Despre ghei

Ante scriptum: Eu nu sunt gheu. Ca să evit întrebările subsequente.

Faptul care m-a făcut să meditez un pic mai profund ( nu pro-fund, clar? ) la problema asta a gheilor a fost o mică discuţie de-acu un an jumate când am petrecut ceva timp pe mândre tărâmuri belgiene. Mă conversam cu găzdăriţa mea de atunci şi-mi povesteşte printre altele că are şi ea o fată la facultate care stă la ceva cămin împreună cu alte două fete cochete şi cu un gheu. N-am înţeles acuma dacă într-o cameră sau într-o casă, dar oricum stăteau cumva într-o stare de apropiere destul de apropiată. N-am comentat eu nici pro, nici contra, să nu par anacronic, doar am remarcat că “voi pe-aici nu prea aveţi greţuri când vine vorba de ghei, n’est-ce pas? Zice, a, non, păi fetelor le plac gheii, că şi ei le au cu fardurile, cu bijuteriile, cu cochetăriile şi alte cele. Gheul este cel mai bun prieten al fetelor. Ah, bon? Aşa o fi dacă o zici matale cu atâta foc.

Lumea asta e ciudată. Din cele mai vechi timpuri faptul de a fi gay a fost în general condamnat de o grămadă de societăţi. Mai puţin în aia grecească veche, în care a fi gheu era o chestie “trendy”. Se povesteşte că odată un italian şi un grec polemizau intens. Şi zice grecul: “auzi, să ştii că noi am inventat sexul cu mii de ani înaintea voastră”. “E drept, zice italianul, dar noi l-am arătat şi femeilor”. În fine, hai că divalgăm. Zic că lumea e ciudată. Întâi te pui şi omori toţi gheii pe care îi prinzi, apoi doar îi bagi la bulău, ca pe vremea lui Ceacea, lucru cel puţin ciudat dacă vrei să stârpeşti asta, pentru că toată lumea ştie că la bulău e pericol să scapi săpunul pe jos, că nu se ştie când te poţi procopsi cu un gheu în fund. Nu poţi să ieşi din bulău fără rozetă mai largă, eventual şi convertit. După aia o laşi baltă şi proclami că şi gheii sunt un fel de oameni şi au drepturi, îi laşi să organizeze parade, să se dea în stambă. Unii mai şi emigrează din cauza asta, ca moşul din bancul ăla care zice că, dom’le, înainte îi omoram, apoi îi toleram, acum e la modă. Eu plec naibii de aici până când nu devine obligatoriu.

Iar divalghez. Acuma, ca să-mi pun şi eu o poziţie faţă de treaba asta ( nu capra, clar ? ) aş zice că societatea de acum se află cam în situaţia unuia care stă pe budă, s-a căcat monstruos şi pute în toată baia de-ţi mută nasul, şi îi mai trebuie să se cace încă odată pe-atât. Omul are de ales în a suporta putoarea, riscând printre altele să înfunde şi buda, şi a trage apa aşa aşezat cum e, riscând să fie curentat la coaie cu un jet de apă rece. Eventual, dacă buda e deja înfundată, să i se urce tot căcatul plutitor şi să I se lipească de toată partea posterioară a corpului. Grea alegere, la care n-am prea avut niciodată răspuns. Eu de obicei la faza asta constatam că, din cauză de prea mare grabă, uitasem să deschid geamul de la baie. Şi pute. Şi mă chinuiam aşa cum eram, pe vine să mă ridic să-l deschid, fără să mă mânjesc de căcat.

Cam asta e poziţia omului de mijloc faţă de problema gheilor. O să mă întrebaţi : bine coae, dar de ce nu te ştergi mătăluţă la cur, te scoli frumos, deschizi geamul şi nici măcar nu te mânjeşti la cur? Ei bine, răspunsul e simplu: îmi pare rău să stric de două ori hârtia igienică, pentru că ştiu că o să mă mai cac. Sau poate mi-e lene. Aşa e omul de mijloc, ecologist. Pentru că alături de gheitudine, şi a fi ecologist e o modă.

Revenind la poziţia faţă de ghei, ce-am putea spune? Dintotdeauna, cea mai sănătoasă şi mai neintromisivă (deci observaţi ce cuvinte pretenţioase inventez) atitudine a fost “nu mă afectează, nu mă bag”. Sau mai pragmaticul “mă bag dacă iese ceva”. De genul eu urăsc PSD-iştii, da’ dacă iese o combinaţie şi primesc şi eu un loc undeva lângă roata de caşcaval o să fiu cel mai înfocat susţinător al lui Ilici. Nu al lui Bombo, că am auzit c-ar fi gheu. Urmând acest principiu sănătos, aş putea postula cam aşa: mie-mi plac gheii şi urăsc lesbienele. Păi de ce Porc’şor? Păi uite de ce: cu cât mai mulţi ghei sunt pe pământ, cu atât îmi rămâne mie mai multă pizdă din care să aleg. Reciproc, cu cât mai multe lesbiene sunt ocupate să-şi lingă una alteia roza vânturilor, cu atât range-ul meu de choice e mai sărac.

Serios acuma, eu în principiu n-am nimic cu ei. Coae, dacă tu ai ales să-ţi bagi pula într-o fiinţă de acelaşi gen ca tine, e treaba ta. Nu-mi ţine mie nici de foame nici de sete. Recunosc că nu-mi prea pică bine la stomac când văd prin parcuri câte doi masculi aşezaţi pe o bancă, unul ţinându-l tandru pe celălalt în braţe şi băgându-şi limbi. Nu e invenţie, chiar am văzut. Pentru toţi gheii care citesc aceste rânduri, vă rog eu, faceţi asta acasă. Nu de-alta, dar o să creadă copiii mici că aşa trebuie şi ne mai trezim cu ghei precoci. Asta ar fi cumva rezolvarea paradoxului cu “ştim că gheii nu se reproduc, dar paradoxal, sunt din ce în ce mai mulţi”.

Ce mă enervează însă e nu gheitudinea în sine, ci ghei-atitudinea. Adică bărbatul care nu e ghei pasiv tinde tot mai mult să se comporte efeminat. Aşa au apărut cremele epilatoare pentru bărbaţi, sprâncenele pensate şi – culmea monstruozităţii – man-poşetele. E trist să vezi cum bărbaţi care se dau normali îşi maimuţăresc în aşa hal condiţia. Oameni buni, amintiţi-vă de marele Freddie Mercury. Era gheu declarat, se futea în cur, dar avea o atitudine şi o aparenţă normală, de bărbat. Păcat că a murit ca un prost, sigur ar mai fi cântat şi acum. George Michael, Elton John… Rings a bell?

Închei cu o dedicaţie pentru voi, toţi bărbaţii care nu sunt ghei, dar se poartă mai rău ca_cand ar fi. Enjoy!

Bee Gees – Stayin’ Alive