Profetul – episodul 3

Avertisment: Dacă citeşti textul următor îţi vor cădea coaiele şi îţi va creşte păr pe limbă ( dacă eşti băiat ) sau ţi se vor micşora ţâţele şi te vei umple de coşuri (dacă eşti fată). În plus vei fi urmărit toată noaptea de omuleţi roşii cu coarne, coadă şi tridente înroşite în foc cu care te vor înţepa în cur. Asta pe veci, chiar şî după ce o să dai colţul.

Serios, dacă nu-ţi plac textele care sunt “contra” doctrinelor atât de adânc înrădăcinate în creierul maselor de mii de ani, mai bine nu citi textul de mai jos şi scuteşte-mă de comentarii indignate.

Episodul 1 Episodul 2

Vindecările miraculoase erau o sarcină mult mai complicată decât s-ar crede, chiar dacă dispui de cea mai avansată tehnologie din Univers. Mult mai greu decât să faci scamatorii pe care le-ai programat din timp. Greutatea nu consta în faptul că majoritatea bolilor primitivilor n-ar putea fi vindecate, ci în faptul că trebuia să pui diagnosticul şi să vindeci orice fel de boală pe loc, dând în acelaşi timp impresia că ai făcut totul cu mana goală. Asta obiectase Elenor când Eli îi spusese ce are de făcut.

- Iarăşi îţi faci prea multe griji şi te implici prea tare. Uiţi că tu nu trebuie decât să joci un rol, iar toată munca este făcută de echipa din spate – îl liniştise acesta.

- Bine, dar cum veţi face treaba efectivă? Din câte ştiu eu vindecarea la distanţă şi instantanee a oricărei boli imaginabile este imposibilă. Chiar şi pentru noi.

- Ei, şi tu acuma. Facem ce putem şi noi. Majoritatea bolilor au fost repertoriate şi există metode rapide de diagnosticare şi tratare. Pentru restul, cei şchiopi, orbi sau pe moarte însă este suficient să dăm impresia unei vindecări, până la trecerea circului. Este întotdeauna spectaculos să vezi un olog care umblă aşa deodată, chiar dacă asta nu durează decât câteva zile, până la trecerea efectului serului injectat cu ajutorul unei micro-sonde invizibile. Tot ce contează este să se răspândească vorba.

- Şi cu oamenii ce se va întâmpla după câteva zile? Chiar nu-i puteţi vindeca de tot?

- Ce-ţi pasă ţie? Vor reveni la starea de sănătate iniţială sau vor ajunge chiar mai rău, din cauza suprasolicitării sistemului nervos, indusă de ser. Poţi să-i previi că acest lucru se pote întâmpla din cauza lipsei lor de credinţă. E un motiv bun pentru ei. Şi apoi o vindecare totală ar costa mult prea mult.

Aşa îşi începuse nefericitul Elenor munca de pseudovindecare de bolnavi. Toţi îl priveau ca pe ultima lor şansă, oamenii veneau la el plini de speranţă, plecau şi cu mai multă speranţă, dar în câteva zile majoritatea descopereau crudul adevăr: totul era o iluzie. Ologii îşi reveneau la starea iniţială şi rămâneau legume sau mureau datorită supradozelor de stimulenţi care le epuizau corpul. Orbii se trezeau peste câteva zile cu creierul prăjit din aceleaşi motive. Surzii deveneau hipersensibili la orice sunet şi se retrăgeau în peşteri sau în locuri izolate pentru a scăpa de teroarea zgomotelor. De fapt acest lucru era convenabil, despre ei răspândindu-se zvonul că deveniseră sfinţi şi se retrăgeau în căutarea lui Dumnezeu.

Cel mai grotesc lucru fusese atunci când “înviase” un mort de câteva zile. Fusese absolut cumplit să vezi cadavrul, animat cu ajutorul unor substanţe speciale, cum iese din mormântul săpat în stâncă şi merge de unul singur. Bineînţeles că efectul ţinuse doar o săptămană, iar “înviatul” fusese în acest un zombi sălbatic şi fără discernământ, care stătea într-un colţ urlând şi mormăind fraze de neînţeles, lucru pus pe seama unei pretinse “iluminări”. La sfârşitul efectului substanţelor animatoare, cadavrul ambulant fusese “răpit la cer” într-o navetă de transport, pentru a nu dezamăgi gloata.

Elenor şi echipa trebuiau să se mute constant, pentru a nu fi demascaţi. Oricum, se părea că planul funcţiona de minune, primitivii nepunând prea mult la îndoială puterile Profetului. Elenor era deprimat. Ar fi preferat să nu facă parte din înşelăciunea aceasta colosală, dar era conştient că trebuia să meargă până la capăt. Ceea ce-l speria însă erau două lucruri: Primul că stăpânirea romană nu vedea deloc cu ochi buni ridicarea unui nou lider care să le submineze autoritatea şi îl supravegheau tot mai îndeaproape prin spioni plătiţi. Al doilea lucru era că gloata devenea din ce în ce mai fanatică şi era în stare să înfrunte cu pieptul gol soldaţii înarmaţi cu săbii şi cu lănci, fiind încredinţaţi că cineva îi va salva, macar în viaţa de apoi, dacă nu pe loc. Îşi făcuseră un titlu de glorie în a muri pentru Credinţa Nouă. Se plânsese de acest lucru:

- Cred că am exagerat un pic cu condiţionarea asta. Oamenii nu mai au nici o frică şi înfruntă orice fel de represiune pentru a mă urma. Acum două zile au fost arşi de vii vreo douăzeci dintre ei care refuzaseră să se lepede de mine, orice ar însemna asta. Acum o săptămână alţi treizeci au fost daţi la animale sălbatice. Nici măcar nu s-au apărat, ba şi-au sfâşiat chiar hainele pentru a fi mai uşor ucişi de acestea.

- Da, am văzut – jubilase Belzebur. Nu e minunat ?

- Cum adică minunat?

- E minunat. Înseamnă că noua religie începe să prindă. E chiar mai repede decât ne-am aşteptat. Clientul e în extaz. Şi apoi unde ai mai văzut tu religie nouă fără victime colaterale? Ia şi tu partea bună: dacă lucrurile merg tot aşa vom putea să-ţi scurtăm misiunea şi să economisim din buget. Cât crezi oare că ne costă o zi din tot circul acesta ?

Elenor continua munca de Profet. Nu avea de ales. Era însă din ce în ce mai puţin convins că toate aceste lucruri vor duce la ceva bun. Văzuse fanatismul, prostia şi instinctul de turmă al fiinţelor de pe această planetă şi prevedea o catastrofă. Şi în plus, misiunea aceasta de…Profet…era de părere că ar fi trebuit încredinţată cuiva cu mai puţine calităţi ca el. Se gândea în principal la calitatea numită Conştiinţă.

- va urma -