Profesorul îşi privi audienţa cu un aer superior. Trebuia să îşi asigure un oarecare ascendent moral asupra lor, lucru la care se pricepea de minune. Erau acolo istorici şi arheologi de renume, veniţi din toate colţurile Sistemului, pentru a asculta prelegerea lui, care era considerată istorică. O linişte mormântală se lăsase în sală. Profesorul savura aceste momente. Dregându-şi glasul, începu prelegerea:
- După cum se ştie, de mii de eoni existenţa acestor temple de pe Pământ a fost învăluită în mister. Nu se cunoşteau multe lucruri despre funcţia şi scopul lor. Recent însă, echipa mea de infoarheologi – şi aici accentuă cuvântul “mea” - a reuşit să downloadeze şi să decripteze o bucată de text de pe un echipament antic de calcul.
În sală se auzi o rumoare pe jumătate de admiraţie, pe jumătate de neîncredere. Profesorul continuă netulburat:
- Conform celor descoperite, strămoşii noştri dezvoltaseră o reţea primitivă de stocare de informaţii denumită internet. Structura de stocare a informaţiilor pe internet se numea blog, iar blog-urile conţineau doar informaţii de încredere, verificate de o comisie specială numită ZeList. Internetul era accesat cu ajutorul unor echipamente extrem de simple, numite laptopuri. Acestea aveau şi mici unităţi de stocare locală, numite hard-disk-uri. De fapt găsirea unui astfel de echipament cu o bucată de hard-disk intact a permis descoperirea funcţiei controversatelor temple.
Rumoarea creştea în sală. Profesorul privi superior peste ochelari, savurându-şi momentul de glorie.
- Deci, acum despre
- Templul conţinea spaţii largi, uneori de recreere pentru femele, dar având ca principală funcţie adunarea în masă a masculilor, unde erau umiliţi şi puşi să aştepte ore întregi până când li se hotăra sentinţa. Femelele stăteau în camere mai mici, pe care le schimbau frecvent, socializau între ele şi îşi alegeau veşmintele ceremoniale. Ca semn al umilinţei maxime, masculii erau puşi să care veşmintele femelelor, ba chiar li se fura identitatea, care era înscrisă pe bucăţi de plastic, denumite în limbajul antic carduri.
Asistenţa asculta fascinată.
- Şi încă ceva – adăugă Profesorul. S-a găsit şi denumirea antică pentru temple. Ele se numeau Mall-uri.
Shit! Am "reusit" sa sterg din gresala postul asta. Cu tot cu comentarii. Mare blogger!
RăspundețiȘtergereBlack Angel a introdus un nou comentariu privind postarea dvs. "Templul":
RăspundețiȘtergereoo pai .. profesoru asta..atata istorie a facut ca a incurcat borcanele!!....ceea ce in antichitate se numeau temple .. acum se numesc Mall-uri....(unde oamenii isi clatesc ochii!!) :) :)
|
Albert
Pentru unii/unele chiar SUNT temple.
Publicat de către Albert pe Porcuşorul Radioactiv la 8 martie 2010, 13:02
Reply
Forward
Reply
|
moroi
inconfundabil ... Foarte foarte misto. Am vrut sa te votez la RO sloBLOG(z) fest dar vad ca cere cont. Bag pula...mi-e lene sa fac. Dau o bere si cam atat va fi votul meu.
Foarte tare. Nici macar nu se departa profesorul ala prea tare de realitate.
RăspundețiȘtergerenu se departa chiar deloc...:))
RăspundețiȘtergereDoar e profesor, ce PLM...stie el ce vorbeste.
RăspundețiȘtergereÎmi plac templele de genul acesta, dar prefer să merg singură, nu imi place să îmi supun barbatul la chinuri groaznice. Şi..bucăţica de plastic este a mea. Eu o umplu, eu o golesc!
RăspundețiȘtergeredeci in viitor nu vor mai fi moluri? da economate?
RăspundețiȘtergereGmx: umple-o si pe a mea ca m-a ajuns un pic criza. Si promit ca vin cu tine la Mall.
RăspundețiȘtergereVanGhelie: In viitor vor fi NUMAI economate. Si almanahe.