Despre prostie

Prostia ia toate formele posibile în lume şi îşi întinde tentaculele în mod subtil în viaţa oamenilor. Prostia absolută. Prostia omniprezentă. Prostia atotputernică. Prostia fără speranţă. Prostia ereditară. Prostia cruntă. Prostia inconmensurabilă. Prostia de-ţi vine să urli. Prostia omnipotentă. Prostia crasă. Prostia vulcanică. Prostia ireconciliabilă. Prostia de împunge. Prostia hâdă. Prostia hohotitoare. Prostia ostentativă. Prostia vicleană. Prostia discretă. Prostia învăluitoare. Prostia subtilă.

- Coae, eşti prost de bubui.

- Băi tu ăsta, cum îţi permiţi să mă faci pe mine prost? Păi nu ştii câte facultăţi am eu ?

- Degeaba le ai, tot prost eşti. Eşti un prost veşnic şi fără speranţă de vindecare.

Just! Acesta este un adevăr care ar trebui gravat cu litere de aur pe frontispiciul fiecărei universităţi. “Facultatea te ajută în viaţă, dar nu te scapă de prostie”. Prostia nu are nimic de-a face cu cartea. Prostia, ca şi inteligenţa este dată sau nu din naştere. Aşa cum exista IQ ar trebui să existe şi PQ. Să fie şi prostia măsurabilă. Te naşti cu ele, şi mori cu ele. Poţi fi inteligent şi prost în acelaşi timp. Sunt două noţiuni disjuncte. Poţi avea un IQ de 150 şi cu toate astea să fii un prost irecuperabil, cu un PQ de invidiat de toţi ceilalţi ca tine.

- Coae, eşti prost.

- Înseamnă că şi tu eşti prost, pentru că îţi recunoşti semenii.

Just! Proştii se atrag între ei ca nişte magneţi. Cu cât grupul de proşti este mai mare, cu atât prostia creşte, dar exponenţial. Dacă notăm cu QP1 coeficientul de prostie al prostului 1, cu QP2 coeficientul de prostie al prostului 2, şi aşa mai departe, dacă adunăm n proşti coeficientul de prostie QPtotal nu va fi egal cu suma QP1 + QP2 + … + QPn, ci cu produsul QP1 * QP2 * … QPn.

Dacă unui prost nu-i place de celălalt prost va zice despre el că e prost, iar QP-urile vor rămâne separate. Dacă însă primului prost îi place de al doilea prost va zice despre el că e deştept şi se vor însoţi. Atunci QP va începe să crească exponenţial până va ajunge la masa critică şi va exploda peste lume în splendide curcubee roz şi mov.

Un prost, la fel ca şi un nebun nu va şti şi nu va recunoaşte niciodată că e prost. Ca şi în cazul nebunilor, acceptarea este primul pas spre vindecare, deşi la proşti nu am auzit de cazuri de vindecare, pe când la nebuni da. Vorba aceea, “ca să recunoşti că eşti prost trebuie totuşi să te ducă niţel capul”. Lucru care te scoate puţin din sfera neagră a prostiei.

Prostia creste cu vârsta, mai precis cu gradul de senilizare. Pe măsură ce trec anii, prostul crede că acumulează experienţă, ceea ce îl mai face şi fudul, combinaţie ştiută ca letală. Vezi grămezi de proşti cu părul alb, dar plini de “experienţă” şi care debordează de sfaturi înţelepte. Se recunosc uşor prin fraze ce încep cu “tineretul din ziua de azi…” şi “pe vremea mea…”. Administratorul de bloc cu burtă, chelie şi o bere în mână, care abia a terminat un liceu, şi acum e mândru şi el că are funcţie. Portarul sau şoferul de autobuz, care toată viaţa lor au fost … portari sau şoferi de autobuz, acum răcnesc chestii gen “ce măăă, tu crezi că eu n-am şcoală?”. Parlamentarii parveniţi şi şmecheri ajunşi acolo prin conjuncturi care sug sângele celor ce-i întreţin, dar bubuie de fapt prostie. Profesori care ani de-a rândul n-au făcut decât să repete ca nişte papagali lecţii tocite in facultate, care facultate, să ne amintim, ne ajută în viaţă dar nu ne scapă de prostie. Şi lista s-ar întinde aici pe pagini întregi. Toţi aceştia sunt trimişi în lume de Diavol, pentru a ne face viaţa delicios de grea.

Nu pot să închei decât cu clasicul “Apără-mă Doamne de proşti, că de duşmani mă apăr eu singur”. Sau poate cu una din genialele legi ale lui Murphy care zice că “Singura diferenţă dintre un infractor şi un prost care atacă un sistem este că prostul atacă total imprevizibil şi pe un front mult mai larg”.

P.S. Dacă ai citit aceste rânduri şi te-ai râs copios, spunându-ţi “haha, le-a zis-o bine la proşti, sigur nu e vorba de mine”, sa ştii că nu e aşa de sigur. Aminteşte-ţi că mintea ta nu poate înţelege noţiunea “sunt prost”. Dacă vrei să vezi într-adevăr dacă eşti printre ei sau nu, cea mai sigură metodă este să îţi alegi 20 de cunoştinţe, să le dai o căciulă, hartie şi pix şi să-I rogi să răspundă anonim la întrebarea “sunt sau nu prost?”. Dacă rezultatul este mai mare ca 15, e clar. Eşti.

De asemenea, dacă citind P.S.-ul ţi-a pierit zâmbetul de pe buze, acesta ar putea fi un simptom că ai putea fi inclus în mulţimea proştilor, şi ar trebui să faci testul cu căciula.

Hai la cât mai multe IQ-uri.