Banc nr.1

M-am hotărât să fac un serial cu bancuri. Ştiu, pare banal, iar o grămadă dintre voi au tendinţa să spună “ia uite şi la boul porcuşorul ăsta, iar vine cu bancuri răsuflate”. Ei bine, nu-i aşa. Din lunga mea experienţă de “băncuros”, mai ales de pe vremea când nu exista internet şi plăcerea de a spune bancuri cu prietenii nu era încă înlocuită cu râsul imbecil de unul singur în faţa unui ecran, mi-am dat seama că foarte puţine bancuri sunt noi. Majoritatea sunt uitate sau “reciclate”.

Aşa că o să încep să pun şi bancuri care mi se par mie bune şi care au fost “uitate” de lume, pentru că, mărturisesc, în neinspiraţia mea crasă n-am fost în stare să inventez vreodată vreun banc. Şi să nu vă aud cu “pe ăsta îl ştiam”. Da?

Un tip vine la doctor:

- Dom’ doctor, sunt foarte obosit. Sunt extenuat.

- Păi hai să vedem, care e programul dvs zilnic?

- Mă scol la ora 8, ca toată lumea, mă pregătesc, plec la lucru. În lift mă întâlnesc cu vecina de la 4. Dom’le , e aşa de bună că nu mă pot abţine.

- Nimic anormal până aici.

- Merg cu metroul…dom’le, dau peste câte o tipă bună, te mai freci, te mai înghesui…iarăşi nu mă pot abţine.

- Păi şi asta ar fi normal. Continuaţi.

- Ies din metrou, pe stradă iarăşi vezi câte o tipă bună de-ţi pică plombele – din nou nu mă pot abţine.

- Hmmm, devine ciudat, dar să zicem că ar fi normal. Continuaţi.

- Ajung la servici. Acolo lucrez cu o grămadă de bunăciuni. De la parter până la etajul şase trec pe la toate şi….nu mă pot abţine.

- Cum dracu’ dom’le, dumneata îţi baţi joc de mine? Cu toate?

- Nu dom’ doctor, pe cuvântul meu că nu vă mint. Cu toate!

- Păi în cazul ăsta e evident de unde vi se trage oboseala.

- Da? Mi-aţi luat o piatră de pe inimă. Şi eu care credeam că e de la masturbare.