Cei trei asasini

Ziua se îngâna cu noaptea. Ultimele stele păleau în lumina de îngheţată a dimineţii de decembrie. Drumul era pustiu încă la această oră.Cei doi aşteptau fără o vorbă la răscrucea drumului. Două siluete fără nume şi identitate.

- Crezi că o să vină ? – întrebă primul.

- Trebuie să vină. E interesul lui. Până la urmă el e clientul.

Cei doi tăcură îngânduraţi. Aburii albi ai răsuflărilor se ridicau contopindu-se şi dispărând în văzduh.

Deodată, ceva se mişcă în întuneric. O siluetă difuză, ce înainta cu repeziciune în penumbră, parcă schimbându-şi forma în mod ireal şi proiectându-şi umbra deformată pe faţadele clădirilor cu obloanele trase. Mâna celui de-al doilea se strânse instinctiv pe mânerul valizei. Între timp, al treilea se apropiase la câţiva paşi distanţă. Îi măsură din priviri pe cei doi.

- Aţi adus ? – intrebă el.

- Da – răspunse primul. Tu ai adus ?

- Da – spuse al treilea. Uite aici.

Şi scoase ceva învelit în pânză de sub haina lungă de piele. Începu să o desfacă, şi deodată o lamă luci în lumina unul felinar îndepărtat.

Primul deschise şi el valiza. Un rând de lame lucitoare stăteau aliniate perfect, asteptând parcă să ucidă. Al treilea fluieră plin de admiraţie:

- Frumoase scule. Ar trebui să meargă repede cu astea.

Cei doi încuviinţară grav, fără nici un cuvânt.

- Bine, să mergem. Veniţi după mine.

Poarta, bine unsă, se deschise fără zgomot. Clădirea se zărea întunecată în fundul grădinii. O pată de negru pe fond negru. Ca o casă bântuită, gândi primul.

- Fiţi atenţi. Intrăm încet, fără nici cel mai mic zgomot, să nu ne simtă.Voi doi în spate, eu în faţă. Terminăm repede. Lucrăm curat. Întrebări?

- Nu. Dă-i bătaie.

Cei trei se apropiară tiptil şi apoi, la un semn, căzură în spatele victimei care nu bănuia nimic. Lunga lamă de oţel lovi scurt. Sânge. Icnete. O luptă surdă fără mari şanse de izbândă pentru victima din care viaţa curgea cu fiecare pulsaţie, din ce în ce mai slabă.

Când totul fu gata, cei trei se ridicară plini de sânge şi sudoare. Soarele cu dinţi tocmai răsărea înfiorat peste dealuri. Al treilea, ştergându-şi transpiraţia de pe frunte, strigă satisfăcut:

- Mărie, hai cu cazanul ăla. Am tăiat porcul.