joi, 4 februarie 2010

Compunerea

Poveste cât se poate de reală


Eram undeva prin clasa a şasea sau a şaptea. Deh, vremuri apuse pentru unii, pentru alţii chiar necunoscute. Aşa cum era la modă, trebuia să scrii compuneri pe teme patriotice, pentru că nu se pierdea nici o ocazie să ţi se mai toarne în creier un pic de propagandă cu scopul de a ţi-l şterge şi a ţi-l face piftie.


Ora de română. Scrieţi o compunere de o pagină jumate care să laude virtuţile blaaaaaaa ale poporului român care a supravieţuit peste veacuri blaaaaaaaaaa, pornind de la textul următor. Text luat din ceva scriitor sau istoric de pe la 1848, care “convenea” scopurilor nobile. Nu mai ţin minte exact textul ( ar fi şi culmea ), dar era ceva de câteva rânduri în cartea de română, şi suna cam aşa:


“De-a lungul veacurilor, în ciuda numeroşilor cotropitori care au vrut să ne ia pământul, am rezistat în spaţiul carpato-danubiano-pontic, ca vrednici apărători ai gliei strămoşeşti…”


Am băgat aici din top, dar pricepeţi ideea. Textul se continua în acelaşi stil încă vreo 3-4 fraze.

- Tovarăşa profesoară, dar ce putem scrie noi într-o pagină jumate, mai ales pornind de la textul ăsta?

- Păi folosiţi-vă creativitatea.

- Tovarăşa, dar noi suntem clasă de real, ţac-pac, în trei rânduri am spus ce aveam de spus, nu ne lungim inutil ca ăia de la filo.

- Auzi, eşti deja obraznic. Şi să ştii că ţie chiar o să-ţi dau notă pe compunerea asta. Aşa că taci şi scrie.


Aoleu. Belisem p*ula. Gura mea mare mă “ajutase” şi de data asta, mai ales că profa de română avea o “simpatie” exagerată pentru mine. Şi cum o notă sub şapte mă ţinea toată ziua în casă, departe de fotbal, miuţa şi pac-pac - nu ca acuma, futu-vă mama voastră de copii autosuficienţi, că vă interesează numa’ să luaţi cinciu’ şi să vă daţi pe net, n-aţi pune mâna pe o carte sau să vă mişcaţi curu’ să băgaţi un tenis cu picioru’ – am început să-mi scormonesc creierii ce p*ula mea mică să scriu acolo. Când, brusc, mi-a venit o idee. Iată cam ce-a ieşit:


“Poporul român există de aproape douăzeci de veacuri. De-a lungul lor, de la formarea sa, cum zice şi cântecul, din doi bărbaţi cu braţe tari, Decebal şi Traian, mulţi cotropitori au incercat să ne fure avutul cel mai de preţ: glia strămoşească. Dar noi, ca vajnici apărători ai acestei glii strămoşeşti, am rezistat eroic valurilor succesive de invadatori….”


Dacă nu aţi observat, sau nu aţi avut răbdare să citiţi tâmpenia de mai sus, am umplut lejer o pagină jumate de bălării, dezvoltând pur şi simplu textul din carte şi scriind câte 3-4 cuvinte de-ale mele pentru unul de-al lor. Bineînţeleles că aţi observat, şi un copil de clasa a şasea ar observa asa ceva evident. Ei, bine, profa de română, care – se lăuda ea – avea DOCTORAT…


- Dan, hai să-ţi văd compunerea.

- Dar tovarăşa, n-am terminat încă şi nu ştiu dacă…

- Ad-o aici sau iei un patru cât tine de mare.


Am adus-o. Tipa s-a întunecat niţel la faţă pe măsură ce citea, dar până la urmă…

- Ei, vezi că se poate? Ce-a fost aşa de greu ?

- V-a plăcut?

- Da, o compunere foarte bună. Şi te mai plângeai că nu poţi. Asta pentru că sunteţi leneşi, nu vă puneţi creierul la …. Blaaaaaaaaa

- Şi acuma primesc un zece ?

- Poftim?

- Păi aţi zis că e pe notă.

- A, da, bine, treacă de la mine…ai un zece de data asta. Dar spune-mi şi mie, cum ai reuşit s-o scrii? Că tu nu eşti bun la compuneri.


Aici am făcut greşala fatală care m-a costat mult în viaţă: am fost sincer.


- Păi dacă vă uitaţi la compunerea mea, am dezvoltat citatul.

- Poftim? Ia dă să mai văd odată!

…… processing …….

- Păi eşti de-a dreptul nesimţit! Treci la loc. Patru!


Amărât, am trecut la loc. Din nou limba mea ascuţită îşi făcuse datoria. Mă gândeam eu aşa: “Dom’le, dacă s-ar inventa o chestie, care să nu fie carte, ci un fel de jurnal de perete pe care să-l poată citi oricune oricând, şi în care să poţi scrie zilnic tot felul de bălării din astea care-ţi trec prin cap, cred că ai avea un succes fulminant şi o grămadă de cititori.


Peste mulţi ani visul mi s-a împlinit. S-a inventat blogul.

16 comentarii:

  1. Ete fleosc.
    Te citeste 4 prosti si 5 muieri.
    Cat o clasa de a 8-a H, la prelucratori prin aschiere.
    Inca 2 si-ti faci echipa de fotbal, Socariciu din Matraganarii din Deal.
    Succesri, ai nota 4.

    RăspundețiȘtergere
  2. Da' cum erati voi impartiti in real si uman in clasa a 6-a sau a 7-a?
    Asta se facea incepand cu clasa a 9-a, la liceu.

    RăspundețiȘtergere
  3. Zwargolak: 5 prosti, including me. Ca si eu ma mai citesc din cand in cand si (ma) rad ca prostu.

    Anonim: pai eram oricum cam impartiti de mici, ca am fost la scoala de fitze, desi pe atunci se numeau pile. Invatam doar la mate si la romana cat sa iau treapta 1.

    RăspundețiȘtergere
  4. Hai ca am gasit unde sa imi trec numele :)

    Ok, daca spui tu, te cred, n-am facut scoala in Bucuresti sa pot compara.

    RăspundețiȘtergere
  5. Acum s-a inventat si chestia aia unde scriu toti si nu citeste nimeni.
    Tuiter sa ma bea.... mizeria absoluta.

    RăspundețiȘtergere
  6. Mno, io guit ca daca era blog e vremea cand scriam compuneri la scoala, Zoso si astia mari erau acum la coada vacii de cata celebritate mi-as fi luat in mufa ;))

    RăspundețiȘtergere
  7. Bai, Zvark, 4-5 prosti, 5 muieri si Andreea.
    Eu n-am prins comunismu', acum 10 ani aveam 10 ani, dar si pe mine ma certau la scoala pentru ca atunci cand ne punea sa scriem, de exemplu, despre vacanta de vara, iar eu nu plecam nicaieri, nu inventam chestii, ci scriam cum ma teroriza mama cu tema de vacanta, cum ma punea tata sa bat covoarele cu el, cum ma trimiteau sa iau paine si sa ii dau de mancare lui frate-miu, cum imi atarnau cheia de gat & stuf. Si din cauza asta ii chemau pe ai mei la scoala sa le spuna sa ma educe si pe mine cum trebuie ca sa nu mai scriu pe bune ce fac acasa, ci sa ma invete sa inventez povesti frumoase "ca sa fie si ea ca restul copiilor".
    P**a mea... n-am inteles niciodata faza asta.

    RăspundețiȘtergere
  8. Ba stati asa
    porcu' zice ca dadea de treapta.
    pai pula mea, daca eu am 30j de ani si n-am prins faza cu treptele, porcu' e mumie
    are peste 40j de mii de ani.
    uite cum se da de gol :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Uite ca ma supar acu' : mai Porcusorule, ia scoate tu lista cu cetitori , sa vada si ala micu' si sa-si muste limba de ciuda ca N >>>>>>>> 9+1.
    Si acum ma intreb cum naiba am supravietuit in scoala, trebuind sa facem tot felul de teme ca asta a ta . Oricum, cea mai buna compunere EVER am facut-o in stare de ebrietate , prin clasa a 12-a. Da, eram majora si voi, copii, sa nu faceti asa ceva acasa . Voi sa va faceti temele frumos, de pe referat.ro ....

    RăspundețiȘtergere
  10. ANDREEA: asta e "pacatul" de a fi altfel. Si prea sincer. Cateodata dauneaza grav relatiilor cu cei din jur. Traim intr-o lume mincinoasa.

    Zwargolak: Da, sunt o mumie, am vreo 7000 de ani si scriu din sarcofag. Ramses ma chema intr-o viata anterioara.

    Julie: nu voi sa ma laud si nici sa inspaimant pe nimeni. Cat timp N>1 ( adica eu ) e ok. Si da, in stare de ebrietate ( sau de chill out ) se nasc cele mai inteligente chestii. De ex. The Doors.

    RăspundețiȘtergere
  11. Nu va luati de Porcusor ca e bai. Am o cisterna de benzina si 5 grenade.

    Cu respect,

    Al tau troll fidel

    RăspundețiȘtergere
  12. @Zwargolak: treapta 1 era admiterea la liceu. Cred ca ai prins-o p-asta, ca nu s-a scos niciodata.
    @porcusor: nu te cred atunci ca era scoala generala specializata pe uman si real

    RăspundețiȘtergere
  13. Eram noi specializati, neoficial. Toti am mers mai departe la mate-fizica sau la info. Doar vreo 2 la lic sanitar si unu la pedagogic, "top of" in vremurile alea.

    RăspundețiȘtergere
  14. Funny. Ai facut compunerea numai dupa citat.
    Asta cu compunerile in care am fost cei mai tari din lume si nimeni nu ne-a cucerit de-a lungul timpului, nu am prins-o. Dar la romana profesoara ne punea sa scriem compuneri cat mai lungi, cu cat mai multe metafore si figuri de stil. Care era materia ta preferata din scoala sau liceu?
    Cat despre note, e rau daca nu aveai voie sa iesi afara daca luai note sub 7. Dar note de 2 ai luat vreodata?
    Cat despre sinceritate, nu este un defect. Adevarul este cea mai buna minciuna.
    Succes!

    RăspundețiȘtergere
  15. EU am luat toate notele posibile, doar in generala mai tineau ai mei de 7 ca limita minima.
    N-am prea invatat decat la mate si la info, ca aia-mi placea oricum.

    RăspundețiȘtergere

GROHĂIŢI SAU GUIŢAŢI AICI