, băloşind pe telefon şi propunând întâlniri la casele victimelor.

În decursul vremii am căzut victimă cam aşa:

- Unui a de la Generali Asigurări de viaţă ( eram începător, aveam o scuză ).

- Unora de la Amway de care nu am mai scăpat luni întregi.

- Uneia care vindea nişte aspiratoare cu apă ( o revoluţie tehnologică la vremea aceea ), de care iar nu am scăpat o perioadă bună de vreme şi care tot venea pe la mine să-mi aducă nu-ştiu-ce fişe şi să-mi ceară contactele cunoscuţilor mei.

- Unor pipiţe tot de la Generali asigurări de viaţă, care insistau să mă asigure şi să mă bage în reţea, deşi le-am spus că eu voiam să fac doar RCA-uri.

Fiindcă m-aş întinde aici cam mult să povestesc toate păţaniile astea, o să mai fac o parte sau două în care o să vă povestesc aventurile cu aspiratoarele şi cu Generali.

va urma