Gogu – partea întâia

Era o noapte geroasă de decembrie care, culmea coincidenţei, picase într-o sâmbătă. Eroul nostru, să-l numim Gogu, se întorcea dintr-un un club ( o craşmă în termeni mai profani ) unde cinstise o bere cu prietenii. O bere era codificarea generică pentru nenumărate beri. Şi ceva vodcă cu energizant. Şi oarece shoturi de tequila cu lămâie şi cu sare, într-un număr nedeterminat. După care băgase nişte mici, că de, alcoolul pe stomacul gol începea să-l cam ronţăie. E bine însă să nu mănânci nimic înainte de a bea, pentru că asa obţii mai repede un efect mai bun, pe bani mai puţini. Apoi o sticlă de vin se prăvălise în străfundurile lăuntrice ale fiinţei sale.

Toată seara se gândise să nu carecumva să se îmbete prea tare, pentru că îl aştepta o noapte albă. Gagica ( amanta ) lui îi spusese că soţul ei pleacă în delegaţie şi au toată noaptea şi următoarea zi să se dea în bărci. Că o să dea ea SMS după ce e ăla plecat. Aşa că Gogu era pe stand-by, dar până atunci, ce dracu’ să facă, decât să bea. Şi cum mesajul întârziase, el băgase conştiincios o bere, două, trei….

Totul se stricase când Mişu îi chemase pe toţi la el la o iarbă. Gogu încercase să se eschiveze, că are întâlnire, că una-alta, dar nu fusese chip:

- Dă-o dracu’ de p*izdă, dacă n-a trimis mesaj până acuma să fie sănătoasă – îi aruncase Mişu. S-o fi împăcat cu ăla, sau poate are pe altcineva.

- Băi, băăăi! Cum să aibă pe altcineva? EU sunt altcineva, ai uitat ?

- Altcineva decât tine, mârlane! Ştii cum îs astea măritate, zic ele nu şi nu vreo câţiva ani, apoi nu le mai poţi pune frână.

Gogu acceptase până la urmă, cu rezerva că dacă fata îl SMS-uieşte să plece imediat. Era o bunoacă de vreo treizecişiceva, cu o pereche de bidoane de-ţi lăsa gura apă şi nişte craci interminabili. Se cunoscuseră la o prezentare de căcat la care se plictiseau amândoi şi ieşiseră la o cafea pe hol. Din vorbă în vorbă aceasta îi mărturisise că soţul e mai tot timpul plecat, că ea crede că are pe alta, ştiţi voi, cazul clasic. Ce-a urmat e lesne de înţeles. Ieşiseră de câteva ori, apoi ea îl chemase acasă pentru prima oară. Seara asta urma să “ză big oan”.

Fumul gros şi un pic iute plutea în cameră în straturi. Gogu se întreba dacă nu cumva ar putea să facă o schemă ca la karate şi să spargă straturile aşa cum un maestru sparge câteva cărămizi suprapuse. Acest gând îl făcea să pufnească într-un râs din care nu se mai putea opri. Atmosfera se încinsese puţin. Băieţii jucau Popa Prostu’ pe pedepse. Cine pierdea era obligat să tragă din joint de cinci ori, adânc în piept. Gogu, cum amestecase şi alcooalele, pierduse de vreo trei ori, apoi începuse să piardă şi mai des. Râdea din orice. La un moment dat, simţi un junghi înfiorător în partea de “jos”. Se sculă în picioare, ridică un deget ca oratorii romani din vechime care doreau să atragă atenţia asupra vreunui subiect important şi declară:

- Băieţi, până aici! Gogu se duce să se cace!

Toţi izbucniră în râs, ca la auzul celui mai tare banc din lume. Gogu se împletici spre baie, când Mişu strigă:

- Gogu! Chestia aia care vibrează în haina de pe cuier nu-i cumva telefonul tău?

Gogu cotrobăi prin haină. Într-adevăr, avea vreo 5 mesaje şi telefonul suna în draci. Căcat se gândi iar l-am uitat pe silent. Răspunse.

- Alo? Da iubita! Iubita, numa’ puţin să-ţi explic….da…iartă-mă, nu l-am auzit. Da, era pe silent. Hai nu te supăra, vin acum.

Întorcându-se spre ceilalţi ridică din nou degetul în semn de “cugetare inţeleaptă” şi zise:

- Băieţi, trebuie să plec. Bunoaca mea mă aşteaptă.

- Vezi-ţi măi de treabă, râse Radu. Tu mai esti în stare de femei ? M-aş mira să ajungi acolo fără să te caci pe tine.

- Neeeh! Gogu poate oricând! Mai ales după o iarbă bună. Hai v-am pupat. Şi ieşi împleticindu-se, într-un hohot general de râs.