Aventura – episodul 2

- Ştii, mă gândesc de mult timp la o chestie.

- Mţ... hai s-auzim.

- Corpul ăsta omenesc, în esenţa sa e un miracol, nu ?

- Adică ?

- Dică, ce vreau să zic, e un fel de uzină care se auto-repară. Uite, de exemplu după o noapte în care te faci muci...

- Muci ? Adică eşti răcit ?

- Nu măi, muci de beat...oricât de inconştient ai fi, totuşi există nişte automatisme care funcţionează fără voia ta şi te readuc pe linia de plutire.

- Aşa, şi ?

- Şi uite, de exemplu dacă ai o rană din care curge mult sânge. Rana se închide singură şi sângele se regenerează. Nu e o minune în sine ?

- Băi, o fi. Nu m-am gândit la asta niciodată.

- Şi uite, alt exemplu...

- Mţ...zi.

- Dacă îi rupi un os, după un timp se sudează la loc. Trebuie doar să şi-l imobilizeze cu o atelă şi pac! În şase săptămâni e ca nou.

- ...

- Tu ţi-ai pus vreodată întrebarea: oare aşa o maşină perfectă poate fi rezultatul unei evoluţii întâmplătoare ? Sau din contră, să fie creaţia unei forţe superioare?

Igor căzu pe gânduri, scărpinându-se cu palma cât lopata pe ceafa groasă care se termina cu un craniu ras cu o delicateţe de care nu l-ai fi crezut în stare. La capătul unui minut spuse:

- Vanea, noi suntem bun preteni de mult timp. Nu ştiu ce aş fi făcut fără tine. Dar să ştii că mă îngrijorezi de la o vreme.

- De ce frate ?

- Am impresia că ai început să te înmoi. Şi nu-i bine în meseria noastră. Crede-mă.

- Poate ai dreptate. Nu m-am gândit la asta. Uite că se trezeşte. Hai la treabă!

- Hai!

Vanea aruncă o găleată de apă pe nefericitul care zăcea plin de sânge pe pardoseala rece a băii. Apoi îl ridică şi-l privi în albul ochilor.

- Ia uite cine a făcut ochi! Bună dimineaţa, băieţaş.

- Hai mai explică-ne odată partea aia cu “N-am decât 100 de euro în cont” – adăugă şi Igor. Poate s-au mai înmulţit între timp, mi-ar părea taaare rău să trebuiască să îţi mai rupem nişte degete. Încep să se termine, nu de-alta....